Classification as Securitate collaborator: sufficiency of delation on standard of living and awareness of resulting surveillance under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată, la data de 15.07.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 274 din 18 februarie 2022, Curtea a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, reţinând cauza spre rejudecare, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de lege, Angajamentul din data de 23.11.1986 a fost redactat şi semnat prin constrângere morală, nedorind niciodată să colaboreze cu Securitatea.

A prezentat recurentul faptele petrecute în anul 1984-1985, când, fiind exclus din B., a formulat trei sesizări, redactate la maşina de scris a Şcolii Generale din Moviliţa unde era profesor suplinitor de matematică. A fost invitat la Postul de miliţie, unde a fost ameninţat că, dacă nu ajută Securitatea, ar putea avea mari probleme, fiind şantajat să redacteze angajamentul. Primele note le-a scris la sugestia ofiţerului, care îi dicta, iar, când a realizat că nu este corect să semneze lucruri pe care nu le cunoaşte, a refuzat să mai scrie după dictare.

A precizat recurentul că nu a avut niciodată reprezentarea faptului că ar putea îngrădi exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin informaţiile furnizate şi nu a primit nicio recompensă, în bani sau alte foloase.

Nu contestă semnarea angajamentului şi primirea unui nume conspirativ, însă aceasta nu este suficient pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Prima condiţie prevăzută de lege trebuie să fie interpretată în raport cu întregul material probator şi nu doar prin prisma existenţei celor două note informative semnate. Mai mult, toate notele depuse la dosarul cauzei sunt pozitive, fără dorinţa de a afecta pe cineva, neavând semnificaţi practică în activitatea fostei Securităţi şi nefiind folosite pentru a leza drepturile vreunei persoane.

Nu contestă faptul că poate fi suficientă şi semnarea unui singur angajament, dar în măsura în care din acel angajament reiese concluzia fermă că persoana care l-a semnat nu a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Cea de-a doua condiţie impuse de legiuitor nu este îndeplinită, întrucât, având în vedere modul în care au fost redactate notele informative, nu se poate ajunge la concluzia fermă că a furnizat sau că ar fi avut intenţia de a furniza informaţii potrivnice regimului totalitar comunist, care să încalce drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informaţiile au fost pur generice, fără o conotaţie negativă faţă de regim.

Nu sunt adevărate cele reţinute de instanţa de fond, pentru că activitatea sa nu a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, astfel că nu este îndeplinită nici a treia condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin furnizarea informaţiilor, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirilor drepturilor şi libertăţilor persoanei care ar fi fost vizată de acele informaţii.

Aşa cum reiese din Nota informativă cu privire la numitul C., nu au fost luate măsuri, fiind eronată concluzia privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin informaţiile furnizate. Acestea au avut un caracter pur generic, fără vreo conotaţie negativă faţă de regimul totalitar comunist.

Nota informativă cu privire la C. poartă data de 20.11.1986, este nedatată şi este dată înainte ca el să fi semnat angajamentul. Mai mult, ofiţerul a stabilit ca "informatorul a fost instruit să aibă în continuare în vedere comportamentul şi atitudinea doctorului şi să ne informeze despre cercul lui de relaţii".

Cu privire la cea de-a doua Notă informativă, din data de 09.12.1987, nu s-au luat măsuri împotriva numitului D. pe baza informaţiilor furnizate, tocmai pe considerentul că informaţiile nu au vizat comentarii îndreptate împotriva regimului totalitar comunist şi, în consecinţă, nu se poate considera că a fost îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentală a numitului D. Mai mult, ofiţerul a stabilit să continue verificările iar "sursa a fost instruită să ne informeze".

A concluzionat recurentul că susţinerile reclamantului CNSAS nu au fost dovedite, singurele probe în sensul că ar fi colaborat cu Securitatea fiind Nota informativă din 20.11.1986, dată care nu corespunde realităţii, întrucât a semnat angajamentul la 23.11.1986 şi nu avea cum să semneze nota informativă înainte de a semna angajamentul, şi Nota informativă din 09.12.1987, note care nu îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, cu argumentele prezentate de recurentul-pârât şi cu apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare invocat de recurent, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Contrar criticilor recurentului, în aprecierea Înaltei Curţi, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din actul normativ menţionat, respectiv ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conţinutul notelor informative.

Referitor la susţinerile recurentului-pârât că ar fi semnat angajamentul sub presiunea şi şantajul ofiţerului de miliţie, Înalta Curte constată, din chiar cronologia faptelor petrecute în anii 1984-1985 expusă de recurent, că acesta a fost nemulţumit de excluderea sa din B. "fără a i se comunica motivul excluderii" şi că, din acest motiv, a formulat trei sesizări (la Preşedintele ţării, E., la Comitetul Central şi la Congresul B.).

Or, această nemulţumire a excluderii sale din B., pe care chiar recurentul o afirmă, şi acţiunile întreprinse (de sesizare a autorităţilor statului), acţiuni care era de notorietate la vremea respectivă că nu vor rămâne fără ecou, denotă faptul că acesta a dorit să fie membru de partid. De altfel, a recunoscut în faţa primarului comunei şi în faţa unui membru al Comitetului Central al B. că el a redactat cele trei sesizări.

Deci, în mod corect, prima instanţă a reţinut că susţinerile reclamantului, că ar fi fost victima unui şantaj şi amenţinări din partea ofiţerului de miliţie, nu au relevanţă juridică, mai ales în contextul prezentat de recurent.

De asemenea, în acest tablou faptic zugrăvit chiar de către recurent, este greu de validat susţinerea sa că nu a dorit niciodată să colaboreze cu Securitatea.

În ceea ce priveşte notele informative semnate de recurent, fără a relua considerentele instanţei de fond, Înalta Curte reţine, faţă de conţinutul acestor note, că Securitatea monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimul comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului. Comentariile legate de nivelul de trai reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât este de notorietate faptul că anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile.

Delaţiunile recurentului, privind comentariile negative legate de nivelul de trai, faptul că persoana vizată dorea să plece în SUA şi că urma să-şi viziteze anul următor fratele în Franţa (numitul C.) sau că avea unele manifestări necorespunzătoare, organele de Securitate concluzionând că era nemulţumită de situaţia sa privind locul de muncă şi că făcea afirmaţii politice necorespunzătoare (numitul D.), reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, motiv pentru care, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator este îndeplinită.

Totodată, se reţine că, pe baza informaţiilor furnizate de recurentul-pârât, ofiţierul a stabilit ca informatorul să aibă în continuare în vedere comportarea şi atitudinea persoanei vizate (cu referire la C.) şi să continue verificările şi să informeze (cu referire la D.).

Aşadar, nu sunt fondate alegaţiile recurentului în sensul că informaţiile pe care le-a furnizat nu au fost avute în vedere de organele de Securitate, de vreme ce ofiţerul de caz a dispus continuarea verificărilor şi supravegherea persoanelor vizate.

Nu pot fi avute în vedere susţinerile recurentului că Nota informativă privindu-l pe C. a fost datată anterior semnării angajamentului, pentru că, după cum a constatat şi instanţa de fond, acest aspect nu prezintă relevanţă din perspectiva dispoziţiilor legale care definesc persoana care a colaborat cu Securitatea.

A doua condiţie de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că persoana putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.

Nu pot fi validate alegaţiile recurentului, că nu ar fi avut niciodată reprezentarea faptului că ar putea îngrădi drepturi şi libertăţi ale omului prin informaţiile furnizate (dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la viaţă privată, dreptul la libera circulaţie), întrucât este exclus să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în delaţiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.

Referitor la cea de-a doua condiţie legală ce trebuie îndeplinită pentru a se putea constata calitatea de colaborator, este suficient ca informaţiile respective să fie apte de a produce o reacţie din partea Securităţii iar informatorul să conştientizeze posibilitatea unei astfel de reacţii.

Concluzionând, reiese că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a fost îndeplinit, astfel că soluţia primei instanţe, aceea de constatare a calităţii recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, este în conformitate cu cerinţele impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul F. împotriva sentinţei civile nr. 274 din 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.