Eligibility for refugee status benefits under post-totalitarian regime legislation: evidentiary sufficiency of forced displacement during wartime

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1026 din 14 aprilie 2004, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11336/10431 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 14 martie 1944 - 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1368 din 28 mai 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 11336/10431 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de refugiat, pentru perioada 14 martie 1944 - 6 martie 1945, în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2003 și să emită o nouă hotărâre în acest sens.

În motivarea soluției s-a reținut că prin probele administrate în cauză (declarații de martori, livret militar, ordin de serviciu, carnet de student), reclamantul a făcut dovada calității sale de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, cu acte depuse la comisia de specialitate.

Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a născut la 19 august 1920, în localitatea Criva - Hotin - U.R.S.S.

Martorii S.A. și S.M., colegi de facultate ai reclamantului, atestă în declarațiile notariale, că la data de 14 martie 1944 au fost suspendate cursurile Politehnicii Gheorghe Asachi din Cernăuți, ca urmare a războiului, fiind evacuați în aceeași zi din Cernăuți, în România, la Turnu Severin, unde reclamantul și-a continuat studiile.

Aceste declarații se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse la dosar: livretul militar, ordinul de serviciu, ordinul de evacuare, carnetul de student, adresele emise de Politehnica Gheorghe Asachi.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor totalitare instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate, în cazul reclamantului, fiind îndeplinite prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât acesta a făcut dovada strămutării sale în altă localitate, decât cea de domiciliu.

În consecință, întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale aplicabile, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1368 din 28 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.