Judicial review of doctoral degree denial limited to procedural legality, excluding substantive assessment of scientific merit

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti la data de 14.12.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Bucureşti - Direcţia Generală Secretariat - Biroul Doctorat, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educatiei Naţionale şi Cercetării Stiinţifice:

- anularea: - adresei M.E.N. nr. x/24.04.2017 (înregistrată de U.B sub nr. x/28.04.2017); - adresei U.B. nr. x/02.05.2017; - adresei M.E.N. nr. x/03.08.2017; - adresei M.E.N. nr. x/08.08.2018 (înregistrată de U.B. sub nr. x/14.08.2018); - adresei U.B. nr. x/04.09.2018; - deciziilor CNATDCU de invalidare din 24.03.2017 şi 18.07.2018; - O.M.E.N. nr. 4219/01.08.2018 privind neacordarea titlului de doctor; -deciziei CNATDCU nr. 16545/03.08.2017 şi a raportului de analiză din 21.07.2017;

- obligarea M.E.N. la emiterea ordinului de acordare a titlului de doctor;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1936 din 05 iunie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul National de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Universitatea din Bucureşti, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată.

Admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea: - adresei M.E.N. nr. x/24.04.2017 (înregistrată de U.B sub nr. x/28.04.2017); - adresei U.B. nr. x/02.05.2017; - adresei M.E.N. nr. x/03.08.2017; - adresei M.E.N. nr. x/08.08.2018 (înregistrată de U.B. sub nr. x/14.08.2018); - adresei U.B. nr. x/04.09.2018.

Respinge excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea deciziilor Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare, de invalidare din 24.03.2017 şi 18.07.2018, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei Universitatea din Bucureşti, ca inadmisibilă.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare, ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispozitiile art. 2 alin. (2), lit. f) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016, art. 4 lit. e) şi art. 65 din H.G. nr. 681/2011 şi art. 168 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, atunci când a constatat legalitatea soluţiei de neacordare a titlului de doctor.

Conform raţionamentului eronat al primei instanţe, activitatea profesională desfăşurată de recurentă anterior elaborării tezei de doctorat (studiile urmate, unităţile de învăţământ la care a activat, simpozioanele, conferinţele şi cursurile frecventate), respectiv implicarea în domeniul geografiei, sunt nerelevante din perspectiva acordării titlului de doctor, întrucât aceste aspecte nu se pot circumscrie condiţiilor acordării titlului de doctor, cât timp acesta trebuie să fie acordat în virtutea calităţilor intrinseci ale tezei de doctorat, în temeiul unui standard de calitate a lucrării şi etică profesională.

Astfel, interpretând greşit prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016, dar şi pe cele ale art. 4 lit. e) din H.G. nr. 681/2011 instanţa a reţinut că "standardele de calitate constau în orice prevederi prin care se asigură originalitatea tezei de doctorat", rezultând astfel că teza trebuie să aducă un element de noutate în domeniul ştiinţific în care este realizată şi să nu se rezume la reproducerea sau simpla prelucrare a unor date cunoscute deja. În opinia recurentei nu se poate reţine faptul că ar fi reprodus sau ar fi prelucrat date deja cunoscute, instanţa ignorând apărările conform cărora au fost respectate obligaţiile impuse de actele normative indicate anterior, inclusiv formatul/structura tip a tezei impusă de Universitatea din Bucureşti.

A mai arătat recurenta că obligaţia de respectare a formatului tezei de doctorat şi obligaţia de a asigura un conţinut original al tezei sunt obligaţii diferite, după cum rezultă din prevederile art. 65 din H.G. nr. 681/2011, iar instanţa a dat eficienţă exclusivă opiniilor exprimate de specialiştii din domeniu, în sensul lipsei de originalitate a tezei, astfel că a apreciat, în mod nelegal, că nu este îndeplinită condiţia de fond obligatorie pentru acordarea titlului de doctor.

Aceeaşi instanţă de fond nu a ţinut cont de împrejurarea că la susţinerea publică a tezei de doctorat în cadrul Universităţii din Bucureşti, comisia de susţinere a acordat calificativul "foarte bine", reţinând greşit că acest aspect nu conduce la concluzia că reclamanta ar avea automat dreptul la acordarea titlului de doctor, datorită faptului că acordarea calificativelor "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" de către comisia de doctorat este doar o condiţie obligatorie pentru a se putea parcurge mai departe procedura administrativă, în sensul de a se propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare, potrivit art. 168, alin. (5) din Legea nr. 1/2011, fără a se garanta obţinerea ulterioară a titlului.

Pe de altă parte, recurenta a subliniat şi faptul că la momentul primei invalidări a tezei de către CNATDCU, la data de 24.03.2017, nu i s-au adus la cunoştinţă motivele invalidării şi care ar sunt modificările pe care ar fi trebuit să le efectueze asupra tezei. Asupra acestui aspect, instanţa a apreciat, în mod eronat, că motivele invocate sunt oricum tardive, dar şi neîntemeiate, întrucat decizia de invalidare este motivată, ea conţinând precizarea că teza nu îndeplineşte condiţiile ştiinţifice pentru a fi acceptată: subiectul este modest, specific unei lucrări de licenţă, conţinutul reprezintă o compilaţie de banalităţi, raportul de similitudine relevă un coeficient de similitudine de 13.8% etc .

Un alt set de critici formulate de recurentă a vizat atribuţiile şi rolul comisiei de evaluare şi al Consiliului General al CNATDCU, precum şi reţinerea instanţei conform căreia cerinţa de argumentare a soluţiei de invalidare a tezei de doctorat, trebuie înţeleasă ca presupunând indicarea concluziilor generale esenţiale pe care le trage comisia în urma analizării tezei, iar nu o analiză frază cu frază a cuprinsului tezei şi nici o contrademonstraţie punct cu punct a fiecărei deficienţe observate în teză. Deşi au fost reţinute şi menţionate dispoziţiile art. 11 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat ca Anexă la OMENCS nr. 3482/2016, art. 13 şi art. 24 alin. (1) din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată prin Anexa nr. 1 la acelaşi regulament, art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 Legea educaţiei naţionale, în cazul recurentei nu au fost specificate motivele invalidării şi ce anume ar trebui refăcut, pentru a beneficia de posibilitatea retransmiterii lucrării de doctorat către CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări.

Contrar celor arătate în adresa comunicată recurentei, teza de doctorat întruneste condiţiile ştiinţifice pentru a fi acceptată: este clar structurată şi are un plan de cercetare coerent; include un capitol introductiv în care sunt precizate tema, identificarea problematicii tratate şi justificarea abordării acesteia, obiectivele şi metodologia cercetării; prezintă capitole delimitate şi se încheie cu concluzii generale relevante pentru tema tratată şi pertinente faţă de obiectivele formulate. Amploarea lucrării nu este disproporţionată faţă de tema şi obiectivele menţionate, metodologia cercetării este adecvată tratării subiectului, explicată la începutul cercetării şi aplicată pe tot parcursul lucrării, este cunoscută bibliografia de specialitate fundamentală şi actualizată necesară abordării subiectului şi face trimiteri corecte la surse pe tot parcursul lucrării. Bibliografia, ca de altfel toate sursele de documentare, sunt trecute şi în finalul tezei şi în covârşitoarea lor majoritate se regăsesc pe parcursul lucrării. Între temă, titlu şi conţinutul tezei există concordanţă. Pentru redactarea tezei de doctorat au fost respectate cuprinsul, structura formală, elementele de conţinut, regulile de redactare-tehnoredactare, notele de subsol, bibliografia, modelul copertei şi toate elementele obligatorii.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de verificare a legalităţii actelor emise de pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în cadrul procedurii prevăzute de O.M.E.N. nr. 3482/2016, H.G. nr. 681/2011 şi art. 168 din Legea nr. 1/2011, respectiv a deciziilor CNATDCU de invalidare a tezei de doctorat şi a ordinului M.E.N. nr. 4219/01.08.2018, privind neacordarea titlului de doctor, urmată de solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la emiterea titlului de doctor în domeniul "geografie".

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta a urmat cursurile Scolii Doctorale "B." a Facultăţii de Geografie a Universităţii Bucuresti, a întocmit şi susţinut în mod public teza de doctorat "Litoralul românesc la Sud de Agigea, potenţialul turistic şi valorificarea lui", la data de 13.01.2017, în faţa unei comisii desemnate de rectoratul Universităţii din Bucuresti, primind calificativul "foarte bine". Teza a fost înaintată către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu propunerea de acordare a titlului de doctor.

Prin deciziile din datele de 24.03.2017 şi 18.07.2018, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare a invalidat teza întocmită de către reclamantă, reţinându-se, în esenţă, neîndeplinirea condiţiilor ştiinţifice pentru a fi acceptată, iar la data de 01.08.2018, ministrul educatiei naţionale a emis Ordinul nr. 4219/01.08.2018 prin care a dispus neacordarea titlului de doctor.

Răspunzând punctual criticilor recurentei formulate împotriva soluţiei de respingere a acţiunii în anulare a actelor administrative anterior menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe nu a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. f) din regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016 sau art. 4 lit. e) din H.G. nr. 681/2011.

Astfel, potrivit dispoziţiilor menţionate teza de doctorat reprezintă "lucrarea ştiinţifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiţie legală pentru obţinerea titlului de doctor", iar standardele de calitate constau în "orice prevederi prin care se asigură originalitatea tezei de doctorat".

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, se observă că principala caracteristică a unei teze de doctorat trebuie să fie originalitatea acesteia, în sensul că teza trebuie să aducă un element de noutate în domeniul stiinţific în care este realizată şi nu să se rezume la reproducerea sau simpla prelucrare a unor date cunoscute deja.

În cuprinsul deciziilor de invalidare a tezei de doctorat, dar şi în al celor de soluţionare a contestaţiilor, autoritatea pârâtă a reţinut că "teza nu indeplineste conditiile stiintifice pentru a fi acceptata, subiectul este modest, specific unei lucrări de licenţă", "autoarea îşi insuseste ideile altora ca elemente de noutate", "lucrarea a fost redactată superficial, abundă în fraze greoaie sau incorecte gramatical, deoarece autoarea nu are capacitatea necesară şi nu este familiarizată cu redactarea de materiale stiinţifice", "Lipsa corespondenţei obligatorii dintre lucrările menţionate la bibliografie şi citarea lor corespunzatoare în text." etc.

Prin recursul formulat, se invocă ignorarea apărărilor formulate de către reclamantă, apreciindu-se că instanţa de fond nu a avut în vedere activitatea profesională desfăşurată anterior şi a dat eficienţă exclusiv argumentelor autorităţii pârâte. Din verificarea susţinerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, reluate şi în calea de atac, Înalta Curte reţine că acestea se referă exclusiv la respectarea condiţiilor de formă impuse de actele normative în domeniu, fără a se fomula critici concrete vizând procedura de analiză a tezei de doctorat şi de emitere a deciziei de invalidare a tezei sau a ordinului de neacordare a titlului de doctor.

Astfel, contestând conluzia instanţei conform căreia "principala caracteristică a unei teze de doctorat trebuie să fie originalitatea acesteia", recurenta a apreciat că instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze însăşi teza de doctorat şi să aprecieze asupra criteriilor ştiinţifice impuse legiuitor în vederea validării unei teze, deşi specialiştii din comisia de specialitate stabiliseră să nu o valideze.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate vorbi despre o ignorare a apărărilor reclamantei, câtă vreme hotărârea recurată relevă analiza făcută de prima instanţă a aspectelor invocate prin cererea de chemare în judecată, iar aprecierea lor de către instanţă ca nefiind apte, prin ele însele, să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate nu poate fi intepretată în sensul dorit de recurentă .

De asemenea, instanţa de fond a subliniat, în mod corect, faptul că obligaţia de respectare a formatului tezei de doctorat şi obligaţia de a asigura tezei un conţinut original sunt două obligaţii diferite, cea de a doua fiind o condiţie de fond obligatorie pentru acordarea titlului de doctor.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că prezintă relevanţă în prezenta cauză şi următoarele considerente ale deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 364/2022: "36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU, cu consecinţa conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii ştiinţifice a lucrării, neexistând niciun temei constituţional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare şi o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice.

37. Se mai reţine că, după cum nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor."

Aceste statuări referitoare la limitele judecăţii îşi găsesc aplicabilitatea şi în cazul contestării deciziilor de invalidare a tezelor de doctorat, instanţei de judecată nefiindu-i permisă analizarea aspectelor subsumate fondului ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, ci doar a celor care ţin de legalitatea procedurii desfăşurate de către autorităţile pârâte.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod just că prima decizie de invalidare a tezei de doctorat a fost motivată, pârâtul Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare constatând neîndeplinirea condiţiilor ştiinţifice pentru a fi acceptată, cu indicarea elementelor concrete care au determinat această concluzie - "teza nu îndeplineşte conditiile stiintifice pentru a fi acceptata, subiectul este modest, specific unei lucrări de licenta, iar continutul reprezintă o compilatie de banalitati, raportul de similitudine releva un coeficient de similitudine de 13,8%, iar aceste similitudini nu sunt minore, autoarea îşi insuseste ideile altora ca elemente de noutate în aceasta teza (dandu-se exemplu o definitie a termenului "turism" de la pagina 15 a lucrarii, definitie preluata de pe site-ul "https:/biblioteca.regielive.ro", lista bibliografica este selectiva, astfel încât o mulţime de citari în text nu figureaza aici, unul din membrii comisiei din cadrul CNATDCU a apreciat ca doi din membrii comisiei de susţinere publica a tezei nu ar intruni criteriile abiltarii şi nu au expertiza în domeniu"

De asemenea, este nefondată susţinerea recurentei referitoare la neindicarea îndrumărilor ştiinţifice necesare refacerii lucrării, câtă vreme pe de o parte deficienţele constatate au fost detaliate, iar pe de altă parte comisia CNATDCU nu are o astfel de atribuţie legală, acesta fiind rolul conducătorului de doctorat, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 681/2011.

În mod similar, nu se poate reţine nici nemotivarea celei de a doua decizii de invalidare a tezei de doctorat, aceasta reliefând, încă o dată, neîndeplinirea condiţiilor ştiinţifice referitoare la subiect, conţinut, coeficient de similitudine, listă bibliografică.

În acest context, prima instanţă a constatat în mod corect şi legalitatea ordinului M.E.N. nr. 4219/01.08.2018, privind neacordarea titlului de doctor, actul administrativ fiind emis cu respectarea dispoziţiilor art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, la propunerea motivată a organului competent din punct de vedere legal să analizeze teza de doctorat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa recurată nu este rezultatul interpretării eronate a normelor legale aplicabile cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1936 din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.