Negative jurisdictional conflict between civil and administrative courts over pension damages claim based on alleged unconstitutionality of normative act

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia I-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 27.02.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale,

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor legitime în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 69 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 949 din 31 august 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ, petitul nr. III având un caracter accesoriu faţă de primele petite ale cererii.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 02.10.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 624 din 19 octombrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş – secţia I-a civilă, complet specializat în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale.

A reţinut instanţa că litigiul vizează dreptul la pensie, în esenţă modalitatea de calcul a pensiei cuvenite reclamantului, fiind dedus judecăţii un raport de asigurări sociale, iar nu unul de drept administrativ ori fiscal, astfel competenţa revenind completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Nu se poate reţine că raportul juridic ar avea natură de drept administrativ şi ar determina competenţa instanţei de contencios administrativ, de vreme ce litigiul nu poartă asupra unui act administrativ tipic, ori a unui act administrativ asimilat, ceea ce se deduce judecăţii fiind modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de pensie.

Curtea, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, i s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Timişoara, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.