Inadmissible cassation appeal against a final reexamination decision under Art. 200 CPC

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 22 noiembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat sub nr. de dosar x/2021 cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., privind anularea unui act.

Prin Rezoluţia din data de 24.11.2021 instanţa a pus în vedere părţii reclamante ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru cererea în anulare.

Prin Rezoluţia din data de 24.11.2021 instanţa a fixat termen în vederea soluţionării cererii de suspendare la data de 16.12.2021, cu menţiunea pentru petent de a achitat taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri, în cuantum de 20 RON.

La data de 02.12.2021 petentul a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea cerere de reexaminare a taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, care a format obiectul dosarului nr. x/2021 şi care a fost soluţionată prin încheierea nr. 35/CA/2021 la data de 06.12.2021, în sensul respingerii cererii.

Reclamantul a primit comunicarea acestei soluţii la data de 09.12.2021, iar dovada a parvenit la dosar în data de 14.12.2021.

La termenul de judecată din data de 16.12.2021, instanţa a soluţionat cererea de suspendare prin sentinţa nr. 165/CA/2021, în sensul anulării acesteia ca netimbrată.

Soluţia pronunţată de prima instanţă

Prin încheierea nr. 43/CA/PI-2021 din Camera de Consiliu din data de 29.12.2021 Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CURTEA de APEL Cluj.

Cererea de reexaminare formulată

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2021

Soluţia dată cererii de reexaminare

Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportat la dispoziţiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 43/29.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 a Curţii de Apel Oradea.

Cea de-a II-a cerere de reexaminare formulată

Şi împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal petentul A. a formulat Cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii anulării şi trimiterea cauzei la completul iniţial investit pentru continuarea judecăţii, aceasta făcând obiectul dosarului înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2021/a2.2.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa nr. 68/CA/2022 din data de 06 aprilie 2022 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de petentul A..

Deopotrivă, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a aplicat petentului o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 68/CA/2022 din data de 06 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat " Cerere de apel" petentul A., solicitând anularea hotărârii şi rejudecarea cauzei în fond.

În esenţă, susţine recurentul că invocarea din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii cererii de reexaminare a încheierii nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022 este nefondată şi neîntemeiată.

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06 iulie 2022, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12.09.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte a calificat "cererea de apel" ca fiind recurs şi, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere deopotrivă obiectul recursului şi dispoziţiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ., din oficiu a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac, şi, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a reţinut dosarul spre soluţionare, urmând a analiza mai întâi excepţia invocată şi în subsidiar, eventual, fondul recursului.

Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " 1. Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin urmare, este necesar, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;

5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive, este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Analizând astfel dacă hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unei a II-a cereri de reexaminare formulată de aceeaşi parte în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., pentru care legiutorul a prevăzut că " Împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării", iar la alin. (7) al aceluiaşi articol a prevăzut că " Cererea (de reexaminare) se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)", hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc de faţă având caracter definitiv.

Astfel, din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, împotriva încheierii de anulare pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, şi anume cererea de reexaminare, de care recurentul a şi uzat, (aceasta fiind soluţionată de instanţă prin încheierea nr. 34/CA/PI-2022 pronunţată în Camera de Consiliu la data de 21.02.2022, în dosarul nr. x/2021) hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare şi hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi având caracter definitiv, acesta neavând, aşadar, deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul de faţă vizează o hotărâre ce are caracter definitiv, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reţine că recursul promovat de recurentul – petent este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 68/CA/2022 din 6 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.