Judge's transfer denial upheld as transfer is vocation, not absolute right; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 13 iulie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia judiciară

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca;

3) anularea Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

4) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivarea contestaţiei, partea a prezentat situaţia sa personală şi profesională şi a susţinut faptul că hotărârile deduse judecăţii au fost adoptate de către intimat cu încălcarea prevederilor art. 612 din Legea nr. 303/2004, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Contestatoarea a arătat că hotărârile în discuţie nu sunt motivate în mod corespunzător, deoarece acestea nu cuprind nicio referire la motivele de ordin personal şi profesional prezentate în cererea de transfer.

De asemenea, partea a precizat că este într-o situaţie deosebită, întrucât este căsătorită, are un copil minor, se afla în concediu creştere minor la momentul analizării cererilor de transfer de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar soţul său, care este tot judecător, face zilnic naveta între localitatea de domiciliu şi cea în care îşi desfăşoară activitatea.

În opinia sa, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

De asemenea, contestatoarea a analizat comparativ situaţia sa cu cea a judecătorilor ale căror cereri de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca au fost admise în cele două sesiuni de transfer în care au fost emise hotărârile contestate în cauză.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, precum şi note scrise în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, pentru apărările prezentate la dosar.

3. Alte aspecte procesuale

În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus înscrisuri şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei

După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022, precum şi a Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererile de transfer de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actele administrative unilaterale cu caracter individual deduse judecăţii sunt contestate sub următoarele aspecte:

(i) motivarea deficitară pe soluţia de respingere a cererilor de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin personal care au determinat formularea acestei cereri;

(ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022, precum şi ale Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestaţiei de faţă, precum şi apărările dezvoltate în notele scrise depuse la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil şi a documentaţiei care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reţine următoarele:

3.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei publice care a emis actul administrativ. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte apreciază că intimatul a examinat în mod efectiv şi concret toate criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care puteau fi lezate prin actul administrativ.

Mai precis, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă existentă la instanţele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanţe, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionării a acestor instanţe. Concluzia la care ajuns secţia pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoare în susţinerea celor două cereri de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale de natură să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public al bunei funcţionări a instanţei şi interesul privat al judecătorului.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte apreciază că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul celor două hotărâri deduse controlului de legalitate al instanţei.

3.2. Referitor la cererea de transfer soluţionată prin Hotărârea nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 emisă de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

În motivarea cererii de transfer înregistrată sub nr. x/27.09.2022, contestatoarea a invocat motive personale şi profesionale. Mai precis, această a arătat faptul că, prin Decretul Preşedintelui României nr. 298/12.04.2019 a fost numită în funcţia de judecător la Judecătoria Zalău şi că are domiciliul în municipiul Cluj-Napoca. În anul 2021 s-a căsătorit, soţul său fiind judecător la Judecătoria Aiud, unde face naveta zilnic de la locuinţa comună. De asemenea, partea a susţinut că se află în concediu de creştere copil, iar în atare situaţie transferul său nu ar afecta activitatea Judecătoriei Zalău, postul său urmând a fi vacantat pentru a fi ocupat de alţi judecători în urma examenului de capacitate. În plus de aceasta, contestatoarea a precizat şi faptul că, în situaţia admiterii cererii de transfer, ar intenţiona să revină în activitate anterior împlinirii vârstei de doi ani a fetiţei sale. Totodată, contestatoarea a făcut referiri concrete la numărul de judecători care îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Zalău, precum şi la volumul de activitate al acestei instanţe. Prin urmare, contestatoarea a apreciat că îndeplineşte criteriile impuse de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte interdicţia reglementată de dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a menţionat faptul că, la analiza cererilor de transfer, trebuie avută în vedere durata care a trecut de când persoana care solicită transferul îndeplineşte toate condiţiile pentru a-i fi admisă o astfel de cerere. În concret, un magistrat care a fost numit pe post în urma unui examen de capacitate poate să facă o cerere de transfer susceptibilă de a fi soluţionată în mod favorabil fără a fi limitat de vreo perioadă ulterior începerii activităţii, în timp ce o persoană care a fost numită în urma examenului de admitere directă în magistratură va putea să solicite transferul abia după 3 ani efectivi de activitate. Faptul că un judecător care a fost primit în profesie în această ultimă modalitate a ocupat un post 3 ani de la momentul numirii, iar un alt solicitant, care a urmat cursurile Institutului Naţional al Magistraturii, a ocupat un post abia câteva luni nu-i poate fi defavorabil acestuia din urmă, pentru că abia după trecerea celor 3 ani pentru cel care a fost admis direct în magistratură, acestuia din urmă i s-a conferit respectiva posibilitate. Astfel, perioada pe care judecătorul a ocupat-o într-o instanţă (vechimea în instanţă) trebuie calculată de la data la care acesta are efectiv posibilitatea de a se transfera, fără a fi luată în considerare perioada în care acestuia îi este interzis transferul, potrivit legii.

Prin Hotărârea nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 (adoptată în prima etapă a sesiunii de transfer), secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

La momentul formulării cererii de transfer, contestatoarea avea vechime de 7 ani în funcţiile de judecător/procuror (inclusiv perioada de auditor de justiţie), dintre care 3 ani şi 5 luni la Judecătoria Zalău.

Conform evidenţelor Direcţiei de resort, la Judecătoria Zalău, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau vacante 3 posturi, dintre care pentru 2 posturi s-a aprobat ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi exista un post temporar vacant, ocupat pe perioadă nedeterminată,

În anul 2021, la Judecătoria Zalău, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 764, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 639, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor aceleiaşi Direcţii, la Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 45 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau vacante 5 posturi, dintre care 2 posturi începând cu data de 15.11.2022, fiind utile pentru sesiunea de transfer 4 posturi; 2 judecători erau delegaţi la alte instanţe, 3 judecători erau delegaţi de la alte instanţe, existau 2 posturi temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar un judecător se afla în concediu fără plată.

La Judecătoria Cluj-Napoca, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 948, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media naţională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Zalău şi Judecătoria Cluj-Napoca au avizat nefavorabil transferul contestatoarei A., precizând punctual aspectele ce ţin de organizarea instanţelor implicate în procedura de transfer.

Potrivit prevederilor art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

În urma analizării conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secţia pentru Judecători a soluţionat cererea de transfer formulată de contestatare prin raportare la criteriile mai sus nominalizate care trebuie evaluate comparativ şi cumulativ, precum şi prin raportare la necesitatea menţinerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura de transfer, şi interesul legitim privat al judecătorului care promovează cererea de transfer.

Analizând concomitent cele 29 de cereri de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca în etapa I a sesiunii de transferuri, secţia pentru Judecători a reţinut faptul că trei dintre judecătorii care au solicitat transferul la instanţa în discuţie erau la acel moment delegaţi la această instanţă.

De asemenea, secţia pentru Judecători a ţinut seama de avizele pozitive emise pentru judecătorii care au fost transferaţi, în temeiul prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, emitentul hotărârii contestate a admis cererile de transfer a celor patru judecători care solicitau transferul de la instanţe cu un volum mai mic de activitate (Judecătoriile Dej şi Dragomireşti) sau care erau delegaţi la Judecătoria Cluj-Napoca pentru păstra continuitatea completurilor de judecată, fără a afecta activitatea instanţelor de la care s-a solicitat transferul, în condiţiile în care respectivii judecători nu îşi mai desfăşurau efectiv activitatea în aceste instanţe.

Contrar celor susţinute de către contestatare, Înalta Curte reţine faptul că delegarea unor judecători la instanţa unde s-a solicitat transferul nu a reprezentat un criteriu determinant în soluţionarea favorabilă acestor cereri. În realitate, toate criteriile instituite de prevederile art. 612 din Legea nr. 303/2004 au fost analizate pentru a fi dispusă măsura transferului.

În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază care este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare în condiţiile în care motivele personale şi profesionale invocate de acesta în susţinerea cererii nu puteau prevala faţă de necesitatea de funcţionare corespunzătoare a instanţei unde îşi desfăşura activitatea.

Cu alte cuvinte, transferul judecătorului este o vocaţie conferită de norma anterior citată (care are un caracter supletiv), iar nu un drept al acestuia. În mod indiscutabil, situaţia obiectivă a instanţei trebuie să primeze pentru a se asigura buna desfăşurare a actului de justiţie. În plus de aceasta, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanţă, contestatoarea şi-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

Contrar celor susţinute de către contestatoare, secţia pentru Judecători a analizat motivele de ordin personal invocate de parte prin coroborare cu datele privind situaţia posturilor, cu încărcătura pe judecător la instanţele implicate în procedura transferului, precum şi cu conţinutul avizelor consultative cu scopul de a asigura buna funcţionare a acestor instanţe.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reţine faptul că intimatul a acţionat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: dreptul de apreciere a fost exercitat de către intimat în limitele competenţei prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în apreciere a criteriilor statuate de art. 612 din aceeaşi lege, iar justul echilibru care trebuie să existe între interesul personal şi interesul public a fost respectat.

În fine, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanţă susţinerea contestatoarea în sensul că cererea de transfer a soţului său a fost admisă, întrucât situaţiile nu sunt comparabile: dl. judecător B. a solicitat transferul de la o altă instanţă (Judecătoria Aiud), iar Preşedintele Curţii de Apel Cluj şi cel al Judecătoriei Turda au dat aviz favorabil transferului acestuia la Judecătoria Turda (a se vedea dosar).

3.3. Referitor la cererea de transfer soluţionată prin Hotărârea nr. 2809 din 17 noiembrie 2022 emisă de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

În motivarea cererii de transfer înregistrată sub nr. x/11.10.2022, contestatoarea a invocat aceleaşi motive personale şi profesionale ca şi în cererea anterioară de transfer.

Prin Hotărârea nr. 2809 din 17 noiembrie 2022 (adoptată în etapa a doua a sesiunii de transfer), secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

Având în vedere că datele referitoare la traseul profesional al contestatoarei, situaţia posturilor de judecător aflate în schemă, vacante şi efectiv ocupate, volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, precum şi al instanţei unde se solicită transferul sunt aceleaşi, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune prezentarea acestora. Singurul element diferit este acela că pentru această etapă a sesiunii de transfer era eligibil doar un post de judecător care a fost ocupat de dl. judecător C. care avea vechimea cea mai mare dintre cei doi judecători pentru care au fost emise avize favorabile pentru transfer de către preşedinţii Curţii de Apel Cluj şi Curţii de Apel Târgu Mureş.

Este de reţinut faptul că şi pentru soluţionarea acestei cereri de transfer a contestatoarei au fost emise avize nefavorabile pentru transfer de către instanţele implicate în această procedură.

Secţia pentru Judecători a reţinut faptul că nu este oportun transferul contestatoarei nici în cadrul acestei sesiuni de transferuri, prin raportare la criteriile legale şi la împrejurarea că, în cadrul şedinţei 15.11.2022, nu a fost admisă nicio cerere de transfer de la Judecătoria Zalău.

Înalta Curte apreciază că hotărârea analizată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a criteriilor instituite de prevederile art. 612 din Legea nr. 303/2004, fiind valabile aceleaşi argumente expuse la pct. 3.2. din decizia de faţă.

3.4. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 şi a Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererile de transfer de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 şi împotriva hotărârii nr. 2809 din 17 noiembrie 2022, ambele pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 iulie 2023.