Suspension of proceedings for failure to submit legal assistance contract proving representative capacity of legal entity

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2028 -PI, Curtea de Apel Ordaea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la intervenţia părţii interesate.

Pe cale de consecinţă, a trimis dosarul la arhiva instanţei, spre păstrare, reţinând că partea reclamantă, Congregaţia Notre Dame de Sion – prin Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică, nu a depus la dosar înscrisurile solicitate deşi i s-a pus în vedere, prin reprezentantul convenţional, să depună la dosar contractul de asistenţă juridică, în dovedirea calităţii de reprezentant.

Cum reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziţii, instanţa a constata că desfăşurarea normală a procesului este impiedicată din vina părţii reclamante sens în care a făcut aplicabilitatea art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

1.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion – prin Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecinţa reluării judecăţii procesului.

În argumentele expuse în susţinerea motivelor de recurs, în esenţă, a susţinut că instanţa de fond nu a respectat normele de procedură generale şi speciale referitoare la instituţia reprezentării judiciare, respectiv atât normele prevăzute de C. proc. civ., cât şi nomele de speciale din Legea nr. 51/19915, republicată şi din Statutul profesiei de avocat.

A mai arătat că intanţa de fond a confundat atunci când a analizat calitatea de reprezentant,calitatea de avocat al subscrisei, avocat A., cu calitatea persoanei care a încheiat contractul de asistenţă juridică, ceea ce reprezintă două aspecte total diferite.

1.3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând criticile expuse de recurentă, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele şi lucrările dosarului supliment nr. x/2018, se constată că instanţa de fond la termenul de judecat din data de 3 aprilie 2019, a apreciat că se impune lămurirea calităţii de reprezentant în cauză, raportat la prevederile Hotărârii privind dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9/2016, având în vedere că acţiunea este formulată de către congregaţie prin Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea, ambele persoane juridice, iar pe de altă parte, la dosar s-a depus o împuternicire avocaţială direct de la congregaţie către avocat.

În acest context, instanţa a pus în discuţie depunerea la dosar a contractului de asistenţă juridică, încheiat între avocat şi congregaţie astfel că, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant atât a episcopiei cât şi a d-nului avocat, raportat la prevederile Hotărârii prealabile privind dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9/2016 a ICCJ, privind imposibilitatea reprezentării în justiţie a unei persoane juridice de către o altă persoană juridică, inclusiv în situaţia în care această a doua persoană juridică stă în judecată asistată de un avocat.

Totodată, raportat la excepţia invocată şi susţinerile avocatului referitor la contractul de asistenţă juridică, a pus în discuţie necesitatea acordării unui termen, în vederea depunerii la dosar de înscrisuri în dovedirea calităţii de reprezentant.

La al treilea termen de judecată, respectiv termenul de judecată din 17 aprilie 2019, recurenta-reclamantă nu s-a conformat solicitărilor instanţei, de a depune la dosar înscrisurile solicitate.

Procedând la analiza recursului prin prisma criticilor invocate, Inalta Curte constată următoarele:

Instanţa se va raporta pentru soluţionarea prezentului recurs la dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, când instanţa constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.

Acest caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul, reprezintă o sancţiune procedural.

Recurenta a precizat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 242 C. proc. civ. pentru suspendarea judecăţii cauzei deoarece obligaţiile impuse de instanţă nu cad, conform legii, în sarcina reclamantei, iar desfăşurarea normală a procesului nu este împiedicată din vina acesteia, înscrisurile solicitate fiind depuse la dosarul cauzei.

Analizând legalitatea şi temeinicia măsurii suspendării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019, prin raportare la măsurile dispuse de instanţa de fond prin încheierea din data de 3 aprilie 2019, Înalta Curte apreciază că, nedepunerea înscrisurilor solicitate de instanţa de fond, respectiv a contractului de asistenţă juridică din care să rezulte calitatea de reprezentant, au condus la această măsură.

Din aceasta perspectivă este legal procedeul instantei de fond, fiind rolul instantei de judecată de a stabili necesitatea acordării acestui termen precum şi a depunerii înscrisurilor pe care le consideră necesare (în cauza pendinte fiind vorba de solutionarea excepţiei invocate din oficiu, respectiv excepţia lipsei de calităţii de reprezentant al congregaţieiei).

În situatia în care instanta, raportat la prevederile Hotărârii prealabile privind dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9/2016 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind imposibilitatea reprezentării în justiţie a unei persoane juridice de către o altă persoană juridică, inclusiv în situaţia în care această a doua persoană juridică stă în judecată asistată de un avocat, a acordat un termen un termen pentru a se depune la dosar contractul de asistenta juridică, în mod legal reclamanta a fost sancţionată prin aplicarea art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru nedepunerea acestui înscris întrucât o asemenea împrejurare era de natură să împiedice desfăşurarea normală a procesului, instanţa neputând trece la judecata excepţiilor pe care, de altfel, a prorogat pronuţarea acestora pentru data de 17 aprilie 2019, cu luarea în considerare a eventualei administrării a probei solicitate şi a consecinţelor acestei împrejurări asupra dovedirii raportului juridic litigios dedus judecăţii.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de de reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion – prin Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion – prin Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.