Recusal request annulled for lack of stamp tax: email notification valid and panel assignment lawful; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Prin sentinţa civilă nr. 3333 din 28.07.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a luat act că reclamantul A. renunţă la judecarea cererii de chemare în garanţie şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu pârâţii B., Primăria comunei Studina, judeţul Olt şi C..

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor din 27.06.2019, respectiv 30.06.2019 şi 28.07.2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acestora pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 13.11.2020, sub nr. x/2020.

La data de 10.11.2019 recurentul-reclamant A. a formulat şi o cerere de repunere în termen a depunerii motivării recursului, anexând dovezi ale stării sale precare de sănătate în perioada 01.10.2020-22.10.2020 şi care ar justifica amânarea depunerii dezvoltării motivelor de recurs.

I.2. Prin decizia nr. 1259 din 9 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, ca neîntemeiată, şi, totodată, a admis excepţia de nemotivare a recursului în termen legal şi a anulat ca nemotivat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 3333 din 28.07.2020 şi a încheierii de şedinţă din data de 30.06.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a în dosarul nr. x/2019, precum şi a încheierii de şedinţă din 27.06.2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâţii B., Primăria comunei Studina, judeţul Olt şi C..

I.3. La data pronunţării hotărârii de către instanţa de recurs, respectiv 09.06.2021, recurentul-reclamant a formulat o cerere de recuzare a preşedintelui completului C5 recurs, domnul judecător D., iar pentru termenul din 23.06.2021, fixat în vederea soluţionării cererii de recuzare, s-a stabilit în sarcina petentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligaţie ce i-a fost adusă la cunoştinţă prin intermediul adresei de mail indicate de parte în cursul procesului.

I.4. Prin încheierea din data de 23.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de netimbrare şi a anulat cererea de recuzare formulată de petentul A., ca netimbrată.

I.5. Împotriva încheierii menţionate la punctul anterior, petentul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia.

În dezvoltarea cererii de recurs a susţinut că pentru termenul din 23.06.2021 s-a stabilit în sarcina sa obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligaţie ce i-a fost adusă la cunoştinţă, conform argumentului invocat în respingerea cererii, pe adresa de mail indicată de parte în cursul procesului.

A arătat că este simplu de dovedit, în ceea ce priveşte comunicarea citaţiei de plată a taxei de timbru de 100 RON, că aceasta s-a făcut cu încălcarea legii, mai precis a prevederilor art. 154 alin. (6) şi alin. (7) din C. proc. civ., întrucât nu a regăsit e-mailul trimis de instanţă, acesta ajungând în folderul spam, în perioada respectivă având şi probleme cu reţeaua de internet. Ca atare, a considerat că nu există o confirmare a primirii mail-ului ataşat la dosar.

Sub un al doilea aspect, a susţinut că a fost nelegal repartizat completul de judecată, deoarece nu există nici o dovadă a repartizării aleatorii aşa cum rezultă din portalul Ecris, în acest sens înţelegând să-şi rezerve dreptul de a detalia şi completa argumentele la primul termen de judecată.

Totodată, a subliniat că acest complet de judecată a soluţionat cererea de recuzare după ce completul s-a pronunţat pe fond, existând indicii de infracţiuni de grup infracţional organizat, aspecte în privinţa cărora înţelege să-şi rezerve dreptul de a le formula în faţa organelor competente şi de a le expune la primul termen de judecată, dacă va mai considera că este cazul.

I.6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi C. şi Primăria comunei Studina, judeţul Olt, au formulat întâmpinări prin care, în esenţă, au combătut susţinerile recurentului-reclamant A., solicitând înlăturarea acestora şi respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinări, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 09.06.2021, ora 1325, recurentul-reclamant din dosarul nr. x/2020, A., a transmis instanţei, prin mail, o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului exercitat de acesta în cauză, cererea de recuzare formulată fiind înregistrată la aceeaşi dată, ora 1530.

Prin rezoluţia din data de 11.06.2021, s-a dispus înaintarea dosarului Preşedintelui secţiei pentru desemnarea celui de-al treilea membru al completului, în vederea soluţionării incidentului procedural.

Pentru soluţionarea cererii de recuzare s-a acordat termen la data de 23.06.2021, în şedinţa din Camera de Consiliu, ora 1100, fără citarea părţilor, şi s-a dispus transmiterea prin mail, către petent, a obligaţiei de a achita, până la termenul acordat, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La dosarul Curţii de Apel Bucureşti se regăseşte o cerere transmisă prin mail, la 29.05.2021, de către recurentul-reclamant A., prin care solicită să-i fie acordat accesul la dosarul electronic, cerere în care partea şi-a indicat adresa de mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat. Această solicitare a fost reiterată de către recurentul-reclamant şi la data de 31.05.2021, conform înscrisurilor existente la dosarul Curţii de Apel Bucureşti.

În urma acestei din urmă solicitări, conform menţiunii grefierului din data de 03.06.2021, efectuate pe cererea înaintată Curţii de Apel Bucureşti cu adresa din 07.06.2021 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de fond, s-a reţinut că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că accesul la dosarul electronic a fost acordat părţii la o dată anterioară, în urma cererii formulate la data de 24.09.2020.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea privind accesul la dosarul electronic, este de observat că prin acest formular întocmit, depus şi transmis instanţei de către recurentul-reclamant, s-a permis acestuia să acceseze dosarul judiciar în format electronic, având astfel posibilitatea să ia cunoştinţă de actele de procedură întocmite şi de măsurile dispuse în cauză.

A criticat recurentul soluţia instanţei de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, apreciind-o nelegală prin prisma încălcării regulilor de procedură referitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură, clamând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în doctrina şi în jurisprudenţa recentă statuându-se că sub imperiul acestui motiv de casare se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural săvârşite de instanţă, altele decât cele menţionate la pct. 1-4 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, judecata pricinii în lipsa părţii care nu a fost legal citată, nesemnarea cererii reconvenţionale, aplicarea greşită a unor texte de lege, precum şi încălcarea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancţionate prin celelalte motive de recurs, cum ar fi: dreptul la apărare, nesocotirea principiului publicităţii şedinţei de judecată, principiului oralităţii sau principiului contradictorialităţii, inclusiv a principiului disponibilităţii părţilor cu privire la derularea procedurii.

Aşa cum rezultă din considerentele sus-menţionate, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, pricinuindu-se vătămarea drepturilor părţilor prin încălcarea acestora. În concluzie, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

În speţă, recurentul a susţinut că s-a făcut cu încălcarea legii comunicarea citaţiei de plată a taxei de timbru în cuantum de 100 RON, fiind nerespectate prevederile art. 154 alin. (6) şi alin. (7) din C. proc. civ.

Potrivit art. 51 C. proc. civ., care reglementează procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării, "(1) Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile."

În acest sens, aşa cum s-a precizat anterior, după măsura dispusă în vederea desemnării celui de-al treilea membru al completului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, s-a acordat termen pentru analizarea acesteia la data de 23.06.2021, în şedinţa din Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, dispunându-se comunicarea către titularul cererii de recuzare, prin intermediul poştei electronice, a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru aferente, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Aşadar, este de observat că instanţa a respectat regulile de procedură ce reglementează incidentul procedural al recuzării, dispunând soluţionarea acestuia fără citarea părţilor şi cu comunicarea obligaţiei de plată a taxei de timbru aferente.

Împrejurarea că s-a dispus încunoştiinţarea părţii cu privire la această obligaţie prin intermediul poştei electronice şi nu prin citaţie emisă în mod tradiţional, prin serviciul poştal, nu constituie în sine un motiv de nulitate a încheierii atacate şi nu conduce în mod automat la invalidarea procedurii de comunicare către parte, a măsurii dispuse de instanţă şi efectuate în conformitate cu art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., întrucât legiuitorul a instituit aceste modalităţi alternative de comunicare a actelor de procedură în scopul soluţionării cu celeritate a proceselor, venind astfel în sprijinul părţilor de bună-credinţă, al căror interes este finalizarea procesului şi evitarea prelungirii stării de incertitudine privind soluţionarea cauzei.

Procedând în această manieră, instanţa nu a făcut decât să ia act de adresa de mail indicată de parte în cursul procesului, valorificând astfel indicarea acestor date de contact, de altfel adresa de mail fiind utilizată de către recurent în mod constant ca mijloc preferenţial de comunicare a cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, inclusiv a cererii de recurs supuse analizei de faţă.

În acest context, neindicarea expresă de către petent a unei adrese de e-mail preferabile pentru comunicarea actelor de procedură nu face să fie ineficientă adoptarea de către instanţă a sistemului alternativ de comunicare a actelor de procedură, instituit de textul art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât partea a recurs la mijlocul electronic de comunicare aflat în discuţie, în privinţa căruia nu a produs dovezi în sensul că nu a avut aptitudinea de a-i aduce la cunoştinţă emiterea actului de către instanţă, ci a făcut simple afirmaţii referitoare la pretinse probleme cu reţeaua de internet, neprobate corespunzător.

În egală măsură, instanţa de control judiciar constată că nu este vorba în speţă nici despre o neefectuare a procedurii de comunicare potrivit solicitării părţii, care să aibă ca efect încălcarea dreptului acesteia la un proces echitabil.

Totodată, constată Înalta Curte, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 200 RON, aferentă recursului formulat în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, a fost transmisă de reclamant tot prin intermediul poştei electronice, la data de 09.06.2021, ora 09:04, pentru termenul stabilit în aceeaşi zi la care a şi fost prezent în faţa instanţei de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti.

Demn de menţionat este şi aspectul formulării de către parte a cererii de acces la dosarul electronic al instanţei, din menţiunea efectuată pe o atare solicitare ce se regăseşte la dosar, rezultând că la data de 08.06.2021 s-a acordat recurentului accesul la dosarul electronic.

Prin urmare, reiese cu puterea evidenţei că partea recurentă a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de actele dosarului atât în format electronic, cât şi în format fizic, din moment ce a fost prezent la termenul din data de 09.06.2021, la care a formulat concluzii, iar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs a înaintat-o instanţei prin intermediul poştei electronice.

Ulterior închiderii dezbaterilor şi reţinerii cauzei în pronunţare de către instanţa de recurs, a formulat cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată, fără să ataşeze dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum impun dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., care prevăd în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii". În acelaşi sens, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege."

Distinct însă de acest aspect, chiar dacă partea nu a ataşat cererii formulate taxa de timbru aferentă, câtă vreme din probatoriul existent la dosar rezultă o anumită conduită procedurală a acesteia în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare a actelor, iar această modalitate este una prevăzută de lege, nu se poate reţine că instanţa a procedat la comunicarea obligaţiei de achitare a taxei de timbru pentru soluţionarea cererii de recuzare, cu încălcarea legii.

Astfel, din actele dosarului reiese că la data de 14.06.2021, ora 1332, instanţa a procedat la comunicarea către petent, prin mail, a obligaţiei de achitare a taxei de timbru de 100 RON, stabilită în conformitate cu art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, până la termenul de judecată stabilit la data de 23.06.2021.

În concluzie, din perspectiva reliefată nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce priveşte încheierea atacată, soluţia de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare fiind pronunţată cu respectarea regulilor aplicabile.

A mai susţinut recurentul-reclamant nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva nelegalei repartizări a completului de judecată, în condiţiile în care nu există o dovadă a repartizării aleatorii.

În conformitate cu art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, forma în vigoare în perioada de referinţă, "În situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată cel puţin trimestrial", iar la alin. (6) al aceluiaşi text se prevede că planificarea de permanenţă se întocmeşte de preşedintele instanţei sau, după caz, de preşedintele secţiei.

De asemenea, art. 50 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că "Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. (...)."

În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că potrivit rezoluţiei din data de 11.06.2021, consemnate pe cererea de recuzare aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, Preşedintele secţiei a desemnat pe cel de-al treilea membru al completului, din planificarea de permanenţă, respectiv pe doamna judecător E., în vederea soluţionării incidentului procedural, precizând că, în caz de admitere a recuzării, desemnează din planificarea de permanenţă un alt judecător în mod expres nominalizat, pentru întregirea completului de judecată.

Or, aşa cum reiese din încheierea atacată, judecătorul desemnat din planificarea de permanenţă de către Preşedintele secţiei, a făcut parte, alături de ceilalţi doi judecători învestiţi cu judecarea dosarului nr. x/2020, din completul care a soluţionat cererea de recuzare, anulând-o ca netimbrată.

Din această perspectivă instanţa de control judiciar reţine că recurentul-reclamant afirmă fără temei că nu ar fi fost dovedit modul de repartizare a completului care a soluţionat cererea de recuzare, nefiind vorba în cauză despre încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât modalitatea de alcătuire a completului în situaţia soluţionării incidentelor procedurale este diferită de cea a repartizării aleatorii a cauzelor ce se efectuează în sistem informatic prin programul Ecris, în conformitate cu art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, urmând reguli expres prevăzute prin normele speciale cuprinse la art. 110 din Regulament, aşa cum s-a precizat.

Întrucât aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea soluţiei de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, instanţa analizând cererea şi soluţionând-o cu respectarea regulilor aplicabile, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză şi va menţine încheierea atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant şi va menţine încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.