Eligibility for war-deportee compensation under Law 189/2000: sufficiency of witness testimony without corroborating archival records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's dismissal of the plaintiff's administrative action against the County Pension House. The dispute concerned the plaintiff's claim to benefits under Law No. 189/2000 based on alleged deportation to Transnistria between 1942 and 1944. The court found the appeal meritless because the witness testimonies regarding the deportation were not corroborated by documentary evidence; specifically, National Archives records confirmed that the plaintiff was born in a different commune and was not listed in the deportation rolls for the location cited by the witnesses, thus failing to establish the necessary factual basis for the claim under the applicable administrative and civil procedure norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 105 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility for war-deportee compensation under Law 189/2000: sufficiency of witness testimony without corroborating archival records: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta I.A., criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că în perioada 1942 - 1944 a fost deportată împreună cu comunitatea de romi din Țăndărei și Transnistria; se susține, de asemenea, că instanța de fond a soluționat cauza, cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 381 din 3 martie 2004, reclamanta I.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, anularea hotărârii nr. 1367/2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 663 din 7 aprilie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că în perioada 1942 - 1944 a fost strămutată în Transnistria, declarațiile martorilor necoroborându-se cu nici un act depus la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta I.A., criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că în perioada 1942 - 1944 a fost deportată împreună cu comunitatea de romi din Țăndărei și Transnistria; se susține, de asemenea, că instanța de fond a soluționat cauza, cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, apărările intimatei-pârâte, materialul probator aflat la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Se reține, ca neîntemeiat, motivul de recurs formulat potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cauza fiind soluționată la fond, cu respectarea normelor de procedură și în prezența reclamantei.
Pe fondul cauzei, declarațiile martorilor G.J. și S.T., privind strămutarea reclamantei, împreună cu familia, în perioada 28 septembrie 1942 - 23 august 1944, din Fetești, în Transnistria, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Din adresa nr. 87619 din 14 august 2003, a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Ialomița, rezultă că reclamanta nu figurează ca fiind deportată în 1942, din orașul Țăndărei, în Transnistria, aceasta fiind născută, potrivit certificatului de naștere și cărții de identitate în comuna Ciorăști, județul Vrancea, neputând fi ca atare deportată din Fetești, așa cum au declarat martorii.
În consecință, întrucât soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinței civile nr. 663 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.