Securitate collaboration status for local council member under O.U.G. 24/2008: infringement of privacy and expression rights via security intelligence reports

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iunie 2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., să constate calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securităţii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Local al comunei Vultureni, judeţul Bacău. Conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3.

A mai arătat, că aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/l/569 din 17.03.2016 şi din înscrisurile ataşate, pârâtul a furnizat organelor de securitate informaţii utile acestora, fiind astfel întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de acesta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4511 din 22 noiembrie 2017, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Se constată că recurentul-pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În expunerea motivelor de recurs, în esenţă, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul a arătat că legea a fost încălcată, că şi-a probat susţinerile din cererea de chemare în judecată, însă, nu a detaliat în ce mod instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti ori hotărârea încalcă dispoziţiile legale incidente în cauză, este nemotivată sau motivată contradictoriu.

În legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că a făcut dovada încălcării lor prin mai multe mijloace de probă, însă instanţa fondului, printr-o expunere schematică şi o abordare arbitrală, lipsită de fundament juridic, a constatat în mod greşit întrunuirea condiţiilor prevăzute de ordonanţa pentru constatarea calităţii de colaborator, făcând imposibiliă o critică de legalitatea punctuală.

Sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raţionament trunchiat fără temei juridic, ci un raţionament care să acopere toate aspectele esenţiale avansate şi disputate de părţi şi care prin consistenţa lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate.

În fine, raportat la dispoziţiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea geşită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 20 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Ulterior, având în vedere dispoziţiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României/art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, în baza art. 66 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 147 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a art. 111 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 22 iulie 2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, afirmând, cu titlu general, că instanţa de fond în mod eronat a constatat că activităţile pârâtului se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

De asemenea, cele reclamate de către recurent sunt elemente care ţin de temeinicia admiterii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Din perspectiva acestui motiv de recurs recurentul susţine că instanţa de fond definit, în mod arbritar, caracteul potrivnic regimului totalitar.

Curtea reţine că acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive.

Prin exces de putere se încalcă ordinea constituţională şi interesul public, instanţa judecătorească exercitând funcţiile puterii judecătoreşti peste limitele statornicite prin Constituţie.

Instanţa săvârşeşte un exces de putere atunci când îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfinţeşte cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare, se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

Or, pornind de la aceste considerente, se constată că, O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democraţia câştigată după Revoluţia din anul 1989.

În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoaşterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească şi de aceea administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, care cuprind documente relevante cu privire la acţiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum şi cu privire la reprimarea acestor acţiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

Pe calea recursului de faţă, recurentul s-a prevalat în mod explicit de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) şi 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile reclamantei la situaţia de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanţă numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea deciziei civile cu rejudecarea fondului.

Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed.

În ce priveşte critica formulată de recurentă vizând nemotivarea hotărârii instanţei de apel, Curtea reaminteşte părţilor că exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, venind împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, cu titlu de principiu, hotărârea judecătorească va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Structura standard a hotărârii judecătoreşti cunoaşte particularităţi în cazul soluţionării cauzei în temeiul unei excepţii procesuale sau a unui fine de neprimire, cum este cazul în speţă.

Motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă instanţa de a răspunde tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Raportând cele arătate mai sus la situaţia din prezenta cauză, Curtea constată că instanţa de fond a analizat argumentele prezentate de părţi şi chiar dacă motivarea soluţiei nu satisface aşteptările recurentului-pârât, Curtea nu va putea constata că nu au fost respectate exigenţele pe care le presupune motivarea unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv din perspectiva art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfăşurată de recurent ca şi colaborator al Securităţii

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având in vedere că recurentul este membru al consiliului local la Comunei Vultureni, judeţul Bacău.

În urma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, prima instanţă a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii, sunt îndeplinite în speţă.

Această concluzie este corectă şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: g) primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consilierii locali;

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:

- persoana să fi furnizat informaţii;

- informaţiile să vizeze denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită în cauză. De altfel, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ B. şi a întocmit note şi rapoarte către organele securităţii .

Astfel, în dosarul de reţea R x, avându-l ca titular pe pârâtul A., gestionar la magazinul mixt din cadrul cooperativei C., recrutat în calitate de informator în vederea supravegherii informative "a celor 47 de elemente foşti legionari, cât şi pentru realizarea cunoaşterii informative la nivelul tuturor locurilor şi mediilor ce sunt în atenţia noastră." Angajament, olograf, nedatat (28.06.1983, Raport, f. x), semnat cu numele real: "Subsemnatul A., .../Informaţiile scrise personal pe care le voi furniza organelor Ministerului de Interne le voi semna cu numele conspirativ B.."

Instanţa de control judiciar apreciază că şi condiţia ca informaţiile să vizeze denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

În dosarul de urmărire informativă x, avându-l ca titular pe numitul M.A., menţinut în supraveghere ca suspect de activitate legionară, deoarece "în anul 1940-1941 a activat în organizaţia legionară a com. Godineşti ca simplu membru în cuibul condus de preotul A.C.":

Notă informativă, 24.08.1983, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", nr. activ x, primită de sg. maj. D., Postul de Miliţie Vultureni, în care se consemnează următoarele:

"Sursa vă informează în urma sarcinilor trasate că, cunoaşte pe numitul M.A. din satul Ghilăveşti. Cel în cauză nu este vizitat de persoane străine de localitate, nu părăseşte în mod frecvent localitatea, şi în prezent este în duşmănie cu numitul N.D. din acelaşi sat, motivul stării conflictuale constă într-o cărare ce trece prin lotul lui N.D. Alte aspecte care să intereseze munca de securitate nu am mai stabilit cu privire la cele două persoane." Nota ofiţerului, sg. maj. D., Postul de Miliţie com. Vultureni din 30.09.1983: "Va urmări în continuare activitatea celor două elemente, urmărind dacă nu fac comentarii negative a adresa politicii partidului." Măsuri: "M.A. a fost sancţionat la P.193/70."

Astfel cum rezultă din probele dosarului, ca urmare a celor relatate de recurentul-pârât s-a dispus verificarea persoanelor semnalate, influenţarea şi chiar avertizarea acestora.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancţionată şi, deci, care să arate că activitatea desfăşurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susţineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informaţii ar fi fost sancţionată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest sens, Nota informativă din 01.08.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", nr. activ x, primită de sg. maj. E., Postul de Miliţie Vultureni, relevă următoarele: "Sursa vă informează că în urma sarcinilor trasate, că am discutat cu numitul N.D. din satul Ghilăveşti, şi acesta a afirmat că ascultă postul de radio F. şi a comentat anumite fapte şi lucruri care au fost difuzate de acest post." Sarcini: "Sursa a fost instruită să urmărească în continuare dacă acesta ascultă şi colportează ştirile transmise la posturile de radio străine şi să urmărească dacă şi alte persoane mai sunt predispuse la aceste fapte."

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, verificarea recurentului a fost declanşată în baza prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Este adevărat că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/26.06.2012, s-a statuat că persoana verificată în privinţa căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă pe calea unei atente şi competente analize sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Însă, aşa cum am mai arătat, la dosarul cauzei există o serie de note informative ce au fost valorificate de judecătorul fondului, care a făcut o analiză aprofundată şi efectivă a probei cu înscrisuri.

Pe de altă parte se impune a fi subliniat faptul că, pârâtul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte şi note informative.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activităţile de urmărire şi supraveghere informativă a anumitor persoane, susţinerile acestuia privind insuficienţa probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Respectarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale constituie esenţa unei societăţi democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoaşterea şi respectarea acestor valori recunoscute universal.

Înalta Curte, apreciază că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunţate, identificarea acestor persoane şi aducerea lor în atenţia organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 4511 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.