Salary class allocation for judges holding executive office: retention of higher rank-specific benefits over lower executive position classification

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 9.08.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie împotriva Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, poziţiile 19-22, prin care a solicitat:

- revocarea Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, poziţiile 19- 22,

- emiterea unui nou ordin de salarizare individual, care să ateste, în mod corect, clasa de salarizare, respectiv 108, corespunzătoare gradului profesional şi vechimii în funcţie şi în muncă deţinute.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, poziţiile 19-22, Ministerul Justiţiei a stabilit, în ceea ce o priveşte, indemnizaţia de încadrare brută lunară, în concordonţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, respectiv în aplicare Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017.

La momentul comunicării ordinului menţionat, a constatat faptul că, în mod greşit, în Anexa nr. 2, poziţiile 19-22, a actului administrativ contestat este menţionată clasa de salarizare 106 şi nu 108, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare.

Astfel, conform art. 9 alin. (1) Secţiunea a 2-a Capitolul VIII din anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, indemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de judecătorie şi ale judecătorilor militari cu grad de tribunal militar, precum şi ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanţe se stabilesc pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, (judecător cu grad de judecătorie cu peste 20 ani vechime în funcţie -clasă de salarizare 104)

Totodată, potrivit art. 9, alin. (3) Secţiunea a 2-a Capitolul VIII Anexa nr. VI al actului normativ enunţat, indemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor cu grad de curte de apel şi ale judecătorilor militari cu grad de curte militară de apel, precum şi ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă aceste instanţe se stabilesc pe baza unor coeficienţi de ierarhizare cu 4 clase de salarizare mai mari decât cei prevăzuţi la alin. (1). (judecător cu grad de curte de apel cu peste 20 ani vechime în funcţie -clasă de salarizare 108).

În ceea ce o priveşte, condiţiile legale pentru a beneficia de clasa de salarizare 108 sunt îndeplinite, fapt atestat, chiar prin ordinul contestat, la rubrica privind gradul profesional şi anume grad de curte de apel, respectiv rubrica privind vechimea în funcţie - peste 20 de ani, pentru toate cele 4 poziţii din anexa ordinului amintit.

Conchide reclamanta, în sensul că, aceste aspecte au fost expuse şi prin plângerea prealabilă înaintată Ministerului Justiţiei, fiind înregistrată sub nr. x/19.06.2017.

Prin adresa nr. x/31.07.2017, înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. x/03.08.2017, Ministerul Justiţiei a manţionat că, în ceea ce o priveşte, clasa de salarizare 106 este corespunzătoare funcţiei de preşedinte de tribunal (Preşedinte al Tribunalului Bucureşti) pe care a deţinut-o în toate perioadele cuprinse în Anexa 2, nr. crt. 19 -22 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/2017 şi nu celei corespunzătoare gradului profesional de curte de apel.

Or, la data numirii în funcţia de preşedinte al Tribunalului Bucureşti, reclamanta avea gradul profesional de judecător de curte de apel căruia îi corespunde clasa de salarizare 108, fiind îndeplinită condiţia enunţată de textul legal amintit referitoare la păstrarea celorlalte drepturi corespunzătoare funcţiei de execuţie, dacă acestea sunt mai favorabile.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,prin sentinţa nr. 5078 din 20 decembrie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat în parte Ordinul de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, anexa 2, poziţiile 19-22, în ceea ce priveşte clasa de salarizare stabilită şi a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare individual care să ateste clasa de salarizare 108.

1.3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârâtâ a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, în esenţă, reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul a arătat că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de prevederile art. 9 alin. (3) Secţiunea a 2-a Capitolul VIII Anexa nr. VI din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din acelaşi act normativ.

Arată recurentul că instanţa de fond nu a observat că pentru funcţia de preşedinte de tribunal, clasa corespunzătoare este 106 şi nu 108, această clasă fiind deţinută de aceasta în toate perioadele prevăzute în Anexa 2 la Ordin.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 20 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Ulterior, având în vedere dispoziţiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României/art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, în baza art. 66 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 147 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a art. 111 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 22 iulie 2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, afirmând, cu titlu general, că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că trebuie să se aibă în vedere clasa de salarizare 108, aferentă gradului de judecător de curte de apel şi nu celei de preşedinte de tribunal (106), cât timp reclamanta, deşi preşedinte de tribunal, avea în toată perioada gradul de judecător de curte de apel (...).

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanţă a fost cea referitoare, la greşita reţinere în Ordinul contestat exclusiv prin prisma stabilirii eronate a clasei de salarizare 106 în loc de 108 în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Prioritar şi fără a relua situaţia de fapt generatoare a litigiului de faţă, necontestată de altfel, Înalta Curte reţine, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluţionării fondului şi faţă de susţinerile părţilor, că prin Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, poziţiile 19-22, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a stabilit, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, indemnizaţia de încadrare brută lunară, în concordanţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, respectiv în aplicarea Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, în Anexa nr. 2, poziţiile 19-22, fiind menţionată clasa de salarizare 106.

Reclamanta A., judecător cu grad de curte de apel, Preşedintele Tribunalului Bucureşti, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, revocarea Ordinului de salarizare nr. 1490/C/24.05.2017, Anexa nr. 2, poziţiile 19-22 cu coonsecinţa emiterii unui nou ordin de salarizare individual, care să ateste, în mod corect, clasa de salarizare, respectiv 108, corespunzătoare gradului profesional şi vechimii în funcţie şi în muncă deţinute.

Instanţa de control judiciar reţine, că reclamanta la data numirii sale în funcţia de preşedinte al Tribunalului Bucureşti, avea gradul profesional de judecător de curte de apel căruia îi corespunde clasa de salarizare 108, aspect reţinut chiar prin ordinul contestat, la rubrica privind gradul profesional, respectiv rubrica privind vechimea în funcţie -peste 20 ani, pentru toate cele 4 poziţii din anexa ordinului amintit.

Or, condiţia enunţată de prevederile art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII din anexa nr. VI din Legea nr. 284/2010 prevede că: judecătorii şi procurorii numiţi, în urma concursurilor, în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi salariate corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile.

Ca atare, în speţă, verificarea de fapt făcută de instanţa de fond a concluzionat în mod corect că, în cazul reclamantei, legal era a se avea în vedere clasa de salarizare 108, aferentă gradului de judecător de curte de apel şi nu celei de preşedinte de tribunal (106), cât timp reclamanta, deşi preşedinte de tribunal, avea în toată perioada gradul de judecător de curte de apel, iar aceste drepturi se păstrează, fiind mai favorabile.

Având în vedre că legiuitorul a reglementat în mod expres modul de calcul al drepturilor salariale, de care va beneficia personalul plătit de la buget, care în anul 2011 avansează în gradaţia corespunzătoare trecerii într-o altă tranşă de vechime în funcţie prin urmare, pentru analiza speţei şi a manierei în care instanţa de fond a examinat cauza din perspectiva aplicării şi interpretării dispoziţiilor legale incidente în speţă se reţine că în cauză nu pot fi apreciate ca întemeiate susţinerile recurentului din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 5078 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.