Mayor's conflict-of-interest report upheld; personal interest need not yield material benefit.

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea raportului de evaluare fără număr şi fără dată, încheiat în anul 2017 de către pârâtă prin care au fost identificate elemente în sensul conflictului de interese şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 188 din 29 noiembrie 2017, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională e Integritate şi, pe cale de consecinţă, a anulat raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de pârâtă.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Însă, prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 19 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursurilor prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Referitor la proiectele de hotărâre Consiliul Local al comunei Vama Buzăului iniţiate de intimat s-a criticat soluţia instanţei de fond întrucât proiectele de hotărâre reprezintă operaţiuni tehnico-administrative ce stau la baza emiterii actului administrativ reprezentat de hotărârea Consiliului Local, scopul iniţierii acestora fiind producerea de efecte juridice în sensul dezbaterii şi adoptării hotărârii consiliului local.

Primarul A. a iniţiat, semnat şi aprobat cele două proiecte de hotărâri menţionate mai sus în vederea constituirii Asociaţiei "B. şi a atribuirii acesteia, în mod direct, prin concesiune a unor suprafeţe de pajişti aflate în proprietatea privată a Comunei Vama Buzăului şi în administrarea Consiliului Local al comunei Vama Buzăului, având deci posibilitatea să anticipeze încă din anul 2010 şi. respectiv 2012 că o astfel de decizie a autorităţii din care face parte ar putea crea un beneficiu sau un dezavantaj pentru asociaţia din care face parte, asigurându-se astfel că nu vor exista impedimente care să pericliteze ulterior încheierea contractului de concesiune.

Prin urmare, procedând în acest fel, primarul A. a creat premisele încheierii, în mod favorabil, pentru Asociaţia "B." din care făcea parte (calitatea de membru fondator în perioada 23.06.2010-28.06.2013 si funcţia de preşedinte al Consiliului Director în perioada 23.06.2010 - 28.06.2013) a contractului de concesiune nr. x/18.04.2012. şi care a generat apariţia situaţiei de conflict de interese prevăzută de art. 70. art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 cu modificările si completările ulterioare.

S-a mai afirmat că instanţa de fond a pronunţat soluţia cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70, art-71 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât legiuitorul, prin dispoziţiile acestor articole de lege, nu distinge cu privire la faptul că interesul personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat.

Rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situaţiile în care funcţionarii publici, aleşii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soţiei, rudelor, prietenilor sau asociaţilor un anumit avantaj.

Avantajul patrimonial, chiar si eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal.

Conflictul de interese, ca instituţie juridică, atât administrativă cât şi penală, are în vedere modul în care o persoană îşi exercită atribuţiile pe care le deţine, în temeiul unei funcţii/calităţi pe care o deţine, relativ la eventuala creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj, pentru sine sau pentru o serie de alte persoane, sau asociaţii cu care dezvoltă diferite relaţii.

Prin semnarea contractului de concesiune nr. x/18.04.2012, încheiat între Primăria comunei Vama Buzăului, reprezentată prin primar A., în calitate de concedent şi Asociaţia "B.", în calitate de concesionar (asociaţie în cadrul căreia persoana evaluată a deţinut, la data semnării contractului, funcţia de preşedinte al Consiliului Director (perioada 23.06.2010 -28.06.2013) acesta nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţa de interesele asociaţiei din care făcea parte.

Analiza recursului trebuie să pornească de la înţelegerea în ansamblu a noţiunii de conflict de interese, nu doar raportat la Legea nr. 161/2004 – art. 70,71,76 ci şi la Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali – art. 75.

Este de aceea de analizat atitudinea unei persoane deţinând funcţii publice nu în abstract ori decalând fiecare act material în parte, ci în ansamblul acestora.

Este astfel de subliniat faptul că prin HCL 26/12.02.2014 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în HCL 17/17.02.2012 în sensul consemnării împrejurării adevărate că cel ce a iniţiat proiectul de hotărâre este viceprimarul comunei.

Susţinerea intimatei este că cel din urmă act nu a fost contestat.

Însă la fel de bine şi despre prima HCL nr. 17/17.02.2012 se poate afirma acelaşi lucru, trecând de controlul de legalitate al Instituţiei Prefectului.

Cum alegerile locale din vara anului 2012 au dus evident la alte configuraţii în consiliile locale apare fără îndoială adoptarea hotărârii CL din anul 2014 ca fiind pro cauza.

În aceste condiţii raportat la ambele hotărâri ale consiliului local deşi şi analiza primei dintre acestea era suficient de relevantă, iniţierea acestora, ca actobligatoriu în procedura adoptării lor, ca acte normative în sens larg şi nu cum greşit a reţinut instanţa de fond, vădesc pe un fir logic, operaţiuni cu un interes/folos neechivoc.

Avantajul astfel creat nu se impune a fi existat la data întocmirii actelor ci el putea fi potenţial, ulterior dar prognozabil

Cât priveşte semnarea (încheierea)contractului de concesiune nr. x/18.04.2012 aceasta sarcină putea fi delicată de către intimat nefăcând acest lucru câtă vreme la acea dată deţinea şi funcţia de preşedinte al Comitetului Director (aspect necontestat) ce vădeşte încălcarea regimului juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70,71 şi 76 din Legea nr. 161/2003.

Chiar şi singură această semnătură vădeşte existenţa indubitabilă a conflictului de interese cele reţinute de către instanţa de fond precum că "Curtea constată că nu a fost identificat folosul material produs reclamantului prin încheierea acestui act" raportându-se exclusiv la retragerea din calitatea de membru al Asociaţiei, nu şi la cea de Preşedinte al Comitetului Director neputând fi admise în urma analizei.

Simpla motivare precum că funcţia de Preşedinte Comitet Director nu era remunerată nu exclude potenţialele foloase ale reclamantului, însă legea, în speţă art. 70,71 din Legea nr. 161/2003 nu impune o astfel de condiţie pentru existenţa conflictului de interese.

În aceste condiţii cele reţinute prin Raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de recurentă sunt reale şi temeinice.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul şi în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa, respingând acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iulie 2020.