Contestație în anulare for alleged material error in administrative selection criteria: substantive legal errors and re-evaluation of evidence excluded under Art. 503(2)(2) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment filed by the claimant, thereby upholding the prior final decision that had previously dismissed the claimant's administrative action against the defendant forestry administration and maintained the partial validity of the lower court's judgment. The dispute arose from a labor or admission contest where the claimant challenged the legality of the selection process, alleging material error in the court of appeal’s assessment of discrimination criteria related to specific faculty traditions and omissions regarding stamp duty verification. Applying Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the alleged defects were not "material errors" but rather substantive judgments of fact and law, which are inadmissible grounds for this specific extraordinary remedy intended solely to correct procedural confusions or omissions; consequently, the court reaffirmed the principles of *res judicata* and legal certainty, holding that the appeal constituted an impermissible attempt at re-adjudication of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 431 alin. (2) din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ; Contestație în anulare for alleged material error in administrative selection criteria: substantive legal errors and re-evaluation of evidence excluded under Art. 503(2)(2) CPC: A mai susţinut contestatorul că soluţionarea căii de atac, fără verificarea chestiunilor vizând timbrajul, este consecinţa unei erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul formulat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. împotriva sentinţei nr. 23 din 13 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A fost casată în parte sentinţa atacată.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
A fost menţinută în rest sentinţa atacată.
2. Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare
Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a invocat incidenţa prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
A susţinut contestatorul că motivarea instanţei de recurs vizează un lucru care nu s-a cerut, verificarea legalităţii tradiţiei facultăţii din Braşov, în detrimentul celei din Suceava, ca şi criteriu de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000.
Astfel, completul de recurs a validat o nouă discriminare determinată de tradiţia facultăţii, care a favorizat absolvenţii Facultăţii de Silvicultură din Braşov, criteriu apreciat ca fiind obiectiv de instanţă.
A mai susţinut contestatorul că soluţionarea căii de atac, fără verificarea chestiunilor vizând timbrajul, este consecinţa unei erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
A menţionat că soluţia de admitere a recursului este în contradicţie cu celelalte soluţii pronunţate în dosare similare. A invocat efectul pozitiv al lucrului judecat instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinare, intimata Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
A susţinut intimata că, prin intermediul contestaţiei formulate, petentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de decizia instanţei de recurs, criticând soluţia în ceea ce priveşte fondul problemei. Contestaţia în anulare promovată este, de fapt, un recurs deghizat, reclamantul invocând efectul pozitiv al lucrului judecat la punctul I şi motivele de nelegalitate ale organizării concursului la punctul II.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulate în cauză
Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."
Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.
Ipoteza textului invocat de contestator vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Acest motiv de anulare nu poate viza aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea greşită a probelor administrate în cauză sau interpretarea ori aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, astfel de chestiuni putându-se circumscrie, eventual, unor greşeli de judecată, care nu pot fi subsumate noţiunii de eroare materială, specifică contestaţiei în anulare speciale.
Pornind de la aceste consideraţii, referitor la criticile contestatorului privind dezlegările instanţei de recurs afectate de erori materiale, instanţa supremă reţine că, întrucât textul art. 503 din C. proc. civ. vizează exclusiv situaţii în care se confundă sau se omit date importante ale cauzei, textul de lege nu poate constitui temei pentru reexaminarea fondului cauzei prin prisma reaprecierii probatoriului, a situaţiei de fapt sau a aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente.
În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., soluţia criticată de acesta nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile legale în speţă, contestatorul invocând, de fapt, o pretinsă eroare de judecată a instanţei de recurs.
Reţine Înalta Curte faptul că, atunci când pe calea contestaţiei în anulare sunt invocate greşeli de judecată, sub pretextul că acestea ar fi greşeli materiale, se tinde la transformarea căii de atac de retractare într-o cale de atac de reformare, într-un "recurs la recurs" ceea ce este inadmisibil, contestaţia în anulare impunând a fi justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, securitatea raporturilor juridice având o dimensiune esenţială.
Astfel, constatând că în cuprinsul motivelor contestaţiei în anulare sunt reiterate şi argumente expuse în faţa instanţelor de fond şi de recurs, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul tinde să obţină o reapreciere a probelor şi o rejudecare a recursului, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.
O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.
Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).
II.2 Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.