Appeal over police officer status inadmissible as subsidiary claim; discharge order legality already settled

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, a solicitat să se constate calitatea neîntreruptă de ofiţer de poliţie, cu gradul militar/profesional de maior/subcomisar, în cadrul M.A.I., I.G.P.R., I.P.J. Argeş, în perioada cuprinsă între 01.05.1991, data aparentei treceri în rezervă, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II 101597 din 30.04.1991, şi 15.08.2004, data împlinirii vârstei de pensionare, potrivit reglementărilor speciale care guvernau materia organizării şi funcţionării Poliţiei Române şi a Statutului Poliţistului, aplicabile la acel moment.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 216/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş şi Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinări.

A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului, a arătat că motivele instanţei de fond sunt contradictorii, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt străine de natura cauzei.

Din prima perspectivă se observă că instanţa de fond admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, dar în realitate îşi motivează sentinţa cu trimitere la excepţia autorităţii de lucru judecat, care a fost într-adevăr invocată de pârâţi, dar pe care instanţa de fond nu a mai analizat-o.

Astfel, a apreciat recurentul că este vorba despre un blocaj de logică fără soluţie, creat de către judecătorul fondului, confruntat cu lipsa oricărui fundament al excepţiei astfel admise.

Din cea de-a doua perspectivă, se observă că judecătorul vorbeşte despre o aşa-zisă tentativă de reţinere a unei alte situaţii de fpt şi de drept, în condiţile în care obiectul unei cereri în constatare îl constituie numai existenţa sau inexistenţa unui raport juridic, deci a unei situaţii de drept în exclusivitate.

A menţionat recurentul că a introduce în ecuaţia procesului judecat chestiuni de fapt înseamnă a te îndepărta de natura pricinii şi a oferi motivări străine de cadrul procesual.

A mai susţinut recurentul că se conturează cu claritate lipsa de legătură între obiectul acţiunilor în realizare promovate în trecut şi obiectul pricinii pendinte. Acţiunile în realizare au avut ca obiect legalitatea ordinului de trecere în rezervă, iar condiţia extrinsecă actului administrativ, de comunicare a lui către destinatar, în vederea producerii de efecte juridice, care vizează nu legalitatea, ci eficacitarea actului, nu a format şi nu poate forma obiectul niciunei acţiuni în realizare de drepturi ori proceduri administrative de contestare.

Totodată, a suţinut recurentul că art. 35 din C. proc. civ. foloseşte timpul prezent, aşadar, legea limitează dreptul material la acţiune numai atunci când există contemporaneitate între cererile de chemare în judecată, iar partea, în mod nejustificat, recurge la acţiunea în constatare în detrimentul celei în realizare.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată şi urmează să o respingă ca atare, având în vedere că recursul este declarat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În ceea ce priveşte susţinerile intimatului Inspectoratul General al Poliţiei Române privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, Înalta Curte constată că acestea reprezintă o reiterare a apărărilor formulate la fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea neîntreruptă de ofiţer de poliţie, cu gradul militar/profesional de maior/subcomisar, în cadrul M.A.I., I.G.P.R., I.P.J. Argeş, în perioada cuprinsă între 01.05.1991, data aparentei treceri în rezervă, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II 101597 din 30.04.1991, şi 15.08.2004, data împlinirii vârstei de pensionare, potrivit reglementărilor speciale care guvernau materia organizării şi funcţionării Poliţiei Române şi a Statutului Poliţistului, aplicabile la acel moment.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea ca inadmisibilă, reţinând că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 35 din C. proc. civ., respectiv faptul că o acţiune în constatare are un caracter subsidiar şi este inadmisibilă dacă reclamantul poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a invocat faptul că motivele instanţei de fond sunt contradictorii, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt străine de natura cauzei.

Referitor la aceste susţineri, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Acest motiv de nelegalitate are în vedere atât situaţia în care între considerentele instanţei de fond există contradictorialitate, în sensul că unele susţin dispozitivul hotărârii, iar altele îl contrazic, cât şi cazul în care considerentele instanţei converg spre o anumită soluţie, însă prin dispozitivul hotărârii se concretizează o altă soluţie.

Motivul de casare invocat nu se regăseşte în situaţia pretinsă de recurent, când instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 35 din C. proc. civ.: "Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

A observat instanţa de fond, în raport de dispoziţiile legale sus-citate, că o acţiune în constatare are un caracter subsidiar şi este inadmisibilă dacă reclamantul poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale.

Din înscrisurile de la dosar a rezultat şi faptul că reclamantul a formulat mai multe acţiuni în realizare, prin care s-a stabilit că Ordinul Ministrului de Interne nr. II 101597 din 30.04.1991 a fost întocmit în mod legal şi trecerea acestuia în rezervă s-a făcut în mod corect.

A concluzionat judecătorul fondului că reclamantul nu poate acum, pe calea unei acţiuni în constatare, să încerce reţinerea unei alte situaţii de fapt şi de drept în condiţiile în care a avut la dispoziţie formularea unor acţiuni în realizare, astfel că sub acest aspect cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată în fond este coerentă sub aspectul argumentelor pe care se sprijină, iar susţinerile recurentului potrivit cărora considerentele sentinţei ar conţine contradicţii nu se confirmă.

Referitor la susţinerile recurentului pârât cu privire la faptul că sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în prezentul dosar.

Concluzionând, în ceea ce priveşte hotărârea atacată, instanţa de control judiciar constată expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, din considerentele dezvoltate de judecătorul fondului nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 216/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 216/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.