Councillor's employment as mayor's-apparatus librarian upheld as incompatible with office of local councillor

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 iulie 2021 sub nr. x/2021, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de către Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că nu subzistă incompatibilitatea prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în situaţia sa, întrucât a fost angajată în funcţia de bibliotecar în cadrul aparatului de specialitate al primarului.

A susţinut că incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată calitatea de funcţionar public sau de angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local (autoritatea deliberativă), iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă).

Această interpretare se impune dat fiind faptul că legiuitorul, atunci când a vrut să reglementeze incompatibilitatea şi relativ la alte instituţii decât autoritatea deliberativă în care persoana a fost aleasă consilier, a făcut-o în mod expres, cum este cazul instituţiei prefectului despre care face vorbire textul analizat.

Totodată, trebuie avut în vedere şi faptul că normele ce reglementează incompatibilităţi sunt de principiu norme de excepţie, astfel că nu pot fi extinse prin analogie şi la alte situaţii care nu sunt expres reglementate prin acestea.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de către Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că prin raportul de evaluare nr. x/06.07.2021 întocmit de pârâtă s-a constatat că reclamanta, A., nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece, începând cu data de 27.06.2016 (data validării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Cobia, jud. Dâmboviţa) deţine şi exercită simultan atât mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Cobia, jud. Dâmboviţa, cât şi funcţia de bibliotecar în cadrul aparatului propriu al Consiliului local al comunei Cobia, judeţul Dâmboviţa, respectiv în cadrul Primăriei Cobia, încălcând astfel dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161 din 2003 privind unele măsuri pentru exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susţinerea acţiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanţa de fond şi analizate judicios în considerentele sentinţei atacate.

Este nefondată susţinerea recurentei potrivit căreia nu s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate întrucât a fost angajată în funcţia de bibliotecar în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată calitatea de funcţionar public sau de angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local (autoritatea deliberativă), iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă).

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv."

Totodată, potrivit art. 132 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (...)."

În conformitate cu prevederile at. 5 lit. g) şi h) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, aparatul de specialitate al primarului este definit ca totalitatea compartimentelor funcţionale, fără personalitate juridică, de la nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, iar primăria ca structură funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate al primarului.

De altfel, potrivit art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215 din 2001, Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local.

Totodată, potrivit art. 129 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 87 din 2019, Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: a) atribuţii privind unitatea administrativ-teritorială, organizarea proprie, precum şi organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor publice de interes local şi ale societăţilor şi regiilor autonome de interes local.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă fără echivoc că recurenta s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a exercitat concomitent funcţia de funcţia de consilier local în cadrul autorităţii deliberative şi, în acelaşi timp, o funcţie în baza unui contract de muncă, în cadrul autorităţii executive a unităţii administrativ-teritoriale.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.