Inadmissibility of revision for positive res judicata: expired one-year deadline to annul building permit does not bar new permit application review

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2018, reclamantele A. S.R.L şi B. S.R.L au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Bârlad – Instituţia Primarului Municipiului Bârlad, anularea în tot a Răspunsului nr. x/01.09.2017, precum şi a tuturor şi oricăror acte care au stat la baza emiterii acestuia şi a actelor subsecvente şi/sau conexe; obligarea pârâtei la emiterea autorizaţiei de construire pentru continuarea lucrărilor de construcţie pentru obiectivul "Construire centru medical D+P+4E"; stabilirea soluţiilor faţă de capetele de cerere formulate sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile pârâtei, pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004; stabilirea unui termen cât mai scurt de executare, precum şi amendarea conducătorului autorităţii publice în condiţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în cazul în care acesta nu va fi respectat, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Calea de atac exercitată

Prin sentinţa nr. 264/CA/2021 din data de 13.08.2021, Tribunalul Vaslui a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantele S.C. "A." S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Bârlad - Instituţia Primarului Municipiului Bârlad şi a anulat în tot răspunsul nr. x din 01.09.2017 şi actele care au stat la baza acestuia, emise de pârâta Municipiul Bârlad – Instituţia Primarului Municipiului Bârlad, pe care a obligat-o la emiterea autorizaţiei de construire pentru continuarea lucrărilor de construcţie pentru obiectivul "construire centru medical D+P+4E", respingând ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Împotriva sentinţei civile nr. 264/CA/2021 din data de 13.08.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 24.06.2021 pronunţate de Tribunalul Vaslui au promovat recurs recurenţii Municipiul Bârlad şi Primarul Municipiului Bârlad, judeţul Vaslui, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 529/2022 din 14 septembrie 2022 a pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active în recurs a recurentului Municipiul Bârlad.

A respins recursul declarat de recurentul Municipiul Bârlad împotriva încheierii din data de 24.06.2021 şi a sentinţei nr. 264/13.08.2021 a Tribunalului Vaslui, pentru lipsa calităţii procesuale active a recurentului.

A respins recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului Bârlad împotriva încheierii din data de 24.06.2021.

A admis recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului Bârlad împotriva sentinţei nr. 264/13.08.2021 a Tribunalului Vaslui sentinţă pe care o casează în parte şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI BÂRLAD.

4. Cererea de revizuire promovată în cauză

Împotriva deciziei nr. 529/2022 din 14 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 au formulat cerere de revizuire, revizuentele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., solicitând încuviinţarea cererii de revizuire, anularea deciziei revizuite şi trimiterea cauzei către Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şl fiscal spre rejudecarea în recurs a dosarului nr. x/2018

Cererea de revizuire este formulată în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând situaţia în care "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În esenţă, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), dar şi faptul că hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În acest sens, art. 431 C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, stipulând că "nimeni nu poate fi chemat in judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" şi că "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Aşadar, conform reglementării noului C. proc. civ., efectele autorităţii de lucru judecat prezintă un dublu aspect: un aspect negativ -pentru partea care a pierdut procesul, aceasta nemaiputând repune în discuţie acelaşi drept într-un alt litigiu- şi un aspect pozitiv -pentru partea care a câştigat procesul, aceasta putându-se prevala într-o nouă judecată de dreptul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului/

În privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat (adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, fără să presupună tripla identitate de obiect, cauză şi părţi), acesta îşi găseşte pentru prima dată reglementare prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ... Ceea ce se urmăreşte este evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între dispozitivul unei hotărâri şi considerentele alteia care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii sau evitarea contrazicerilor între aşa-numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conţin intrinsec soluţii). Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional. Aşadar, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond.

Lucrul judecat având şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

Întrucât art. 509 pct. 8 C. proc. civ. face referire la revizuirea pentru existenţa de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., cele care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.

În atarecondiţii de confirmare legislativă a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ., este logic a se aprecia că motivul de revizuire poate viza şi cazul în care hotărârile sunt potrivnice prin încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu doar a efectului negativ care ţine de tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Acest fapt este confirmat şi de diferenţa esenţială de reglementare a motivului de revizuire privind hotărârile potrivnice între vechiul C. proc. civ. şi Noul C. proc. civ.. Dacă dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. vizau doar efectul negativ al autorităţii de lucru judecat prin stipularea expresă şi specială a faptului "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (deci, tripla identitate ce dă conţinut efectului negativ}, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fac referire mai extinsă la hotărârile potrivnice "care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri" şi nu reiau formularea expresă şi limitativă a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză din reglementarea motivului de revizuire conform vechiul C. proc. civ.

Aşadar, de la intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., este admisibilă şi cererea de revizuire care vizează contrarietatea de hotărâri rezultată din încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

În speţă, faţă de dispozitivul său de respingere a acţiunii noastre pronunţată în rejudecarea pe fond după casarea sentinţei primei instanţe, dar fără a cunoaşte, la momentul motivării cererii de revizuire în termenul de 1 lună de la pronunţare, considerentele sale, anticipează că Decizia nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel laşi a fost pronunţată cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui, rămasă/devenită definitivă prin Decizia nr. 1127/14 decembrie 2020 a Curţii de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal. Aceste 2 hotărâri anterioare deciziei supuse revizuirii au fost pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Faţă de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care leagă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a unei (primei) hotărâri judecătoreşti definitive de legătura acesteia cu soluţionarea litigiului în care s-a pronunţat cea de-a doua hotărâre, se impune a se reţine că lucrul judecat în dosarul nr. x/2017 are o înrâurire/legătură hotărâtoare faţă de dezlegarea litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2018

Obiectul dosarului nr. x/2017 l-a reprezentat acţiunea de contencios administrativ în anulare formulată, în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, de către Primarul Municipiului Bârlad, în calitatea sa de autoritate publică emitentă, împotriva autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012 şi de excepţia de nelegalitate formulată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, de către acelaşi reclamant (prin aceeaşi cerere de chemare în judecată) împotriva aceleiaşi autorizaţii de construire.

Obiectul dosarului nr. x/2018 l-a reprezentat acţiunea de contencios administrativ în anulare formulată împotriva refuzului nejustificat al Primarului Municipiului Bârlad de emitere, în conformitate cu art. 54 pct. A alin. (2), (3) şi 4 din Normele metodologice la Legea nr. 50/1991, a unei noi autorizaţii de construire pentru lucrările de construcţii rămase de executat în raport cu proiectul şi avizele care au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012, în condiţii de menţinere a valabilităţii certificatului de urbanism şi a avizelor/acordurilor emise la prima autorizaţie şi de realizare a construcţiei în conformitate cu prevederile acestei autorizaţii de construire iniţiale.

Deci, premisa majoră a acestui ultim dosar este dată de existenţa sau inexistenţa conformităţii lucrărilor deja executate cu prevederile autorizaţiei de construire iniţiale, astfel că refuzul Primarului Municipiului Bârlad este nejustificat dacă lucrările deja executate sunt conforme cu prevederile Autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012 şi, după caz, este justificat dacă motivele invocate de Primarul Municipiului Bârlad sunt de plano de natură a susţine refuzul şi, totodată, sunt şi fondate în concreteţea lor.

În cadrul dosarului nr. x/2018, în rejudecarea fondului litigiului după casarea sentinţei primei instanţe, pentru a respinge acţiunea noastră de anulare a refuzului nejustificat şi, consecutiv, de obligare a Primarului Municipiului Bârlad la emiterea noii autorizaţii de construire pentru continuarea lucrărilor de construcţii conform Autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012, Decizia nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal trebuie să reţină argumentat că sunt întemeiate unul, mai multe sau, după caz, chiar toate motivele invocate de Primarul Municipiului Bârlad prin refuzul său concretizat în Adresa nr. x din 01.09.2017.

Adresa nr. x din 01.09.2017 este răspunsul Primarului Municipiului Bârlad la cererea noastră şi constituie un refuz de emitere a noii autorizaţii de construire, după cum atestă extrasele de mai jos:

Ca răspuns la adresa dvs. nr. x/04.08.2016, înregistrată ia sediul instituţiei cu nr. 14.005/O4.08.20I7, prin care solicitaţi eliberarea unei autoriraiii de continuare lucrăn pentru obiectivul "x" vă facem cunoscute umilitoarele aspecte:

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, precum şi existenţa unei sesizar: penale cu privire la condiţiile în care a fost eliberată autorizaţia iniţială, insituţia noastră nu poate elibera autorizaţia de continuare de lucrări pentru un proiect în actuala formă.

După cum atestă conţinutul scris al Răspunsului său nr. 14005 din 01.09.2017, pretinsele motive de "justificare" a refuzului primarului Municipiului Bârlad de emitere a noii autorizaţii au fost împărţite, în mod explicit, în 2 categorii:

1. Motive privind nelegalitatea autorizaţiei deconstruire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012 (8 pct.), după cum atestă extrasele de mai jos:

În urma studierii documentaţiei depuse în vederea obţinerii autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212/15.10.2012, documentaţie care trebuie să rămână neschimbată pentru obţinerea autorizaţiei de continuare lucrări la obiectivul în cauză, am constatat că autorizaţia mai sus identificată este nelegală, existând numeroase încălcări a legisiaţiei privinddisciplina în construcţii. Astfel, serviciile de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Bârlad, au sesizat următoarele nereguli:

1 Autorizaţia a fost eliberată pe un amplasament fără acces la un drum public.

2. Suprafaţa de teren aflată în proprietatea S.C. A. S.R.L. este de 600 mp iar suprafaţa prevăzută în planurile de arhitectură pentru etaje este de 681,1 mp, depăşind astfel limita proprităţii.

3. Au fost ignorate prevederile legale cu privire la POT si CUT, terenul fiind construit în proporţie de 100%.

4. Pentru construirea obiectivului în cauză s fost obţinut un acord sub forma unei declaraţii notariale înregistrată cu nr. 1871/08.06.2012, semnata de dl C., în calitate de director le Spitalul Municipal de Urgenţă "D." Bârlad, cu depăşirea competenţelor sale, acesta fiind atributul exclusiv al Consiliului local municipal Bârlad, ca administrator al dorreniului public şi privat al Moncipiului Bârlad. 5. Memoriul tehnic prezentat în documentaţia tehnică se raportează la întreaga incintă a Spitalului Municipal de Urgenţă "D.", ce aparţine domeniului public al Municipiului Bârlad, suprafaţa deţinută de societatea dvs. fiind de doar 600 mp. din incinta unităţii spitaliceşti. La această suprafaţă ar fi trebuit să se limiteze memoriul.

6. În contracrul de vânzare cumpărare ur. 3638/27.07 2011, prezentat ca dovadă a propnetăţii, este prevăzută o alee de acces din str. x deşi nu există niciun suport legal pentru aceasta.

7. Existenţa în proiectul dvs. a unui tunel de legătură între obiectivul construit şi Spitalul Municipal de Urgenţă "D.", este abuzivă atâta timp cât nu există un acord între societatea dvs. şi insituţia noastră, în calitate de proprietar a edificiului.

8. Planul de situaţie prevede constiuirea pe domeniul public ai Municipiului Bârlad o serie de obiective (rezeva înrangibila, scări acces, remiza PSI, rampe acces ambulanţă, CTA şi altele) care nu pot fi construite de către solicitantul autorizaţiei, ocuparea terenului făcâncu-se în mod abuziv, domeniul public fiind inalienalibil, imprescriptibil si insesizabil.

2. Motive privind nerespectarea autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012 pe durata sa de valabilitate (3 pct.), cum atestă extrasul de mai jos:

În contextul datelor de mai sus prezentate că atragem atenţia şi asupra altor încălcări ale legislaţiei în vigoare, pe durata valabilităţii autorizaţiei de construire nr. x/2012, societatea dvs. executând lucrăn de construire cu nerespectarea autorizaţiei indicate în sensul că:

1. Domeniul public situat in imediata apropiere a obiectivului a fost ocupat de construcţii anexe corpului principal ţscari, rampe de acces etc.).

2. Organizarea de şantier şi depozitarea materialelor de construcţii s-a realizat pe domeniul public, contrar prevederilor autorizaţiei de construire si a dispoziţiilor legale cu privire la disciplina în construcţii.

3. Au fost construite împrejmuiri cu depăşirea limitelor proprietăţii societăţii dvs.

Faţă de aceste 2 categorii de motive invocate de către Primarul Municipiului Bârlad în refuzul său de emitere a noii autorizaţii de construire în baza autorizaţiei iniţiale, cererea noastră de revizuire are în vedere ipoteza în care Decizia nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel laşi a dispus, în rejudecarea litigiului în fond după casarea sentinţei primei instanţe (Tribunalul Vaslui), respingerea acţiunii pe baza unuia sau unora dintre cele 8 motive care au fost invocate, în Răspunsul nr. x din 01.09.2017 al Primarului Municipiului Bârlad, ca privind nelegalitatea autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012

Din analiza motivelor de recurs depuse de către Primarul Municipiului Bârlad rezultă că hotărârea instanţei de fond a fost criticata pentru incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că, prin admiterea recursului formulat şi, în rejudecarea litigiului pe fond după casare, prin respingerea acţiunii în această cauză, instanţa de recurs va trebui să prezinte analiza caracterului justificat al refuzului autorităţii publice, respectiv motivele pentru care nu s-a dispus emiterea actului administrativ solicitat de către reclamante.

Având ca premisă această ipoteză anterior menţionată, în soluţionarea cererii noastre de revizuire (cu verificarea existenţei sau inexistenţei unei contrarietăţi de hotărâri judecătoreşti), trebuie să se stabilească în ce constă lucrul judecat în dosarul nr. x/2017 prin sentinţa civilă nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui (definitivă prin Decizia nr. 1127/14 decembrie 2020 a Curţii de Apel laşi, în dosarul nr. x/2017) şi dacă, sub autoritatea de lucru judecat (sub aspectul efectului pozitiv) a acestei prime hotărâri judecătoreşti definitive, Primarul Municipiului Bârlad avea dreptul de a mai invoca în vreun fel (prin acţiune sau pe cale de excepţie) o pretinsă nelegalitate a Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012 şi, implicit, dacă (ulterioara) Decizie nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel laşi (din dosarul nr. x/2018) putea dispune respingerea acţiunii noastre pentru motive de nelegalitate a Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012.

Lucrul judecat în dosarul nr. x/2017 soluţionat prin sentinţa civilă nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui este acela că Primarul Municipiului Bârlad, ca autoritate publică emitentă, nu şi-a exercitat la timp (în termenul de decădere prevăzut de lege) dreptul de a ataca în justiţie legalitatea autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012. Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a (obligativitatea) acestei hotărâri judecătoreşti se extinde, în lumina art. 430 alin. (2) C. proc. civ., atât asupra dispozitivului, cât şi asupra considerentelor decisive şi decizorii.

Astfel, prin dispozitivul său, pe lângă respingerea excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei ca inadmisibilă, sentinţa nr. 221/CA/2020 din 29.06.2020 a Tribunalului Vaslui a respins ca tardivă acţiunea Primarului Municipiului Bârlad în anularea Autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012.

Prin considerentele sale decisive, constatând că "în cauză, cererea [n.n. - acţiunea în anulare] a fost introdusă la 12.09.2017", sentinţa nr. 221/CA/2020 din 29.06.2020 a Tribunalului Vaslui a statuat că "având în vedere faptul că autorizaţia de construire nr. 212 a fost emisă la data de 15.10.2012, termenul de un an in care autoritatea emitentă putea solicita anularea actului a expirat la data de 15.10,2013", că "în cauză este împlinit termenul de 1 an", dar şi că "doctrina a stabilit că incidentele în curgerea acestui termen de un an ar trebui să fie excluse".

În prealabil analizei consecinţelor efectului pozitiv a! autorităţii de lucru judecat a acestei sentinţe, trebuie avut în vedere faptul că în lumina definiţiei date de dispoziţiile generale ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor speciale ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, autorizaţia de construire este act administrativ unilateral cu caracter individual care, precum orice act administrativ, beneficiază de prezumţia de legalitate.

De asemenea, în speţă, având în vedere că a produs efecte juridice, Autorizaţia de construire nr. x din 15.10.2012 emisă de Primarul Municipiului Bârlad este un act administrativ unilateral individual intrat în circuitrul civil.

De principiu/în general, prezumţia de legalitate poate fi răsturnată definitiv - cu desfiinţarea/încetarea efectelor juridice ale actului constatat nelegal- fie printr-o manifestare unilaterală a autorităţii publice emitente de revocare/retractare a propriului act administrativ (simetrică manifestării de voinţă unilaterale de emitere a acelui act), fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a actului administrativ nelegal.

Însă ca o excepţie de la revocabilitatea generală a actelor administrative, s-a consacrat legal principiul irevocabilităţii actului administrativ intrat în circuitul civil care exclude de plano orice posibilitate pentru autoritatea publică emitentă a unui asemenea act administrativ de manifestare unilaterală faţă de nelegalitatea propriului act. Acest lucru presupune imposibilitatea legală pentru autoritatea publică emitentă de a-şi retracta propriul act, dar şi de a mai invoca unilateral, pe cale de excepţie, o astfel de nelegalitate în raporturile juridice cu particularul destinatar al actului. Dacă s-ar reţine vreun drept autorităţii publice emitente de a se putea folosi extrajudiciar de (pretinsa) nelegalitate a propriului act cu consecinţe asupra efectelor juridice ale acelui act administrativ intrat în circuitul civil, ar fi înfrânte grav tocmai premisele principiului irevocabilităţii actului administrativ intrat în circuitul civil (securitatea circuitului juridic/civil, stabilitatea raporturilor juridice).

De aceea, pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a unui act administrativ intrat în circuitul civil, autoritatea publică emitentă are dreptul doar la acţiunea de contencios administrativ în anulare formulată în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 care impune introducerea ei într-un termen de un an de la data emiterii actului.

Or, în speţă, Primarul Municipiului Bârlad, ca autoritate publică emitentă, şi-a exercitat dreptul la acţiunea prevăzută de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 împotriva Autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012, în dosarul nr. x/2017 soluţionat în primă instanţă de către Tribunalul Vaslui şi în recurs de către Curtea de Apel laşi, însă această acţiune nu a fost exercitată la timp, ci la data de 12.09.2017, în afara termenului legal de un an de la data emiterii actului care a expirat la data de 15.10.2013.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui (definitivă prin Decizia nr. 1127/14 decembrie 2020 a Curţii de Apel laşi) care a statuat că Primarul Municipiului Bârlad, ca autoritate publică emitentă, nu şi-a exercitat la timp dreptul de a ataca în justiţie legalitatea Autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012 cuprinde, în mod obligatoriu, şi sancţiunea legală care intervine într-o astfel de tardivitate a acţiunii autorităţii publice emitente în anularea propriului său act administrativ intrat în circuitul civil, determinată de natura juridică a termenului de un an prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Şi cu privire la acest aspect al naturii juridice a termenului, hotărârile judecătoreşti din dosarul nr. x/2017 conţin considerente decizorii şi chiar decisive intrate în autoritate de lucru judecat (obligatorii pentru ambele părţi). Astfel, sentinţa nr. 221/CA/2020 din 29.06.2020 a Tribunalului Vaslui reţine că "doctrina a stabilit că incidentele în curgerea acestui termen de un an ar trebui să fie excluse" (respingând cererea Primarului Municipiului Bârlad de repunere în termenul de un an pentru formularea acţiunii în anulare), iar Decizia nr. 1127/2020 din 14.12.2020 a Curţii de Apel laşi a reţinut că "prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, a indicat dispoziţiile legale incidente precum şi faptul că, fiind de decădere, incidentele legate de curgerea termenului prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 ar trebui să fie excluse, deci inclusiv pe cele legate de existenţa unor presupuse motive de repunere în termen".

Aşadar, ambele hotătâri judecătoreşti din dosarul nr. x/2017 au stabilit, cu putere de lucru judecat, că termenul de un an prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 este un termen de decădere, fiind în acord de altfel cu opiniile doctrinare şi jurisprudenţiale exprimate cu privire la acest termen.

Chiar în opinia doctrinară reţinută în sentinţa nr. 221/CA/2020 din 29.06.2020 a Tribunalului Vaslui se susţine, în prealabil celor redate de sentinţă, cu privire la termenul de un an în care autoritatea emitentă poate formula acţiunea în anularea actului: "în ceea ce ne priveşte, profitând de omisiunea legiuitorului de a-şi manifesta opţiunea expresă cu privire la acest termen, vom opina în sensul calificării acestuia ca fiind un termen prefix, chiar de lege lata".

În ceea ce priveşte efectele împlinirii/depăşirii unui termen de decădere, trebuie avut în vedere faptul că sancţiunea care intervine este decăderea. "Decăderea este acea sancţiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege sau de părţi, termen cunoscut sub numele de termen «prefix», de «decădere» sau de «forcluziune» ori chiar de «caducitate»". "Ca efecte juridice, [...] decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv făcând inaplicabilă regula quae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum; prin urmare, decăderea împiedică dreptul stins să mai poată fi valorificat pe cale de acţiune şi nici apărat pe cale de excepţiune".

Acest termen de un an prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 este termen de decădere (nu de prescripţie), care curge invariabil şi ireversibil de la data emiterii actului, afară de cazul în care prin lege specială s-ar dispune altfel.

Aşadar, efectul depăşirii unui astfel de termen de decădere (de drept administrativ) constă în stingerea dreptului subiectiv al autorităţii publice emitente de anulare a propriului act administrativ intrat în circuitul civil.

În speţă, prin efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui (definitivă prin Decizia nr. 1127/14 decembrie 2020 a Curţii de Apel laşi) care a statuat că Primarul Municipiului Bârlad, ca autoritate publică emitentă, nu şi-a exercitat la timp dreptul de a ataca în justiţie legalitatea Autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012, este evident faptul că încă de la data de 15.10.2013, s-a stins, ca efect al decăderii, dreptul subiectiv al Primarului Municipiului Bârlad de anulare a Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012. Primarul Municipiului Bârlad nu mai poate valorifica în niciun fel dreptul subiectiv stins, nemaiputând pune în discuţie nelegalitatea acestui act administrativ al său nici pe cale de acţiune (care de altfel a şi fost respinsă tocmai din cauza decăderii pentru tardivitatea formulării acţiunii) şi nici pe cale de excepţie (ca apărare sau ca pretinsă justificare a deciziilor sale ulterioare).

În atare condiţii, este evident faptul că la momentul emiterii Răspunsului nr. x din 01.09.2017, Primarul Municipiului Bârlad nu putea de plano invoca, în refuzul său de emitere a unei noi autorizaţii de construire, pretinsa nelegalitate a Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012, căci încă din 15.10.2013, îşi pierduse acest drept subiectiv de constatare a nelegalităţii actului său pe cale de acţiune sau de excepţie.

Aceasta este realitatea juridică care a fost statuată în mod definitiv/obligatoriu prin efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi care nu mai poate fi contrazisă în niciun fel printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară.

Or decizia nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel Iaşi -care a dispus, în rejudecarea litigiului în fond după casarea sentinţei primei instanţe, respingerea acţiunii noastre de emitere a unei noi autorizaţii de construire pe baza unor motive de nelegalitate a Autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012, invocate de autoritatea publică emitentă în refuzul său de emitere a noii autorizaţii- încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui.

În condiţiile în care printr-o (primă) hotărâre judecătorească definitivă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că acţiunea formulată în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 (singura cale legală de punere în discuţie de către autoritatea publică emitentă a nelegalităţii propriului act administrativ intrat în circuitul civil, devenit irevocabil) a fost tardivă (introdusă peste termenul de decădere de un an de la data emiterii actului), stingându-se astfel dreptul subiectiv al autorităţii publice emitente de anulare a propriului act, este evident faptul că o altă hotărâre judecătorească ulterioară nu putea lua în discuţie nelegalitatea acelui act administrativ şi nici nu putea reţine motive de nelegalitate a acelui act administrativ invocate tocmai de autoritatea publică emitentă decăzută din acest drept.

La data de 27.03.2023, revizuentele A. S.R.L şi B. S.R.L., prin administrator, E., au formulat "Precizări la motivele cererii de revizuire" prin care relevă, în lumina considerentelor Deciziei nr. 529/2022 din 14.09.2022 a Curţii de Apel laşi, aspecte concrete de încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia nr. 1127/14 decembrie 2020 a Curţii de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În primă fază, făcând trimitere la respingerea ca tardivă a acţiunii în anularea autorizaţiei de construire nr. x/15.10.2012 prin sentinţa nr. 221/ca/2020 pronunţată de Tribunalul Vaslui (definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 1127/2020 a Curţii de Apel laşi) în dosarul nr. x/2017, decizia Curţii de Apel Iaşi supuse revizuirii reţine, la pag. 25 alin. (7) şi (8), că "cât timp autorizaţia de construire nr. x/15.10.2012 nu a fost anulată de către instanţa de judecată, aceasta se bucură de prezumţia de legalitate specifică oricărui act administrativ" şi că "în aceste condiţii, în mod greşit pârâtul a refuzat emiterea autorizaţiei de construire pentru continuarea lucrărilor cu motivarea că ar fi existat o serie de nereguli la emiterea autorizaţiei anterioare".

Aşadar, la nivel principial declarativ, decizia Curţii de Apel Iaşi a stabilit ca premiză majoră a raţionamentului său de dezlegare a speţei că legalitatea autorizaţiei iniţiale de construire nr. 212/15.10.2012 nu mai poate fi pusă în discuţie tocmai ca urmare a soluţiei definitive din dosarul nr. x/2017 de respingere ca tardivă a acţiunii emitentului în anularea autorizaţiei de construire iniţiale.

De asemenea, în continuare, pe chestiunea punctuală a respectării prevederilor legale privind POT şi CUT, decizia Curţii de Apel Iaşi face o aplicare concretă a principiului reţinut declarativ: "aspectele legate de nerespectarea prevederilor legale cu privire la POT şi CUT au fost invocate prin raportare la autorizaţia de construire nr. x/15.10.2012, a cărei legalitate însă nu mai poate fi pusă în discuţie la momentul de faţă, câtă vreme acţiunea prin care sa solicitat anularea acestei autorizaţii a fost respinsă în mod definitiv ca fiind tardiv formulată".

Însă, în a doua fază, după ce şi-a stabilit corect ca premiză majoră faptul că nu mai poate fi pusă în discuţie legalitatea Autorizaţiei iniţiale de construire nr. 212/15.10.2012, în mod greşit şi nelegal Curtea de Apel laşi a respins acţiunea noastră chiar cu privire la o serie de chestiuni care vizau tocmai Autorizaţia iniţială de construire nr. 212/15.10.2012, încălcând ceea ce principial stabilise în prealabil şi, implicit, încălcând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 221/29 iunie 2020 a Tribunalului Vaslui din dosarul nr. x/2017 (care, prin respingerea ca tardivă a acţiunii autorităţii publice emitente de anulare a propriului act administrativ intrat în circuitul civil şi devenit irevocabil, a consfinţit definitiv stingerea dreptului subiectiv al autorităţii publice emitente de punere în discuţie a legalităţii acelui propriu act administrativ).

În primul rând, de la pag. 26 alin. (3) şi până la pag. 28 alin. (2), decizia Curţii de apel abordează chestiunea accesului la calea publică.

Dincolo de aspectele concrete reţinute de instanţa de recurs ca pretins argumentative (dar, în fapt, eronate) pentru care terenul nostru nu ar avea acces la calea publică, Curtea de Apel laşi a statuat concluziv, la pag. 28 alin. (2) din decizia sa, că "în mod greşit a reţinut prima instanţă că refuzul pârâtului recurent de emitere a autorizaţiei de construire, pe motiv că terenul aflat în proprietatea reclamantelor intimate nu are acces la drumul public, ar fi nelegal, hotărârea primei instanţe fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 din H.G. nr. 525/1996 şi a dispoziţiilor art. 1 337 C. civ..".

Este evident faptul că unul dintre considerentele decisive ale deciziei din recurs a Curţii de Apel laşi pentru respingerea acţiunii noastre în rejudecarea pe fond după casarea sentinţei primei instanţe a fost acela că este legal refuzul de emitere a noii autorizaţii de construire pentru motivul că terenul aflat în proprietatea reclamantelor intimate nu are acces la drumul public.

Or acest motiv de refuz al autorităţii publice pus în discuţie şi găsit ca justificat de către instanţa de recurs vizează tocmai nelegalitatea Autorizaţiei iniţiale de construire nr. 212/15.10.2012, tocmai Primarul Municipiului Bârlad plasându-l expres la pct. 1 ("Autorizaţia a fost eliberata pe un amplasament fără acces la un drum public") şi chiar la pct. 6 ("în contractul de vânzare cumpărare nr. x/27.07.2011, prezentat ca dovadă a proprietăţii, este prevăzută o alee de acces din str. x deşi nu există niciun suport legal pentru aceasta") dintre cele 8 puncte ale Adresei sale nr. 14005 din 01.09.2017 privind nelegalitatea Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012.

În al doilea rând, de la pag. 28 alin. (3) şi până la pag. 31 antepenultimul alineat, decizia Curţii de Apel laşi abordează ceea ce a calificat a fi "considerentele sentinţei pronunţate că în mod nelegal, pârâtul recurent ar fi refuzat emiterea autorizaţiei de construire cu motivarea că autorizaţia ar viza lucrări ce depăşesc limita proprietăţii reclamantelor, ocupând şi o suprafaţă de teren aflată în domeniul public al Municipiului Vaslui" (cum a stabilit ca premiză la pag. 28 alin. (3) din decizia sa)

În acest cadru mai larg de abordare, Curtea de Apel laşi face analiza concretă a altor chestiuni care din nou pun în discuţie legalitatea Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012 şi pe care chiar Primarul Municipiului Bârlad le plasează expres printre cele 8 puncte ale refuzului său de emitere a noii autorizaţii de construire care vizează o pretinsă nelegalitate a autorizaţiei de construire iniţiale.

Astfel:

•chestiunea de la pct. 2 al Adresei sale nr. x din 01.09.2017 a Primarului Municipiului Bârlad ("Suprafaţa de teren aflată în proprietatea S.C. A. S.R.L. este de 600 mp, iar suprafaţa prevăzută in planurile de arhitectură pentru etaje este de 681,1 mp., depăşind astfel limita proprietăţii") este abordată de Curtea de Apel laşi, cum relevă considerentele de la pag. 28 alin. (4) din decizia sa {"Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiza valorificat de prima instanţă în considerentele sentinţei pronunţate, A. S.R.L a dobândit in proprietate suprafaţa de 600 mp teren, iar suprafaţa prevăzută in planurile de arhitectură pentru etaje este de 681,1 mp, depăşind astfel limita proprietăţii"),

•chestiunea de la pct. 8 al Adresei sale nr. 14005 din 01.09.2017 a Primarului Municipiului Bârlad ("Planul de situaţie prevede construirea pe domeniul public al Municipiului Bârlad o serie de obiective (rezerva intangibilă, scări acces, remiza PSI, rampe acces ambulanţă,CTA şi altele) care nu pot fi construite de către solicitantul autorizaţiei, ocuparea terenului făcându-se în mod abuziv, domeniul public fiind inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil") este abordată de Curtea de Apel laşi, cum relevă considerentele de la pag. 28 alin. (5) din decizia sa ("Tot în legătură cu ocuparea domeniului public prin lucrările pentru care sa solicitat emiterea autorizaţiei, cu privire la planul de situaţie care prevede construirea pe domeniul public al Municipiului Bârlad o serie de obiective (rezerva intangibilă, scări de acces, remiza PSI, rampe acces ambulanţă, CTA şi altele), prima instanţă a reţinut că acordul pentru edificarea acestora ar fi fost dat de Primarul Municipiului Bârlad prin emiterea autorizaţiei de construire anterioare");

•chestiunea de la pct. 7 al Adresei sale nr. 14005 din 01.09.2017 a Primarului Municipiului Bârlad ("Existenţa în proiectul dvs, a unui tunel de legătură între obiectivul construit şi Spitalul Municipal de Urgenţă "D." este abuzivă, atâta timp cât nu există un acord între societatea dvs. şi instituţia noastră, în calitate de proprietar al edificiului") este abordată de Curtea de Apel laşi, cum relevă considerentele de la pag. 31 alin. (2) din decizia sa {"Câtpriveşte tunelul de legătură între obiectivul construit şi Spitalul Municipal de Urgenţă "D. (corp de legătură conform expertizei întocmite în cauză ale cărei concluzii au fost însuşite de instanţa de fond), prima instanţă a reţinut pe de o parte că acordul Primăriei Municipiului Bârlad a fost dat prin însăşi emiterea autorizaţiei de construire, dar şi că, prin adresa nr. x/02.06.2012, Consiliul Local Bârlad, Spitalul Municipal de Urgenţă "D." Bârlad, ar fi transmis către S.C. A. S.R.L. Bârlad acordul privind construirea unei legături cu spitalul a Centrului medical").

La capătul acestei analize concrete a chestiunilor stabilite ca premiză la pag. 28 alin. (3) din decizia sa, Curtea de Apel laşi a statuat concluziv că "în aceste condiţii, greşit a reţinut prima instanţă că refuzul pârâtului recurent de eliberare a autorizaţiei de construire pe motive ce ţin de ocuparea domeniului public al unităţii administrativ teritoriale ar fi nejustificat, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită dispoziţiilor C. civ., precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 350/2001 aşa cum au fost acestea expuse în considerentele prezentei decizii" (pag. 31 antepenultimul alineat din decizia sa).

Şi de această dată este evident faptul că considerentele decisive ale deciziei din recurs a Curţii de Apel laşi pentru respingerea acţiunii noastre în rejudecarea pe fond după casarea sentinţei primei instanţe vizează faptul că este legal refuzul de emitere a noii autorizaţii de construire şi pentru motivele invocate de Primarul Municipiului Bârlad la punctele 2, 7 şi 8 ale Adresei sale nr. 14005 din 01.09.2017 privind nelegalitatea Autorizaţiei de construire iniţiale nr. 212 din 15.10.2012.

Pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în sensul că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri), nu are relevanţă care a fost conţinutul motivării concrete pe aceste chestiuni dezlegate de Curtea de Apel laşi (care nu face obiectul revizuirii din speţă), ci aspectul determinant este acela că prin trecerea la analiza concretă, pe fond, a acestor chestiuni dezlegate în rejudecare pe fond a acţiunii, decizia instanţei de recurs a pus în discuţie tocmai legalitatea autorizaţiei de construire iniţiale, deşi însăşi instanţa de recurs reţinuse în prealabil că nu o mai poate pune în discuţie tocmai ca urmare a efectului pozitiv al hotărârii judecătoreşti definitive din dosarul nr. x/2017 de respingere ca tardivă a acţiunii de anulare a acelei autorizaţii de construire iniţiale.

Deşi, declarativ/formal, decizia din recurs a Curţii de Apel Iaşi se chinuie să reţină aspectele de pretinsă nelegalitate ca vizând direct/doar noua autorizaţie de construire pentru continuarea/finalizarea lucrărilor rămase de efectuat, în realitate, acele aspecte de pretinsă nelegalitate abordate şi reţinute de Curtea de Apel Iaşi în respingerea acţiunii sunt tocmai cele invocate de Primarul Municipiului Bârlad cu privire la Autorizaţia de construire iniţială nr. 212 din 15.10.2012 şi folosite de acesta pentru a pretexta refuzul său de a emite noua autorizaţie de construire.

Nu trebuie niciun moment pierdut din vedere faptul că în speţă, este vorba despre o situaţie specială de emitere a unei autorizaţii de construire în conformitate cu art. 54 pct. A alin. (2), (3) şi 4 din Normele metodologice la Legea nr. 50/1991

În speţă, suntem în situaţia în care construcţia a fost ridicată pe ansamblu în proporţie de peste 90% (structura de rezistenţă fiind ridicată în proporţie de 100%, rămânând de realizat amenajările interioare şi la faţada exterioară a clădirii) în baza unei autorizaţii de construire iniţiale care a fost respectată sub orice aspect în privinţa lucrărilor deja executate şi a cărei legalitate nu mai poate fi pusă în discuţie.

Noua autorizaţie de construire pentru lucrările de construcţii rămase de executat se emite în raport cu proiectul şi avizele care au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012, în condiţii de menţinere a valabilităţii certificatului de urbanism şi a avizelor/acordurilor emise la prima autorizaţie şi de realizare a construcţiei în conformitate cu prevederile acestei autorizaţii de construire iniţiale.

Deci, premisa majoră a acestui ultim dosar este dată de existenţa sau inexistenţa conformităţii lucrărilor deja executate cu prevederile autorizaţiei de construire iniţiale (care este definitiv legală), astfel că noua autorizaţie de construire trebuia emisă de Primarul Municipiului Bârlad dacă lucrările deja executate sunt conforme cu prevederile autorizaţiei de construire (iniţiale) nr. 212 din 15.10.2012 (aşa cum susţinem şi cum a şi constatat just prima instanţă pe baza probatoriului administrat în cauză).

Chestiunile invocate abuziv de către Primarul Municipiului Bârlad în refuzul său nejustificat de emitere a noii autorizaţii de construire care au fost dezlegate pe fond de decizia instanţei de recurs nu sunt aspecte noi care să privească separat emiterea noii autorizaţii de construire, ci au existat chiar la momentul emiterii autorizaţiei de construire iniţiale care, sub efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii judecătoreşti din dosarul nr. x/2017, beneficiază -în mod definitiv- de prezumţia de legalitate şi veridicitate faţă de care Primarul Municipiului Bârlad a pierdut dreptul subiectiv de a o mai putea pune în discuţie şi, implicit, de a o mai răsturna în vreun fel.

4. Apărările formulate în cauză

Primarul Municipiului Bârlad a formulat concluzii scrise prin care a arătat că

Prin cererea formulată revizuentele A. S.R.L. şi B. S.R.L. au solicitat revizuirea deciziei civile 529 din 14,09.2022 pronunţată în recurs de Curtea de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul x/2018, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a SC 221 din 29.06.2020 a Tribunalului Vaslui definitivă prin decizia civilă 1127 din 14.12.2020 a Curţii de Apel laşi secţia contencios adminstrativ şi fiscal, având ca finalitate anularea deciziei revizuite şi trimiterea cauzei, către Curtea de Apel laşi secţia contencios administrativ şi fiscal, spre rejudecare în recurs a dosarului x/2018

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri cu referire la dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s~a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raportat acestor dispoziţii revizuentele susţin că în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce se urmăreşte este evitarea contrazicerilor nu doarîntre dispozitivelor hotărârilor judecătoreşti ci şi între dispozitivul unei hotărâri şi considerentele alteia care a rezolvat un aspect litigios ce are legătura cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, sau evitarea contrazicerilor între aşa numitele considerente decizorii ale hotărârilor. De aici concluzia că nu trebuie să existe obligatoriu tripla identitate de elemente între cele două procese ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior care să se impună noii judecăţi. Cu alte cuvinte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare în cadrul căruia se impun ca un dat dezlegările anterioare ale instanţei. Concluzionând, revizuentele susţin că Decizia 529/19.09.2022 a Curţii de Apel Iaşi a fost pronunţată cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 221/29.06.2020 a Tribunalului Vaslui.

Motivul de revizuire invocat nu este întemeiat şi nu are aplicabilitate în speţa dedusă revizuirii. Aşa cum s-a precizat obiectul dosarului x/207 în care s-a pronunţat sentinţa civilă 221/29.06.2020 l-a reprezentat acţiunea în anulare în contencios administrativ, formulată de Primarul municipiului Bârlad în calitate de autoritate emitentă, împotriva a.utorizaţ'iei de construire nr. 212 din 15.10.2012. Această acţiune a fost soluţionată pe cale de excepţie, fiind admisă excepţia tardivităţii formulării cererii de către instituţia Primarului municipiului Bârlad, soluţie menţinută în apel de Curte de Apel laşi prin decizia civilă 1127/2020.

Obiectul cererii din dosarul civil x/2018 a fost anularea adresei x/01.09.2017 emisă de Primarul municipiului Bârlad şi obligarea acestuia să elibereze autorizaţia de construire(continuare construcţie) revizuentelor din prezenta cauza. Atât instanţa de fond (Tribunalul Vaslui) dar şi cea de control judiciar (Curtea de apel laşi) au hotărât că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 alini şi art. 2 alin. (1) lit. a) şi i) din legea 554/2004 şi revizuentele au urmărit prin demersul lor judiciar cenzurarea refuzului pretins nejustificat al pârâtului din acea cerere, de emiterea actului administrativ şi nu anularea unui act administrativ deoarece adresa x/2017 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din legea 554/2004. Refuzul eliberării autorizaţiei de construire este motivat de faptul că revizuentele au edificat parţial construcţia pe domeniul public depăşind suprafaţa de 600mp deţinută ca proprietate de revizuente, cu încălcarea limitelor şi obligaţiilor stabilite prin autorizaţia de construire x/2012 în sarcina acestora.

Au concluzionat instanţele că demersurile 'întreprinse nu pot duce la intrarea în legalitate a revizuentelor deoarece ele au depăşit limita proprietăţii lor cu peste 200 mp edificând parţial construcţia pe domeniul public. Se poate observa c\x uşurinţă că amplasamentul proprietăţii recurentelor din prezenta cauză nu are acces la calea publică. Din încheierea de carte funciară x/2011 emisă de OCPI Bârlad, A. nu are înscris vreun drept real asupra căii de acces. La eliberarea autorizaţiei de construire iniţială s-a menţionat în mod expres că prin construcţia edificată recurentele din prezenta cauză nu trebuiau să afecteze proprietăţile vecine şi nici să ocupe domeniul public (nu se vor afecta proprietăţile vecine şi nu se vor depune materiale de construcţii pe domeniul public).

Această obligaţie a fost încălcată de către revizuente, fapt dovedit de expertiza efectuată în dosar. Emiterea autorizaţiei de continuare a construcţiei nu poate fi interpretată ca un acord exprimat în condiţii legale pentru ocuparea domeniului public.

Revenind la motivul de revizuire invocat faţă de obiectele deduse judecăţii în cele două dosare şi de soluţiile pronunţate apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele legale ale admiteri cererii de revizuire. Instanţa este ţinută să verifice strict incidenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită. Ca atare,susţinerea în sensul că hotărârea din urmă încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, nu este de natură a impune concluzia admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Instanţa de revizuire nu este instanţă de control judiciar care să analizeze legalitatea şi temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, -fiind îndreptăţită doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorităţii de lucru judecat rezultată din prima hotărâre, prin noţiunea de autoritate de lucru judecat trebuie înţeleasă componenta acesteia de excepţie procesuală şi nu ca prezumţie absolută.

Revizuentele acceptă că cererea ce a făcut obiectul dosarului x/2017 a fost soluţionată pe excepţia tardivităţii. Din motivele dezvoltate ulterior de revizuente acestea analizează instituţia decăderii în raport de posibilitatea autorităţii administrative locale să mai solicite anularea autorizaţiei de construire 212/15/10.2012. Cert este ca revizuentele au solicitat să se elibereze autorizaţie- continuare construcţie, iar motivarea instanţelor (Tribunalul Vaslui şi Curtea de Apel laşi) când au respins această solicitare au avut în vedere încălcarea condiţiilor impuse beneficiarului prin autorizaţia emisă iniţial şi nu în mod neapărat susţinerile din motivarea cererii de revizuire.

Prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare pentru că sunt contradictorii. Prin urmare, dacă există numai contrarietate între considerentele unei hotărâri şi dispozitivul celei dea doua hotărârîri, revizuirea nu este admisibilă, Aceasta este situaţia de fapt şi în cazul nostru, cele două hotărâri au dispozitive care nu se contrazic şi care pot fi puse în executare. Solicitarea revizuentelor pentru obţinerea autorizaţiei de construire continuare construcţie poate fi formulată iar, în condiţiile legii, cu respectarea de către revizuente a măsurilor dispuse iniţial în autorizaţia de construire.

Dacă prima hotărâre a soluţionat o cerere de anulare a autorizaţiei de construire, a doua hotărâre, cea supusă revizuirii, a soluţionat o cerere de anularea a unui act administrativ în speţă adresa x/01.09.2017 emisă de Primarul municipiului Bârlad şi obligarea acestuia să elibereze autorizaţia de construire- continuare construcţie, revizuentelor. Dacă argumentaţia din prima hotărâre a fost cu referire la legalitatea emiterii autorizaţiei de construire x/2012 şi la termenul de decădere cu privire la solicitarea reclamantei pentru anularea acesteia, în a doua hotărâre argumentaţia priveşte legalitatea emiterii autorizaţiei de construire -continuare construcţii, care la rândul ei trebuie să îndeplinească condiţiile de legalitate pentru emiterea ei astfel încât cele două argumentaţii privesc solicitări cu obiect diferit formulate de revizuente (în primul dosar, ca apărare, având calitatea de pârâte cu referire directă la autorizaţia x/2012, în al doilea dosar având calitatea de reclamante cu referire la solicitarea emiterii autorizaţiei de construire continuare construcţii). în situaţia de faţă cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză se va analiza "strict la considerentele socotite contradictorii, iar nu la cele două hotărâri în ansamblul lor.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentele A. S.R.L. si B. S.R.L. si menţinerea deciziei civile 529 din 14.09.2022 pronunţată în recurs de Curtea de Apel laşi, secţia contencios administrativ si fiscal, în dosarul x/2018 Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, în retractare, ce urmăreşte, în prezenţa motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., protejarea principiului securităţii juridice, în sensul garantării stabilităţii drepturilor consacrate prin hotărâri judecătoreşti, care nu mai pot face obiectul unor ingerinţe legislative sau judiciare, fără a goli de conţinut un alt principiu clasic al dreptului-autoritatea de lucru judecat şi mai nou, efectul pozitiv al lucrului judecat .

Cu alte cuvinte, revizuirea hotărârilor judecătoreşti pentru acest motiv are rolul de a asigura stabilitatea şi unitatea de interpretare prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauze ce au legătură între ele, asupra unei chestiuni litigioase .

Iar instanţa ce soluţionează cererea de revizuire nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Revizuentele susţin existenţa unei chestiuni litigioase, soluţionate contradictoriu de către cele instanţe de contencios administrativ, aceasta privind aptitudinea Prtimarului Mun. Bârlad de a invoca pretinsa nelegalitate a Autorizaţiei de construire nr. x din 15.10.2012, în condiţiile în care s-a statuat, cu efect pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin Sentinţa 221/2020 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, pierderea dreptului său de a cere anularea respectivei autorizaţii.

Revizuentele apreciază că toate motivele care au stat la baza refuzului de emitere a noii autorizaţii, obiect al litigiului ulterior, existau la momentul emiterii autorizaţiei nr. x/2012, a cărei anulare a fost respinsă, ca tardivă, în cadrul primului litigiu şi că, pierzând dreptul de a cere anularea acestei autorizaţii, emitentul nu se mai poate prevala de aceleaşi motive de respingere .

Prin prima hotărâre judecătorească cauza a fost soluţionată pe cale de excepţie; astfel, prin Sentinţa 221/CA/2020, pronunţată în dosarul x/2017, rămasă definitivă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate autorizaţiei de construire nr. x/2012 şi a certificatului de urbanism nr. x/2011, fiind respinsă excepţia de nelegalitate, ca atare.

A fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii in anularea autorizaţiei de construire nr. x/2012, fiind respinsă acţiunea, ca tardivă .

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că excepţia de neleglaitate este inadmisibilă, în aplicarea art. 4 alin. (1) şi (2) LCA, luând în considerare obiectul acţiunii în anulare şi dând relevanţă jurisprudenţei ICCJ; reţine, cu privire la cererea în anularea autorizaţiei, faptul că aceasta a fost promovată după expirarea termenului de un an de la data emiterii acesteia, termen reglementat de art. 1 alin. (6) LCA, fiind înlăturate apărările emitentului privind observarea viciilor de legalitate ale autorizaţiei, invocate in cererea introductivă, ulterior emiterii acesteia, cu ocazia cererii de re-autorizare formulată de către S.C. A. S.A. .

De menţionat faptul că unele din viciile autorizării, indicate în motivarea cererii de anulare se regăsesc şi în cuprinsul refuzului de emitere a unei noi autorizaţii de construire; în cadrul acestui litigiu, prin Decizia 529/2022, pronunţată în recurs în dosarul x/2018 a fost reformată Sentinţa 264/2021 a Tribunalului Vaslui, fiind admis recurusl declarat de către Primarul Mun. Bârlad, casată sentinţa şi în rejudecare respinsă acţiunea ce avea ca obiect anularea răspunsului x/2017, a oricăror acte ce au stat la baza acestuia sau subsecvente şi conexe, obligarea la emiterea autorizaţiei de construire pentru continuarea lucrărilor, stabilirea penalităţlor potrivit art. 18 alin. (5) LCA, stabilirea termenului de executare, aplicarea unei amenzi conducătorului autorităţii publice, potrivit art. 18 alin. (6) LCA .

Această cerere a fost respinsă pe fond .

Raportat la dispozitivul şi considerentele celor două hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând o chestiune litigioasă, interpretată diferit de cele două instanţe de judecată şi care să necesite retractarea în temeiul salvgardării prezumţiei de lucru judecat .

Astfel, prima instanţă a soluţionat acţiunea pe cale de excepţie, fără a examina temeinicia motivelor de anulare a autorizaţiei de construire x/2012; raţionamentul judiciar şi considerentele ce au stat la baza soluţiei vizează efectele depăşirii termenului de introducere a acţiunii, iar aceste efecte nu pot fi extinse, astfel cum solicită revizuentele.

În acest sens, trebuie reţinut că art. 1 alin. (6) LCA reprezintă o excepţie de la principiul revocabilităţii actului administrativ şi acordă posibilitatea emitentului de a cere anularea actului administrativ pe care îl consideră nelegal.

Ca urmare, astfel cum susţin recurentele, depăşirea termenului de introducere a acţiunii în anularea autorizaţiei de construire fac imposibilă reiterarea acţiunii în anulare; de asemenea sunt relevante susţinerile privind prezumţia de legalitate a autorizaţiei de construire, prezumţie refragrabilă şi aplicabilă pe perioada de valabilitate a acestui act administrativ.

Dar în speţă s-a solicitat emiterea unei noi autorizaţii de construire, cu aplicarea condiţiilor şi procedurii reglementate de Legea 50/1991 ceea ce impune verificarea îndeplinirii condiţiilor urbanistice în raport de cadrul construit preexistent, fără a se putea reţine o limitare a dreptului de apreciere al autorităţii administraţiei publice locale, ca efect pozitiv al lucrului judecat, conform celor statuate prin Sentinţa 221/CA/2020.

Pentru considerentele mai sus expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată, ca nefondată .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 529/2022 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.