Everolimus injunction claim extinguished by claimant's death; appeal allowed, interim order quashed, claim annulled as intuitu personae.

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat obligarea pârâţilor să îi asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul Everolimus (denumire comercială AFINITOR) sau Temsirolimus, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 46 din 8 aprilie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesual pasive ale pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocate de aceştia; a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în materia contenciosului administrativ, invocată de către pârâţi; a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii; a obligat pârâţii să asigure reclamantei pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul Everolimus (AFINITOR) pentru carcinom scuamos al colului uterin, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal; a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la medicamentul Temsirolimus (Torisel) şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 1400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 491 coroborate cu dispoziţiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ., recurs incident.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantei.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă preşedinţială, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, reclamanta A. a decedat la data de 25.06.2020, conform certificatului de deces seria x nr. x/25.06.2020. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Nivolumab) putând fi executată doar faţă de reclamantă, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor reclamantei decedată.

Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va casa, sentinţa recurată şi procedând la rejudecarea cererii de ordonanţă preşedinţială, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi, în raport cu prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamantei.

Referitor la recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte constată că potrivit art. 491 C. proc. civ. " (1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Din prevederile art. 491 C. proc. civ. rezultă că recursului incident îi sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu observarea dispoziţiilor speciale din procedura recursului, precum şi faptul că recursul incident se exercită doar dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 472 şi art. 473 noul C. proc. civ.

Din prevederile art. 472 noul C. proc. civ. rezultă că recursul incident este o manifestare de voinţă care aparţine în exclusivitate acelei părţi din proces care a dobândit deja calitate de intimat, această calitate putând aparţine tuturor celor care au fost părţi în primă instanţă şi împotriva cărora s-a exercitat recursul principal.

Scopul recursului incident este acela de a obţine "schimbarea hotărârii primei instanţe", intimatul trebuind astfel să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului intimatului, în condiţiile specifice de exercitare a recursului incident, trebuie să se facă nu numai în raport cu dispozitivul hotărârii atacate prin care nu i s-a dat satisfacţie ori i s-a dat numai o satisfacţie parţială, dar şi în raport cu ceea ce se cere prin recursul principal, pe care se grefează cel incident.

Recursul incident se formulează în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică. În speţă, partea potrivnică este intimata reclamantă A., însă recursurile sunt formulate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii, deci nu de partea potrivnică pârâtei, ci de cei care la fond au avut aceeaşi poziţie procesuală, aceea de pârât.

Pe de altă parte, deşi hotărârea instanţei de fond îi era total nefavorabilă, pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale nu a formulat un recurs principal în termenul legal. Prin recursul incident pârâta aduce critici sentinţei fondului, critici care ar fi putut face obiectul unui recurs principal, însă pe care pârâta nu l-a formulat în termenul legal.

Pentru aceste considerente, recursul incident va fi respins ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 46/2020 din 8 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei A., invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, anulează cererea de chemare în judecată.

Respinge recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 46/2020 din 8 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.