Revision dismissed for lack of triple identity between prior annulment of labor sanction and subsequent claim for penalties

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie conducătorului pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea ordinului de reîncadrare, precum şi obligarea la plata de despăgubiri – penalităţi de 200 euro pentru fiecare zi, până la reîncadrarea reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 11805/30.09.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2015, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin încheierea nr. 90 din 25 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 359/03.05.2017 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 90 din 25 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 355/30.01.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul, s-a casat Decizia nr. 359/3.05.2017 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a trimis cauza spre rejudecare, reţinându-se că în mod greşit a soluţionat curtea de apel calea de atac ca instanţă de apel, iar nu de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.05.2019 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dezlegările date de instanţa de recurs, s-a dispus calificarea căii de atac exercitată împotriva încheierii de şedinţă nr. 90/2016 a Tribunalului Vîlcea ca fiind recurs şi, în baza art. 457 alin. (4) C. proc. civ., a fost acordat un termen de judecată suplimentar în vederea depunerii de motive de recurs.

2. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 926/24 iunie 2019, Curtea de apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 90 din data de 25 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 926/24.06.2019 A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6, 8 şi 10 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea contenciosului administrativ.

Referitor la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin hotărârea învestită cu titlu executoriu se dispune anularea Ordinului nr. 976/2013, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţele salariale de la retrogradare până la reîncadrare, ceea ce înseamnă anularea actului de sancţionare şi restabilirea stării de facto anterioară.

Au fost învederate prevederile art. 1254 şi următoarele C. civ., respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat conform art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prin hotărârea atacată cu revizuire (926/2019).

Prin această decizie se casează prevederile din sentinţa civilă nr. 2755/2014, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat. Prin această hotărâre, s-a dispus anularea ordinului nr. 976 din 22.05.2013 şi obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferenţele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare.

În concluzie, s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 926/2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi aplicarea conducătorului autorităţii publice sau, după caz, a persoanei obligate la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantului să i se acorde penalităţi în condiţiile art. 906 C. proc. civ.

4. Hotărârea de declinare

Prin Decizia nr. 1192/R-CONT din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (8) C. proc. civ. (disjunsă din dosarul nr. x/2019), formulată de A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.

Cererea de revizuire ce a fost trimisă spre competentă soluţionare de la Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal către Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 926/24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, în raport de existenţa unei hotărâri anterioare, respectiv sentinţa nr. 2755/29.04.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele.

a) existenţa a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluţionat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză;

c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte reţine existenţa unei condiţii implicite şi anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluţionată de instanţa de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate definitiv de instanţa competentă şi la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

Principiul autorităţii de lucru judecat, ce rezultă din dispoziţiile art. 1201 din C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesităţii de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicţie se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părţile au uzat deja de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În cauza de faţă, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, întrucât dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2755/29.04.2013, definitivă prin Decizia nr. 110/2015 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect cererea reclamantului A. de anulare a Ordinului nr. 976 din 22.05.2013 şi obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale. Prin această sentinţă, Tribunalul Vâlcea – secţia a II-a civilă a dispus anularea Ordinului nr. 976 din 22.05.2013 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale) şi obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferenţele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare, respingând cererea privind plata daunelor morale.

În prezenta cauză, revizuentul a solicitat a se constata că Decizia nr. 926/24.06.2019 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr. 2755/29.04.2013 a Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă.

Se constată, însă, că obiectul dosarului nr. x/2015 constă în cererea reclamantului A., formulate în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, privind aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie conducătorului pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea ordinului de reîncadrare, precum şi obligarea la plata de despăgubiri – penalităţi de 200 euro pentru fiecare zi, până la reîncadrarea reclamantului.

Aşadar, nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru a se pretinde de către revizuent încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârile invocate în motivarea cererii de revizuire sunt pronunţate în cauze având obiect diferit.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 926/R-cont din 24 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.