Eligibility of preliminary audit report expenses for final EU fund reimbursement under Romanian regional development program

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.06.2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Buftea a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

• Admiterea plângerii prealabile formulată UAT Buftea nr. 5350/15.04.2016;

• Anularea parţială a Informării nr. 20702/17.03.2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x în ceea ce priveşte sumele declarate neeligibile în cuantum de 25.450 RON şi 6.108 RON TVA aferent;

• Anularea Adresei nr. x/31.05.2016 emisă de AMPOR prin care a fost respinsă plângerea formulată de UAT Buftea împotriva informării nr. 20702/17.03.2016 emisă de AMPOR în care s-au stabilit cheltuieli neeligibile sumele de 25.450 RON şi 6.108 RON TVA aferent;

• Reanalizarea temeiului de drept şi a cheltuielilor stabilite drept cheltuieli neeligibile în sumă de 25.450 RON şi 6.108 RON TVA aferent facturii nr. x/30.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.;

• Includerea la plată a cheltuielilor efectuate de beneficiar a 25.450 RON şi 6.108 RON TVA aferent, conform facturii nr. x/30.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 770 din 7 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Buftea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Buftea, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 22 din O.U.G. nr. 64/2009 şi a celorlalte legale incidente, în aplicarea legalităţii soluţionării cererii de rambursare.

A susţinut recurenta că Raportul nr. 25930 înregistrat la Primăria Oraşului Buftea la data de 30.12.2015 a fost denumit raport de audit final preliminar, deoarece: pentru a fi plătite serviciile de audit, raportul final trebuia realizat până la data de 31.12.2015, respectiv data finalizării contracului de finanaţare nr. 3907/23.10.2013; termenul limită până la care beneficiarii puteau plăti cheltuielile efectuate în cadrul proiectelor finanaţate prin POR 2007 – 2013 era 31.12.2015, aceasta fiind şi data exigibilităţii cheltuielilor şi, ca urmare, nicio cheltuială efectuată după această dată nu mai putea fi solicitată la rambursare, conform Instrucţiunii nr. 134/2015 privind termenele limită de depunere a Cererilor de rambursare şi a cererilor de plată în vederea închiderii Programului Operaţional Regional 2007 – 2013; termenul limită până la care beneficiarii puteau depune la Organismele Intermediare cererile de rambursare finală a fost 29.02.2016, conform Instrucţiunii nr. 134/2015; toate cheltuielile care, prin natura lor, puteau interveni după finalizarea proiectului erau considerate neeligibile dacă nu erau plătite până la data de 31.12.2015.

Dacă raportul final ar fi însoţit cererea de rambursare finală şi era realizat după data de 31.12.2015, respectiv până la data de 28.02.2016, ar fi reprezentat cheltuială neeligibilă, întrucât ar fi intervenit după finalizarea proiectului.

Ca urmare, cheltuielile realizate în cadrul proiectului au fost auditate, iar concluziile predate sub forma unui raport de audit intermediar final.

A susţinut recurenta că folosirea sintagmei "intermediar" nu înseamnă că nu au fost verificate toate cheltuielile realizate de beneficiar.

De asemenea, menţiunea auditorului din raportul de audit "Deoarece procedurile întreprinse de noi nu reprezintă un audit sau o revizuire realizată în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (...) noi nu ne exprimăm nicio asigurare cu privire la cererea de rambursare a cheltuielilor" reprezintă o formulare care se regăseşte în toate rapoartele de audit întocmite, fiind în conformitate cu modelele agreate, aşa cum rezultă din Manualul de Reglementări internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, elaborat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 48881) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză în opinia Curţii, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Conform acestor dispoziţii autorităţile competente "au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar".

În raport de aceste dispoziţii legale a fost emisă Informarea nr. x/17.03.2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, prin care a fost declarată cheltuială neeligibilă suma de 25.450 RON şi 6.108 RON TVA, aferente Capitolului bugetar 7.1 Audit: factura nr. x/30.12.2015 emisă de S.C. A. S.R.L..

Reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Buftea a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Informarea nr. x/17.03.2016, precum şi Adresa nr. x/31.05.2016 emisă de AMPOR prin care a fost respinsă plângerea formulată de UAT Buftea împotriva acestei Informări.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu contractul de finanţare nr. x/23.10.2013, privind implementarea proiectului "Dezvoltarea şi modernizarea sistemului de iluminat public, cu reţea subterană, în oraşul Buftea", reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii de audit nr. x/14.03.2014 cu S.C. A. S.R.L., pentru realizarea activităţii de audit.

Potrivit art. 4.2 din contract, auditorul avea obligaţia de a realiza un raport de audit intermediar şi un raport de audit final, ce urma a însoţi cererea de rambursare finală.

Totodată, potrivit art. 4 din Instrucţiunile privind achiziţionarea serviciilor de audit pentru contractele finanţate prin POR 2007-2013: "Serviciile de audit vor fi contractate pentru desfăşurarea a două audituri pe parcursul duratei de implementare a proiectului, astfel:

- un audit interemediar va fi efectuat după ce Beneficiarului i-au fost rambursate cheltuielile, de către AMPOR, în proporţie de 50%, iar raportul privind constatările factuale va însoţi următoarea cerere de rambursare ce va fi depusă de Beneficiar –se aplică numai în cazul contractelor de finanţare mai mari de valoarea de 5.000.000 RON;

- un audit final, iar raportul privind constatările factuale va însoţi Cererea de rambursare finală – se aplică pentru toate Contractele de finanţare indiferent de valoarea acestora. În situaţia rezilierii contractului de servicii încheiat cu auditorul financiar independent, beneficiarul va notifica AMPOR/Organismul Intermediar şi va justifica motivele care au condus la luarea acestei decizii".

În cadrul cererii de rambursare nr. x - intermediară, reclamanta a solicitat contravaloarea serviciilor de audit, respectiv suma aferentă raportului de audit final.

În mod corect s-a reţinut că, deşi în cuprinsul facturii fiscale nr. x/30.12.2015 se menţionează că s-a facturat contravaloarea serviciilor de întocmire a raportului de audit final, documentul justificativ furnizat de prestatorul S.C. A. S.R.L. şi în baza căruia a fost emisă factura este raportul de audit final preliminar nr. 25930/30.12.2015.

Ori, potrivit Instrucţiunii AMPOR privind achiziţionarea serviciilor de audit pentru contractele finanţate prin POR 2007-2013, raportul final trebuia să însoţească cererea de rambursare finală.

S-a reţinut, de asemenea, menţiunea auditorului din cuprinsul raportului de audit final preliminar nr. 25930/30.12.2015, referitoare la faptul că "în cadrul misiunii de audit nu a fost verificată realitatea cheltuielilor efectuate de beneficiar în sumă de 428.225,81 RON, contractul nr. x/06.03.2009, suma inclusă în CR 14, întrucât pentru aceste cheltuieli AM a înaintat DLAF şi DNA suspiciunea de fraudă . . . . . . . . . .

Deoarece procedurile întreprinse de noi nu reprezintă un audit sau o revizuire realizată în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (...) noi nu ne exprimăm nicio asigurare cu privire la cererea de rambursare a cheltuielilor".

În consecinţă, în condiţiile în care reclamanta a solicitat în cadrul cererii de rambursare intermediară cheltuieli aferente unui raport de audit final preliminar în care se precizează că nu este auditată cererea de rambursare nr. x finală, precum şi menţiunea auditorului potrivit căreia "procedurile întreprinse de noi nu reprezintă un audit (...)", în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind legală şi temeinică măsura de declarare ca neeligibile a cheltuielilor solicitate la rambursare, transmisă reclamantei prin Informarea nr. x/17.03.2016.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile pârâtului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Buftea împotriva sentinţei civile nr. 770 din 7 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.