EU-funded monastery project rejection annulled; ministry appeal dismissed, re-evaluation ordered.

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2017, pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială – Municipiul Târgu Secuiesc a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, anularea Scrisorii de respingere a cererii de finanţare – comunicată prin adresa ADR Centru nr. 23650/23.12.2016, aferentă proiectului "Reabilitarea şi Refuncţionarea spaţiilor situate în Municipiul Târgu Secuiesc, str. x, Claustrul Mânăstirii Minorităţilor" cu nr. C/CV/2016/5/5.1/1/8/24.08.2016 şi a Scrisorii de răspuns nr. x/10.03.2017 al MDRAPFE, cu consecinţa admiterii contestaţiei înregistrate sub nr. x/18.01.2017 şi dispunerea continuării procedurii de evaluare şi selecţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala – Municipiul Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fonduri Europene şi, în consecinţă: a dispus anularea în parte a scrisorii de respingere a cererii de finanţare, comunicat sub nr. x/23.12.2016 prin ADR Centru la partea privitoare la neîndeplinirea condiţiei privind "depunerea actului de înfiinţare a unităţii de cult sau adeverinţa de funcţionare", precum şi anularea scrisorii de răspuns nr. x/10.03.2017 al MDRAPFE.

Totodată, a dispus reevaluarea cererii de finanţare formulată de U.A.AT. Municipiul Târgu Secuiesc – lider de parteneriat înregistrată sub nr. OI – ADR Centru:C/CV/2016/5/5.1/1/79/25.11.2016 în considerarea ca fiind îndeplinită condiţia depunerii actului de înfiinţare a unităţii de cult.

De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-pârât a arătat că potrivit prevederilor Ghidul Solicitantului, Condiţii specifice DMI 5.1, secţiunea 6 "Un document obligatoriu solicitat la depunerea cererii de finanţare nu poate fi depus ulterior chiar dacă acesta există/a fost emis înainte de data depunerii cererii de finanţare. Nedepunerea unui document obligatoriu la data depunerii cererii de finanţare conduce la respingerea proiectului.

La documentele ataşate cererii de finanţare, pentru partenerul Parohia Romano- Catolică din Târgu Secuiesc, se regăsesc doar Hotărârea Guvernului României 1218/2008 privind recunoaşterea Codului de Drept canonic al Bisericii Romano-Catolice şi a Codului Canoanele Bisericilor Orientale, precum şi Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice, şi documentul de investire a protopopului - A.. Nu a fost însă ataşat actul de înfiinţare a unităţii de cult sau adeverinţa de funcţionare.

Aşadar, considerentul instanţei de fond potrivit căruia "Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului {...) în privinţa Parohiei Romano-Catolică din Târgu Secuiesc, H.G. nr. 1218/2008 reprezintă actul/documentul de înfiinţare, nu poate fi reţinut, întrucât Legea nr. 489/2006 prevede faptul că sunt persoane juridice şi părţi componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii."

Ca apare, actul normativ invocat recunoaşte Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice şi Codul Canoanelor Bisericilor Orientale şi nu documentul din care să rezulte că există/funcţionează în localitate o parohie din cadrul acestui cult recunoscut în România, astfel cum este prevăzut în Ghidul specific.

Instituţia recurentă nu contestă calitatea de unitate de cult a partenerului, în speţa de faţă Biserica româno catolică Târgu Secuiesc, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, adeverinţa de funcţionare fiind solicitată tocmai pentru a se asigura că se acordă o finanţare nerambursabilă pentru lucrări de investiţii asupra unui monument istoric în care se desfăşoară activităţi şi nu asupra unui imobil neutilizat.

Mai mult decât atât, reclamanta intimată a depus la documentaţie în cadrul altui proiect adeverinţa nr. x/2016 din care rezultă ca Parohia Româno Catolică Târgu Secuiesc are personalitate juridică prin efectul Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România, ceea ce în speţa de faţă nu a înţeles să ataşeze.

Pe dale de consecinţă, contrar reţinerilor instanţei de fond, în speţa dedusă judecăţii, nu au fost respectate prevederile Secţiunii 6. "Completarea cererii de finanţare", respectiv 6.1 "La data depunerii cererii de finanţare din Ghidul specific aferent priorităţii de investiţii 5.1 - "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural", proiectul fiind neconform din punct de vedere administrativ.

4. Apărările intimatei

Intimata – reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala – Municipiul Târgu Secuiesc a depus întâmpinare şi concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând actele dosarului şi sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Procedând la stabilirea stării de fapt deduse judecăţii, în mod corect instanţa de fond a constatat, pe baza materialului probator administrat în cauză, că, în privinţa Parohiei Romano Catolică din Târgu Secuiesc, H.G. nr. 1218/2008 reprezintă actul/documentul de înfiinţare, acesta fiind depus ca anexă la cererea de finanţare.

În acest sens, se constată că Legea nr. 489/2006 prevede la art. 17, cu privire la înfiinţarea unui cult, următoarele "Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin Hotărâre de Guvern", iar la art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ "De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea."

De asemenea, reclamanta a depus şi Certificatul de înregistrare fiscală eliberat la 22.01.2009, din care rezultă că Parohia Romano - Catolică are sediul fiscal în Municipiul Târgu Secuiesc, str. x, Jud. Covasna, actul menţionat dovedind înregistrarea şi funcţionarea Parohiei Romano-Catolice din Tg. Secuiesc.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentului-pârât, au depuse toate documentele precizate în Ghidul Solicitantului – Condiţii specifice, fiind ataşate cererii de finanţare atât actul de înfiinţare al partenerului reclamantei (Parohia Romano-Catolică din Tg. Secuiesc), cât şi dovada existenţei şi funcţionării acestuia.

În condiţiile arătate, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se reţine că, în speţă, s-au respectat dispoziţiile art. 6.1 din Ghidul Solicitantului – Condiţii specifice.

În ceea ce priveşte argumentul invocat de recurentul – pârât referitor la faptul că intimata-reclamantă a depus în cadrul altui proiect adeverinţa nr. x/2016 din care rezultă că Parohia Româno Catolică Târgu Secuiesc are personalitate juridică prin efectul Legii nr. 489/2006, ceea ce în speţa de faţă nu a înţeles să ataşeze, instanţa de fond în mod corect a reţinut că această împrejurare nu are relevanţă, în condiţiile în care rezultatul evaluării acelui proiect nu face obiectul prezentului litigiu.

De altfel, din prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, redate mai sus, coroborate cu art. 515 par. 3 ale Codului de drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice, reiese că Parohiile Bisericii romano-catolice se bucură de personalitate juridică, prin efectul legii, nefiind necesară eliberarea vreunei adeverinţe sau alt document în acest sens.

De asemenea, este de menţionat şi faptul că H.G. nr. 1218/2008 prevalează faţă de orice act/document (de ex. adeverinţa de funcţionare), întrucât are o forţă juridică superioară.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene împotriva sentinţei civile nr. 140/2017 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.