Exceeding statutory foreign travel per diem limits for private entities under Government Decision No. 518/1995

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, a solicitat:

• anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.08.2016 întocmit de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, precum şi a actelor subsecvente acestuia;

• anularea actelor care au stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.08.2016, respectiv, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, Raportul Comisiei de soluţionare a contestaţiei comunicat prin Adresa nr. x/29.10.2015, Proiectul de Proces-verbal comunicat prin Adresa nr. x/22.08.2016;

• obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 4.185,76 RON, reprezentând suma solicitată prin cererea de rambursare nr. x/27.02.2015 şi nerambursată; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3559 din 9 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de anulare a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, ca inadmisibilă; a respins cererea de anulare a Raportului comisiei de soluţionare a contestaţiei comunicat prin adresa nr. x/29.10.2015, ca tardivă; a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, ca neîntemeiată; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod greşit a admis instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 invocată de către pârâtă.

Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, deşi nu este exclusă de la controlul legalităţii efectuat de instanţă prin efectul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu reprezintă un act administrativ, astfel încât nu poate fi atacată în mod independent. Aceasta a fost emisă în parcurgerea procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Potrivit art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, verificările desfăşurate de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20, se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

De asemenea, art. 21 alin. (19) din acelaşi act normativ statuează că "procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Astfel, actul administrativ susceptibil de a fi contestat în faţa instanţelor de judecată este Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Prin urmare, numai actele administrative individuale pot face obiectul unei proceduri prealabile, nu şi actele pregătitoare cum este cazul Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, motiv pentru care apreciază că hotărârea primei instanţe este greşită sub aspectul admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Notificării nr. privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015.

Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cheltuielile de diurnă au fost realizate în conformitate cu prevederile contractului de finanţare nr. x/12.05.2014, a Ordinului nr. 2355/2012 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis pentru implementarea operaţiunii "Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere" din cadrul domeniului major de intervenţie 1.3 "Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului" al Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice", a ghidului solicitantului şi a legislaţiei aplicabile.

De asemenea, în Ghidul Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) 2007-2013", în capitolul V. "Cheltuieli eligibile" sunt precizate condiţiile de eligibilitate conform H.G. nr. 759/2007 cu modificările şi completările ulterioare pentru toate cheltuielile realizate în cadrul proiectelor de acest tip, respectiv: să fie însoţite de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi identificate şi auditate; să respecte clauzele contractului de finanţare încheiat cu Autoritatea de Management; să fie efectuate cu respectarea strictă a Ordinului privind cheltuielile eligibile în cadrul prezentei operaţiuni; să respecte regulile de ajutor de stat aplicabile proiectelor finanţate în cadrul acestei operaţiuni; să respecte plafoanele detaliate în cuprinsul Ghidului; să fie în concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

De asemenea, a arătat că Hotărârea nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar este aplicabilă instituţiilor publice şi agenţilor economici cu capital integral sau majoritar de stat.

Art. 17 din H.G. nr. 518/1995 recomandă fără a obliga următoarele: "Se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri."

Având în vedere dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din H.G. nr. 518/1995, recurenta a apreciat că această dispoziţie legală se aplică doar personalului din instituţiile publice sau instituţiilor cu capital integral sau majoritar de stat pe perioada deplasărilor/delegărilor în străinătate.

A. este o asociaţie noprofit cu capital integral privat, motiv pentru care consideră că baremul de diurna aferent deplasărilor în străinătate prevăzut de H.G. nr. 518/1995 nu i se aplică. Legislaţia aplicabila din acest punct de vedere este Codul fiscal, legislaţie care a fost respectată de către recurenta - reclamantă.

Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional-Sectorial,.Creşterea Competitivităţii Economice" a aprobat, acceptat şi încadrat, ca fiind cheltuială eligibilă, diurna cu aplicarea dispoziţiilor Codul fiscal, respectiv în limita de 2.5 x nivelul stabilit prin H.G. pentru personalul din instituţiile publice. Acest aspect reiese neechivoc din Notificările privind situaţia cererii de rambursare x/28.11.2014, y/31.03.2015, z/10.07.2015 şi plata lor efectivă.

În ceea ce priveşte prevederile Ghidului solicitantului în sensul că cheltuielile cu cazarea şi transportul în/din străinătate, a persoanelor abilitate prin proiect, prevăzute în cadrul activităţilor eligibile, se vor deconta în limitele stabilite de H.G. nr. 518/1995, recurenta a reiterat că art. 17 din acest act normativ recomandă agenţilor economici fără a institui o obligaţie în acest sens, să aplice în mod corespunzător prevederile acestei hotărâri. Astfel, prevederile Ghidului solicitantului nu exclud coroborarea dispoziţiilor H.G. nr. 518/1995 cu dispoziţiile Codul fiscal.

4. Apărările intimatului - pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii cu privire la Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 este legală şi temeinică.

Astfel, în mod judicios s-a apreciat de către judecătorul fondului că Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 reprezintă un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act ce poate fi contestat separat, fiind obligatorie procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Contrar susţinerilor reclamantei, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 nu este un act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare x/31.08.2016, întrucât aceasta priveşte cererea de rambursare nr. x/27.02.2015, în timp ce Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.08.2016 a avut în vedere alte cereri de rambursare, respectiv cererile de rambursare nr. x/28.11.2014, nr. y/31.03.2015 şi nr. 4/10.07.2015.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii reclamantei de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/31.08.2016, a proiectului de proces-verbal comunicat prin adresa nr. x/22.08.2016 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate, Înalta Curte reţine că potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 518/1995 cu modificările şi completările ulterioare: "Personalul trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri i se acordă o indemnizaţie zilnică în valută, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea."

Conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Sprijin financiar pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere aferent Axei Prioritare 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Domeniul major de intervenţie D1.3 "Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului" Operaţiunea "Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere", cap. V - Cheltuieli eligibile, "Cheltuielile cu cazarea şi transportul în/din străinătate, a persoanelor abilitate prin proiect, prevăzute în cadrul activităţilor eligibile, se vor deconta în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare."

Aşa cum rezultă din art. I. 16 din H.G. nr. 518/1995, prevederile acestui act normativ se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar de natura celor prevăzute la art. 1 lit. a)-1, precum şi personalului din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acţiunilor menţionate la art. 1.

Totodată, potrivit art. 17 din H.G. nr. 518/1995, se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum fundaţiilor, asociaţiilor şi altor asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri, iar în situaţia în care persoanele juridice sus menţionate acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinaţie, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăşi pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele şi în condiţiile stabilite prin actul normativ sus menţionat.

În raport cu dispoziţiile legale sus citate rezultă, pe de o parte, că prevederile H.G. nr. 518/1995 sunt aplicabile prezentei cauze, iar pe de altă parte, că nivelul legal al diurnei este cel prevăzut în anexa la H.G. nr. 518/1995.

În condiţiile în care reclamanta A. a solicitat la plată o contravaloare a diurnelor de deplasare mai mare decât cea prevăzută în H.G. nr. 518/1995, în mod corect s-a apreciat că nu au fost respectate baremurile de diurnă aferente deplasărilor în străinătate prevăzute de H.G. nr. 518/1995, astfel încât corect a reţinut instanţa de fond legalitatea actelor administrative emise de pârât.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3559 din 9 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.