Judicial transfer refusal balancing court staffing deficits against personal and health interests

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 2505/15.11.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri, prin care să admită cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Târgovişte, la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti.

În susţinerea acestei cereri, contestatoarea a arătat că îşi desfăşoară activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei Târgovişte din luna ianuarie 2020 şi este căsătorită din anul 2021, soţul său profesând în Municipiul Bucureşti, ca avocat înscris în Baroul Bucureşti şi cadru didactic titular în cadrul Departamentului de Drept privat al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. Aceasta a locuit în Bucureşti de aproximativ 9 ani (incluzând durata studiilor şi a stagiului de practică din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti) şi este domiciliată şi în prezent la locuinţa familiei, în sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, pentru desfăşurarea activităţii la Judecătoria Târgovişte fiind necesară deplasarea pentru o durată totală de aproximativ 4 ore zilnic, împrejurare care, în timp, este de natură să-i afecteze starea de sănătate, relaţiile de familie şi capacitatea profesională.

În acest context, contestatoarea a solicitat în repetate rânduri intimatului o soluţie de transfer, delegare sau detaşare în Municipiul Bucureşti, pentru realizarea unui echilibru între o activitatea profesională eficientă şi viaţa privată şi de familie, însă toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.

În cadrul sesiunii de transferuri declanşate de către intimat în data de 14.09.2022, contestatoarea a solicitat, la 26.09.2022, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, transferul la Judecătoria Sectorului 6, Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 5, Judecătoria Sectorului 1, Judecătoria Sectorului 4 sau Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, invocând ca şi argumente în susţinerea acestei cereri următoarele:

(i) locuieşte de aproximativ 9 ani în Municipiul Bucureşti;

(ii) soţul său profesează în Municipiul Bucureşti şi, prin prisma activităţilor profesionale, în special aceea de cadru didactic în Bucureşti, nu are posibilitatea reala de a-şi stabili reşedinţa în altă localitate;

(iii) are o vechime de aproximativ 2 ani şi 9 luni la Judecătoria Târgovişte şi de aproximativ 4 ani şi 9 luni în profesia de judecător (la data cererii de transfer, 26.09.2022);

(iv) a formulat cereri repetate de transfer şi şi-a manifestat de mai multe ori acordul pentru delegare/detaşare, fără vreo soluţie favorabilă din partea instituţiei intimate;

(v) desfăşurarea activităţii la Judecătoria Târgovişte presupune o navetă de aproximativ 4 ore dus-întors, făcută mai dificilă de faptul că, fiind domiciliată în sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, contestatoarea trebuie să parcurgă Municipiul Bucureşti de la sud-est către nord-vest pentru deplasarea spre Târgovişte;

(vi) oboseala şi stresul determinate de acest mod de desfăşurare a activităţii i-au cauzat probleme de sănătate, dovedite cu înscrisuri în justificarea cererilor anterioare de transfer (dimensiune mărită a colecistului, pancreas cu aspect de predispoziţie la diabet, noduli pe glanda tiroidă, cu consecinţe asupra funcţionării altor organe), precum şi dificultăţi în a gestiona optim sarcinile profesionale;

(vi) la data cererii, schema de personal a Judecătoriei Târgovişte devenise completă. Pe de altă parte, în orice caz, fluctuaţiile de personal cauzate de pensionări, detaşări, delegări, transferuri sau promovări - invocate de către intimat în respingerea tuturor cererilor anterioare ale contestatoarei - caracterizează activitatea oricărei instanţe, nu doar pe aceea a Judecătoriei Târgovişte, deci nu pot constitui, prin ele însele, un motiv peremptoriu pentru respingerea tuturor solicitărilor contestatoarei, cu ignorarea raţiunilor familiale, de sănătate şi profesionale care justifică transferul.

(vii) contestatoarea îşi desfăşoară activitatea în materie civilă lato sensu şi, în consecinţă, poate răspunde nevoilor oricăreia dintre instanţele la care se solicită transferul, care prezintă disponibilitate în diverse specializări ale materiei civile.

Prin Hotărârea nr. 2505/15.11.2022, publicată în data de 10.01.2023 Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer. În motivare, după enumerarea criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 304/2004 şi sublinierea împrejurării că aceste criterii nu au o ordine de prioritate, fiind necesară stabilirea unui echilibru între interesul bunei funcţionări a instanţelor şi interesul legitim privat al petentei, intimatul a reţinut un singur considerent concret, respectiv faptul că Judecătoria Târgovişte se confruntă cu deficit de personal şi volum mare de activitate, unde 5 posturi sunt efective vacante, 2 judecători sunt stagiari, iar încărcătura cauzelor pe judecător s-a situat la nivelul mediei naţionale, aspecte evidenţiate şi prin punctele de vedere nefavorabile emise de Judecătoria Târgovişte şi Curtea de Apel Ploieşti.

Intimatul a reţinut că motivele invocate de contestatoare în cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă. În continuare, hotărârea CSM nu cuprinde însă nicio critică concretă cu privire la aceste motive de ordin personal şi profesional, invocate în susţinerea cererii.

În opinia sa, hotărârea CSM este nelegală pe de-o parte, pentru că aplică în mod incorect şi incomplet criteriile obiective prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, care ţin de activitatea Judecătoriei Târgovişte, respectiv a judecătoriilor de sector ale Municipiului Bucureşti şi pe de altă parte, ignoră în totalitate criteriile subiective prevăzute de acelaşi text de lege, privitoare la domiciliul contestatoarei, la dificultatea efectuării navetei, la situaţia familială şi la starea de sănătate a acesteia.

În motivarea soluţiei, CSM a invocat exclusiv deficitul de personal şi volumul ridicat de activitate de la Judecătoria Târgovişte, criteriu ce a fost aplicat, însă, în mod eronat şi incomplet, întrucât s-a bazat pe date eronate şi a accentuat în mod fals, aparenţa încărcării excesive a instanţei de la care s-a solicitat transferul. În concret, în pagina doua a hotărârii, se reţine că, la Judecătoria Targovişte, din cele 22 de posturi de judecători prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 18 posturi, sunt vacante 4 posturi (la care se adaugă unul sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare), existând, în plus, 2 posturi temporar vacante şi 3 judecători delegaţi la alte instanţe. În realitate, 3 dintre posturile vacante au rezultat din promovarea, la Tribunalul Dâmboviţa, a 3 judecători care erau anterior deja delegaţi la această din urmă instanţa, dar pe care intimatul i-a inclus în calcul, în mod eronat, atât în numărul posturilor vacante, cât şi în numărul de judecători delegaţi la alte instanţe.

Astfel, în cadrul Concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor, sesiunea mai- octombrie 2022, doamnele judecător B., C. şi D. au promovat la Tribunalul Dâmboviţa, din această promovare efectivă rezultând 3 dintre posturile vacante de la Judecătoria Târgovişte, menţionate în hotărârea atacată. Or, la data concursului de promovare, doamnele judecător erau deja delegate la Tribunalul Dâmboviţa, promovarea conducând, în consecinţă, la încetarea măsurii delegării.

Prin urmare, de vreme ce încetarea activităţii celor 3 judecători la Judecătoria Târgovişte era deja inclusă în calculul posturilor vacante în urma promovării efective la instanţa superioară, aceiaşi judecători nu puteau fi incluşi şi în numărul celor care sunt în continuare încadraţi la Judecătoria Targovişte, dar, în concret, îşi desfăşoară activitatea la alte instanţe prin delegare. Prin această dublă contabilizare a judecătorilor care fuseseră delegaţi anterior la Tribunalul Dâmboviţa şi care, până la data hotărârii atacate, promovaseră la aceasta din urmă instanţă, hotărârea creează aparenţa falsă a unei situaţii de personal mult mai grave la nivelul Judecătoriei Targovişte, în sensul că, pe lângă cele 4 posturi deja vacante, ar exista alte 3 posturi ocupate doar scriptic de judecători delegaţi la alte instanţe. Odată ce a ţinut cont de promovarea doamnelor judecător pentru calculul posturilor vacante, intimatul nu putea să le includă şi în calculul posturilor ocupate scriptic de judecători delegaţi.

Dincolo de folosirea unor informaţii eronate privind situaţia de personal de la Judecătoria Targovişte, intimatul a aplicat în mod vădit incomplet criteriul obiectiv privind situaţia instanţelor de la care se solicită transferul, respectiv la care se solicită transferul, pentru simplul motiv că hotărârea atacată evocă exclusiv problemele de personal şi de încărcătură de la Judecătoria Târgovişte, omiţând orice comparaţie cu judecătoriile din cadrul Municipiului Bucureşti.

Situaţia Judecătoriei Târgovişte este comparabilă cu sau chiar mai bună decât situaţia judecătoriilor din Municipiul Bucureşti. Cu excepţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti (la data hotărârii atacate), toate judecătoriile din Municipiul Bucureşti aveau un număr semnificativ de posturi vacante (patru posturi la Judecătoria Sectorului 1, două posturi la Judecătoria Sectorului 2, trei posturi la Judecătoria Sectorului 3, un post la Judecătoria Sectorului 4 şi patru posturi la Judecătoria Sectorului 6). În plus faţă de posturile propriu-zis vacante, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 şi 6 au un număr ridicat de posturi considerate temporar vacante, fiind ocupate pe perioadă nedeterminată doar în condiţiile excepţionale ale art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004 (patru posturi la Judecătoria Sectorului 1, şase posturi la Judecătoria Sectorului 2, două posturi la Judecătoria Sectorului 3 şi două posturi la Judecătoria Sectorului 6). Or, art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data hotărârii atacate, viza tocmai situaţiile extraordinare în care există un număr atât de mare de posturi temporar vacante încât buna funcţionare a instanţei este grav afectată, astfel încât, prin ea însăşi, soluţia de ocupare a numeroase posturi temporar vacante în condiţiile acestor dispoziţii speciale demonstrează starea de deficit grav de personal de la nivelul acestor instanţe.

În concluzie, prin prisma singurului criteriu pe care l-a aplicat intimatul, verificabil cantitativ, este cert că, prin ea însăşi, situaţia de personal şi încărcătura de la Judecătoria Târgovişte nu putea constitui temei pentru respingerea cererii de transfer, cât timp situaţiile instanţelor la care s-a cerut transferul sunt fie similare, fie chiar mult mai grave, astfel cum este evident în cazul Judecătoriilor Sectoarelor 1 şi 6 (care, în mod logic, au şi cel mai mare număr de posturi vacante). De altfel, tocmai pentru aceste motive, după cum rezultă din hotărârea atacată, Judecătoriile Sectoarelor 1, 3, 4 şi 6, precum şi Curtea de Apel Bucureşti au avizat favorabil transferul la judecătoriile menţionate, în acord cu nevoile proprii de personal ale acestora.

Deşi a citat toate criteriile de transfer prevăzute de 612 din Legea nr. 303/2004 şi a insistat, formal, asupra ideii că nu există o ordine de prioritate a criteriilor şi că trebuie realizat un just echilibru între interesul bunei funcţionări a instanţelor şi interesul legitim privat al petentului, intimatul a omis integral, în motivare, orice analiză concretă a criteriilor de natură personală privitoare la contestatoare, singura argumentare în acest sens fiind aceea că "motivele invocate de doamna judecător în susţinerea prezentei solicitări nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine".

Ignorând integral motivele de ordin subiectiv, intimatul a încălcat art. 61 2 lit. d)-j) din Legea nr. 303/2004, care instituie aceste criterii subiective, impunând deci şi o analiză concretă, în soluţionarea cererii de transfer şi a încălcat principiul justului echilibru dintre interesul bunei administrări a activităţii instanţelor şi interesul legitim privat al petentului în ceea ce priveşte viaţa sa profesională şi de familie, principiu enunţat chiar în hotărârea atacată.

Realizarea unui just echilibru între interesul bunei funcţionări a instanţelor şi interesul legitim privat al contestatoarei impunea admiterea cererii de transfer, soluţie prin care nevoile profesionale, familiale şi medicale ale contestatoarei pot fi respectate prin desfăşurarea activităţii, în continuare, la una dintre instanţele din Municipiul Bucureşti, care, conform datelor cantitative (obiective) privind posturile vacante şi gradul de încărcare, manifestă nevoi de personal asemănătoare cu cele ale Judecătoriei Târgovişte sau chiar mai accentuate (în cazul Judecătoriilor Sectoarelor 1 şi 6), astfel încât soluţia transferului nu sacrifică în niciun fel buna administrare a serviciului public al justiţiei.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 2505/15.11.2022 a secţiei pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestoarei de la Judecătoria Târgovişte la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, reţinând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcţiile de judecător de 4 ani şi 4 luni, din care 2 ani şi 9 luni la Judecătoria Târgovişte.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Judecătoria Târgovişte, instanţa de la care se solicita transferul, din cele 22 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 18 posturi (2 judecători stagiari), fiind vacante 4 posturi, la care s-a adăugat unul sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare. De asemenea, 2 posturi erau temporar vacante şi 3 judecători erau delegaţi la alte instanţe.

S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Târgovişte încărcătura cauzelor/judecător a fost de 924, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 727, comparativ cu media naţională de 855.

Pe de altă parte, s-a reţinut că:

- la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 73 de posturi, fiind vacante 6 posturi. De asemenea, 1 post urma să fie restituit în fondul de rezervă. Funcţiile de preşedinte al secţiei I civile şi preşedinte al secţiei penale erau ocupate prin delegare, iar funcţia de conducere de preşedinte al secţiei a II-a civilă s-a vacantat de la 15.11.2022, ca urmare a promovării la Tribunalul Bucureşti a judecătorului delegat în această funcţie. La această instanţă, 9 posturi temporar vacante erau ocupate pe perioadă nedeterminată în condiţiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat de la altă instanţă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar 3 judecători erau delegaţi de la instanţa antereferită la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media naţională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 47 de posturi (1 judecător stagiar), fiind vacante 3 posturi la care s-a adăugat 1 post aprobat spre ocupare în condiţiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. La această instanţă erau vacante funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi preşedinte al secţiei penale, care erau ocupate prin delegare. De asemenea, 5 posturi erau ocupate în condiţiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 2 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar 3 judecători erau delegaţi la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, dintre cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 61 de posturi (1 judecător stagiar), fiind vacante 5 posturi la care s-au adăugat 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. La această instanţă era vacantă funcţia de preşedinte al secţiei penale care era ocupată prin delegare. De asemenea, 8 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 5 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la alte instanţe, iar 2 judecători erau delegaţi la instanţa antereferită. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media naţională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, la care s-a adăugat 1 post din fondul de rezervă, erau ocupate 53 de posturi de judecător, fiind vacante 2 posturi, la care s-a adăugat 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie, prin pensionare. De asemenea, un post urma să fie restituit în fondul de rezervă. La această instanţă erau ocupate 6 posturi temporar vacante în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la o altă instanţă. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, conform evidenţelor direcţiei de resort a reieşit că nu erau posturi vacante.

- la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, la care s-au adăugat 2 posturi din fondul de rezervă, erau ocupate 32 de posturi, fiind vacante 3 posturi, la care s-a adăugat 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie, prin pensionare şi totodată 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dintre aceste posturi, două urmau să fie restituite în fondul de rezervă. De asemenea, erau vacante şi funcţiile de preşedinte al secţiei penale şi preşedinte al secţiei civile, fiind ocupate prin delegare, iar 1 post era ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la altă instanţă, iar 2 judecători erau delegaţi la instanţa antereferită. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţionala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Judecătoriile Sectoarelor 1, 3, 4 şi 6 Bucureşti au transmis avize favorabile cu privire la transferul doamnei judecător, Curtea de Apel Bucureşti a avizat favorabil transferul doamnei judecător la Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 şi 6 Bucureşti, în timp ce Judecătoriile Sectoarelor 2 şi 5 din Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Târgovişte au comunicat avize nefavorabile.

Secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer.

A apreciat că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel, motivele invocate de doamna judecător A. în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în contextul în care Judecătoria Târgovişte se confrunta cu un deficit de personal şi cu un volum ridicat de activitate, încărcătura cauzelor pe judecător situându-se la nivelul mediei naţionale. Reţinând şi avizele negative emise de Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Târgovişte, secţia a mai apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei de la Judecătoria Târgovişte la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi a respins contestaţia reclamantei.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezulta că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

În ceea ce priveşte criticile reclamantei referitoare la pretinsa aplicare incompletă în cadrul hotărârii contestate a criteriilor obiective prevăzute de art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători a apreciat în mod legal şi temeinic asupra cererii reclamantei, după analiza coroborată şi unitară a tuturor criteriilor legale incidente în materia transferurilor, respectiv atât a celor referitoare la traseul profesional, la vechimea reclamantei în funcţie, la volumul de activitate şi la situaţia de personal ale tuturor instanţelor implicate în procedură, dar şi la motivele personale invocate în cererea de transfer, pecum şi cele expuse în avizele consultative solicitate în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, indicând, totodată, argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Argumentele prezentate în aceste hotărâri sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora.

Contrar celor susţinute prin cererea de chemare în judecată în sensul că s-ar fi încercat o dublă "contabilizare" a judecătorilor delegaţi, acestea nu pot fi primite de vreme ce situaţia de personal a Judecătoriei Târgovişte a fost expusă în mod obiectiv, în cuprinsul hotărârii contestate, menţionându-se că la această instanţă din cele 22 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 18 posturi (2 judecători stagiari), fiind vacante 4 posturi, la care se adăuga un post sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare, 2 posturi erau temporar vacante şi 3 judecători erau delegaţi la alte instanţe. Aceste date sunt congruente cu cele expuse în avizul emis de preşedintele Judecătoriei Târgovişte, în care se menţiona că la această instanţă erau ocupate efectiv 17 posturi (dintr-o schemă de 22 de posturi), din care 2 posturi erau ocupate de judecători stagiari. Astfel, susţinerea reclamantei în sensul că posturile judecătorilor delegaţi ar fi fost avute în vedere ca şi posturi vacante în scopul creării aparenţei încărcării excesive a instanţei, sunt lipsite de orice suport, atât timp cât din cuprinsul hotărârii atacate rezultă cu claritate că secţia a avut în vedere cele 4 posturi vacante, la care se adăuga un post sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare.

Din avizul emis de Judecătoria Târgovişte rezultă şi că alţi doi judecători urmau să îndeplinească condiţiile de pensionare în viitorul apropiat, manifestându-şi intenţia în acest sens.

Aşadar, în mod corect a reţinut secţia pentru judecători că, la acel moment, un eventual transfer al reclamantei de la Judecătoria Târgovişte la una dintre judecătoriile din municipiul Bucureşti nu era oportun, dat fiind deficitul de personal şi volumul ridicat de activitate de la Judecătoria Târgovişte, unde 5 posturi erau efectiv vacante (iar dintre judecătorii care funcţionau efectiv, 2 erau stagiari, având competenţă redusă în soluţionarea cauzelor), iar încărcătura cauzelor pe judecător s-a situat la nivelul mediei naţionale, aspecte evidenţiate şi prin punctele de vedere nefavorabile emise de Judecătoria Târgovişte şi Curtea de Apel Ploieşti.

În ceea ce priveşte argumentele reclamantei referitoare la volumul de activitate al instanţelor unde reclamanta a solicitat transferul, simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer, solicitarea reclamantei urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, singurul organ cu o viziune de ansamblu asupra mobilităţii personalului din sistemul judiciar.

Mai mult decât atât, în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane, secţia pentru judecători nu poate perturba activitatea unei instanţe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanţe.

În aceste condiţii, pentru asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări, echilibrarea volumului de muncă şi evitarea agravării situaţiei dificile cu care se confruntă Judecătoria Târgovişte, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că, la acel moment (15 noiembrie 2022) nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei, având în vedere şi motivele personale invocate de către aceasta. Acestea nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat. în consecinţă, acestea nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care provenea reclamanta, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei de la care s-a solicitat transferul şi interesele private ale solicitantei.

Prin urmare, în mod corect secţia pentru judecători a analizat motivele de ordin personal invocate în cerere prin coroborare cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător la instanţele implicate în procedura transferului, dar şi cu conţinutul avizelor consultative emise în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în vederea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor configurate de art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, se poate observa că Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2505/15.11.2022 respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, astfel că în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Nu se poate reţine caracterul nejustificat şi arbitrar al măsurii dispuse de secţia pentru judecători în condiţiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantului şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la soluţionarea cererii nu reflectă, aşadar, o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

De altfel, raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire şi măsurile individuale dispuse în exercitarea competenţei ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Hotărârea a cărei anulare o solicită reclamanta a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Conform jurisprudenţei, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, secţia pentru judecători, cu respectarea limitelor competenţei sale şi prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat în mod oportun ca, în soluţionarea cererii de transfer formulate de reclamantă de la Judecătoria Târgovişte la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 din Bucureşti, să acorde prioritate interesului public, în contextul în care un eventual transfer al doamnei judecător ar fi afectat activitatea instanţei şi interesele justiţiabililor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.09.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Târgovişte a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 2505 din 15 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, prin raportare la situaţia posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile şi cele nefavorabile faţă de cererea de transfer a contestatoarei, condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează contestatoarea, precum şi motivele de ordin personal invocate de aceasta în susţinerea cererii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Totodată, Înalta Curte aminteşte că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Acesta are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Preliminar, se impune a se sublinia că eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Normele care reglementează instituţia transferului nu au caracter imperativ, ci conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, intimatul urmând să stabilească în raport de motivele invocate şi de de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, în ce măsură este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Printr-un prim set de critici, contestatoarea a susţinut că actul administrativ nu îndeplineşte cerinţa motivării, întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal şi profesional invocate în susţinerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 602 din Legea nr. 303/2004, soluţia de respingere bazându-se exclusiv pe criteriul situaţiei instanţei de la care se solicita transferul.

În realitate, această critică este una care ţine de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiei de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenţei pe care a dat-o situaţiei instanţei de la care se solicită transferul faţă de motivele de ordin personal invocate de contestatoare în cererea sa.

Verificând hotărârea ce face obiectul contestaţiei, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât şi argumentele care au determinat intimatul să adopte o soluţie de respingere a solicitării de transfer, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul.

Motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestatoare şi, chiar dacă motivele de ordine personal invocate de aceasta nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secţia pentru judecători.

Pe fondul cererii, Înalta Curte, în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, constată că, în mod corect, secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, faţă de volumul de activitate al Judecătoriei Târgovişte şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare.

Contrar susţinerilor acesteia, la soluţionarea cererii sale de transfer, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, concluzionând în mod corect că nu este oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare.

Înalta Curte observă că, la momentul soluţionării cererii de transfer, s-a avut în vedere situaţia Judecătoriei Târgovişte, instanţa de la care s-a solicitat transferul, unde, conform evidenţelor direcţiei de resort, din cele 22 de posturi de judecător prevăzute în scheme, erau ocupate doar 18 posturi, dintre care două posturi erau ocupate de judecători stagiari, iar un post era ocupat sub rezerva publicării decretului de eliberare. Această situaţie a fost confirmată şi de către Judecătoria Târgovişte, care a acordat aviz negativ solicitării de transfer a contestatoarei, având în vedere că dintr-un total de 22 de posturi normate, sunt ocupate efectiv doar 17 posturi.

Faţă de deficitul de personal şi de încărcătura cauzelor ce se situează la nivelul mediei naţionale, CSM a respins cererea contestatoarei, apreciind că un eventual transfer ar fi de natură să afecteze buna funcţionare a instanţei şi să producă un dezechilibru în ceea să priveşte volumul de activitate.

Înalta Curte nu poate primi susţinerile contestatoarei potrivit cărora situaţia de personal şi încărcătura de la Judecătoria Târgovişte nu puteau constitui temei pentru respingerea cererii sale de transfer, cât timp situaţiile instanţelor la care a solicitat transferul sunt fie similate, fie chiar mult mai grave.

Este adevărat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti se află într-o situaţie defavorabilă în ceea ce priveşte volumul de activitate, prin raportare la procentele din media naţională a instanţelor judecătoreşti, însă asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări unei instanţe nu poate fi făcută prin destabilizarea alteia. Or, având în vedere situaţia posturilor din cadrul Judecătoriei Târgovişte, transferul contestatoarei ar fi condus la supraîncărcarea judecătorilor rămaşi efectiv în activitate şi implicit, la afectarea bunei funcţionări a acestei instanţe.

În ceea ce priveşte transferul contestatoarei la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la această instanţă nu au existat posturi de execuţie vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004. Este de observat şi că reclamanta nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferenţiat motivele respingerii cererii sale de transfer la cele şase judecătorii vizate.

În ceea ce priveşte criteriile expuse la art. 612 lit. c) – g) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanţă specializarea judecătorului, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcţia de judecător, vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul ori disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, în lipsa unui concurs cu alte cereri de transfer la aceeaşi instanţă, caz în care ar fi fost necesară analizarea comparativă a acestor elemente.

Cât priveşte motivele cuprinse în avizele emise de instanţele implicate în transfer, criteriu prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată că Judecătoriile Sectoarele 1,3, 4 şi 6 Bucureşti au transmis avize favorabile cererii de transfer, Curtea de Apel Bucureşti a avizat, de asemenea, favorabil transferul doamnei judecător la Judecătoriile Sectoarelor 1,3 şi 6 Bucureşti, în timp ce Judecătoriile Sectoarelor 2 şi 5 din Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Târgovişte au comunicat avize negative.

La dosarul cauzei a fost prezentat avizul motivat al Judecătoriei Târgovişte, în cuprinsul căruia s-a învederat că, dintr-un număr total de 22 de posturi, sunt ocupate efectiv numai 18, dintre care 2 posturi sunt ocupate de judecători stagiari. Celelalte 5 posturi sunt ocupate de către 2 judecători aflaţi în concediu creştere copil şi de către 3 judecători delegaţi la Tribunalul Dâmboviţa, înscrişi la examenul de promovare aflat în derulare.

Avizul negativ s-a mai fundamentat şi pe împrejurarea că, un număr de 4 judecători (dintre care 3 sunt deja delegaţi) vor promova la Tribunalul Dâmboviţa, două cereri de pensionare a doi judecători se află în curs de soluţionare, activitatea judecătorilor stagiari va înceta în vederea pregătirii examenului de definitivat, completurile prezidate de către aceştia urmând a se desfiinţa, se vor îndeplini condiţiile legale de pensionare ale unei alte doamne judecător care şi-a manifestat intenţia de a se penisiona şi sunt în curs de soluţionare alte 3 cereri de transfer de la Judecătoria Târgovişte la una dintre judecătoriile de sector.

În acest context, Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Târgovişte, din perspectiva volumului în creştere a dosarelor date în soluţionarea acestei instanţe şi a deficitului de resurse umane, justifică respingerea cererii de transfer formulată de contestatoare, prin consecinţele negative expuse de conducerea instanţei şi reţinute în mod corect de intimatul CSM în analiza de oportunitate a cererii de transfer. Vacantarea unui post la această instanţă ar fi de natură să influenţeze negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea adecvată a actului de justiţie, afectând interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce reveneau contestatoarei.

Mai departe, pentru a combate relevanţa criteriului prevăzut de art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a prezentat argumente referitoare la situaţia sa personală. Fără a minimiza impactul resimţit de către contestatoare, Înalta Curte apreciază că motivele generice invocate de către aceasta cu privire la domiciliu, la dificultatea efectuării navetei, situaţia familială şi la starea de sănătate, deşi reale, nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, neavând caracter excepţional.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţia adoptată de secţia pentru judecători şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanţă fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2505 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.