Status as Securitate collaborator requiring proof of reporting anti-regime attitudes that restricted fundamental rights

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constatate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 449 din data de 19 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios admnistrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A., constatând calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 449 din data de 19 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive, ca nefondată.

În esenţă, recurenta-pârâtă a invocat încălcarea normelor de drept material prin greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la condiţiile privind stabilirea calităţii de colaborator al securităţii.

A susţinut că a fost constrânsă în semnarea acordului de colaborare şi în efectuarea unor relatări pentru securitate în timpul liceului, prin exercitarea unor presiuni cu privire la parcursul educaţional, având în vedere că aceasta provenea dintr-o familie în care au existat condamnări politice. Reprezentanţii Securităţii i-au solicitat informaţii cu privire la diverse persoane şi dictau ce anume ar trebui să relateze pârâta, sub ameninţarea unui parcurs nefavorabil în cazul în care nu ar fi cooperat. Această presiune rezultă din Referatul pentru cunoaştere personală, întocmit la data de 20 aprilie 1975 în care se face menţiune cu privire la planurile de viitor în cazul în care pârâta nu ar fi fost admisă la facultate.

Ulterior finalizării facultăţii, pârâta a refuzat orice interacţiune cu Securitatea, fapt ce rezultă şi din Raportul cu propunerea de excludere din data de 9 aprilie 1983 şi din Adresa nr. x/14.01.1983 în cuprinsul căreia s-a consemnat că "susnumita a fost identificată şi s-a stat de vorbă cu ea însă a refuzat să colaboreze...".

Referitor la nota informativă olografă datată 28 noiembrie 1978, pârâta a arătat că declaraţia cu privire la studentul P.W.A. a fost făcută la solicitarea reprezentanţilor Securităţii de a furniza informaţii cu privire la studenţii pe care aceasta îi cunoştea. Pârâta a încercat protejarea persoanelor vizate, însă acest fapt nu a fost întotdeauna posibil, întrucât i se impunea ce să relateze. Pârâta a încercat să pună persoanele vizate într-o lumină favorabilă şi să ofere informaţii neconcludente, acest aspect rezultând şi din faptul că activitatea sa, conform Raportului cu propunere de excludere din data de 09.04.1983, a fost considerată "nesatisfăcătoare".

De asemenea, recurenta-pârâta a refuzat să divulge informaţii cu privire la colegii ce aveau o probabilitate mai mică de a fi urmăriţi, studenţi români, având în vedere că atenţia Securităţii era concentrată în special pe relaţia cu străinii.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă susţine că informaţiile relatate nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere faptul că nu au fost relatate voluntar şi faptul că a încercat să pună persoanele respective într-o lumină cât mai favorabilă, în cuprinsul notei informative menţionând că "discutând cu studentul S.L. din RFG despre Conferinţa de la Moscova, acesta şi-a exprimat admiraţia faţă de poziţia preşedintelui României în materie de politică internaţională... Cu privire la acelaşi eveniment, studenţii români au exprimat adeziunea lor totală şi multă atenţie la probleme discutate...".

4. Apărările formulate în cauză

La dosar, a înregistrat întâmpinare intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., intimatul-reclamant susţine că sentinţa recurată este amplu motivată şi nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază că recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt argumentele pentru care consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

În opinia sa, sentinţa atacată este legală şi temeinică, prima instanţă constatând în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii prin furnizarea de informaţii.

Astfel, prima condiţie vizând denunţarea unor atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist, a fost în mod corect analizată de către prima instanţă prin raportare la probatoriul administrat în cauză, respectiv la Nota informativă olografă din dosarul nr. x, care a avut ca obiect nemulţumirile studentului străin P.W.A. (vol, 2, f.5).

Prima instanţă a apreciat în mod corect că delaţiunile conţinute de nota informativă şi furnizate de recurenta-pârâtă Securităţii se referă la atitudini potrivnice regimului comunist şi că nu pot fi reţinute susţinerile pârâtei cu privire la faptul că a încercat să plaseze persoanele respective într-o lumină mai bună, întrucât aceasta ar fi trebuit să ia în considerare ipoteza în care Securitatea nu cunoştea acele informaţii şi să nu le ofere, cunoscând faptul că odată oferite acele informaţii, va expune persoanele respective unor posibile repercusiuni ale securităţii.

Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul să conştientizeze că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupunea imixtiuni în viaţa persoanlă a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.

Cu titlu de practică judiciară, a indicat Decizia nr. 1780 din data de 24.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimatul-pârât solicită respingerea apărărilor recurntei-pârâte referitoare la pretinsa constrângere la colaborare, întrucât aceasta nu a fost dovedită, iar din documentele reţinute în Nota de constatare rezultă că aceasta a acceptat să colaboreze cu organele Securităţii, sub condiţia "fără ca cei apropiaţi să cunoască".

De altfel, din consemnările ofiţerilor rezultă că aceasta a adus la cunoştinţa organelor de Securitate mult mai multe informaţii decât cele consemnate în notele informative şi a informat cu privire la faptul că persoane din anturaj întreţin relaţii cu cetăţeni străini, fapt care venea în opoziţie cu politica de partid şi de stat de la acea vreme.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al fostei Securităţi.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, reţinând, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine calitatea de colaborator al fostei Securităţi în sarcina pârâtei, prin furnizarea de informaţii, respectiv prin coordonarea activităţii informatorilor Securităţii, conform art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurenta-pârâtă, prevalându-se de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a criticat hotărârea primei instanţe, apreciind că aceasta a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate de către recurenta-pârâtă.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condiţiile în care recurenta-pârâtă a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziţii, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinţei recurate din această perspectivă, nemulţumirea părţii cu privire la soluţia adoptată de prima instanţă şi simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Drept urmare, întrucât argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretări a dispoziţiilor legale incidente, urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedând la soluţionarea recursului, Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, contrar opiniei exprimate de instanţa de fond, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

În ceea ce priveşte prima teza, din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuie să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), iar prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat, reţinerea calităţii de colaborator este legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, şi nu a unor informaţii cu caracter general.

Din analiza conţinutului Notei de constatare şi al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speţă, nu se probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv condiţia denunţării unor activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.

Dispoziţiile legii sunt de natură imperativă şi neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activităţi şi atitudini potrivnice, iar nu care "puteau fi" considerate ca atare, precum şi care "au vizat" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum "apte" de a avea aceste consecinţe.

Înalta Curte reţine că singurele înscrisuri din dosarul informativ pe care se bazează acţiunea introductivă şi care pot fi atribuite recurentei-pârâte sunt cele două note informative olografe, ambele datate 28 noiembrie 1978.

În urma examinării acestora, Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de recurentă nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.

Din contră, se poate observa cu uşurinţă că, în cuprinsul uneia dintre notele informative, pârâta a consemnat că studentul străin S.L. "şi-a exprimat admiraţia faţă de poziţia preşedintelui României în materie de politică internaţională. Afirmaţia lui s-a referit la curajul deosebit al poziţiei adoptate acolo de către preşedintele României, adăugând că este cel mai bine cotat dintre preşedinţii ţărilor socialiste". Or, aceste informaţii nu vizează o conduită potrivnică regimului comunist, ci una favorabilă, astfel că nu pot atrage vreo consecinţă negativă asupra persoanei vizate.

În privinţa celei de-a doua note informative, Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă a consemnat că pârâtul P.W.A., student străin, "se plânge de condiţiile insuficiente pe care este obligat să le suporte ca student străin pe cont propriu. Se plânge şi de calitatea proastă a tuturor locurilor pe care le foloseşte ca agrement (teatru, restaurant, săli de concerte, inclusiv interpretările respective). Profesorii din facultate sunt după părea lui incapabili, pretenţioşi mai mult decât ar fi cazul în raport de prelegerile pe care le susţin, iar colegii un soi de papagali la care este eficient de spus după părerea lui că în R.F.G. salariul unui stomatolog este de 10.000 de mărci, iar diploma României este valabilă în R.F.G.".

Înalta Curte apreciază că nu este suficientă informarea Securităţii, pur generică, cu privire la exprimarea nemulţumirii unei persoane cu privire la aspecte ce ţin de viaţa de student pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii, fiind necesar ca, din înscrisuri, să rezulte dacă informarea făcută de pârâtă s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, această condiţie nu este îndeplinită în cauza de faţă, întrucât nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, a califica informaţiile cuprinse în notele informative olografe ce au stat la baza acţiunii introductive, ca fiind informaţii care denunţă atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.

Chiar şi în ceea ce priveşte condiţia privind îngrădirea drepturilor şi libertărilor fundamentale ale omului, Înalta Curte reţine pe de o parte, că intimatul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs, iar pe de altă parte, îngrădirea drepturilor şi libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informaţiilor furnizate.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat", însă din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunţul efectuat de pârâtă a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunţaţi, în condiţiile în care în notele informative aflate la dosar nu se face referire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci din contră, acestea, pe de o parte, cuprind relatări favorabile regimului comunist (în ceea ce priveşte nota informativă referitoare la studentul S.L.), iar pe de altă parte, cuprind relatări referitoare la nemulţumiri generale ce privesc viaţa de student (în cazul notei informative referitoare la studentul P.W.A.)

Întrucât aceste informaţii nu sunt de natură a atrage repercusiuni asupra persoanelor vizate, acestea nefiind expuse unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală a acestora, nu pot fi primite alegaţiile intimatului-reclamant în sensul că recurenta-pârâtă a constientizat că se pot lua măsuri de urmărire şi verificare asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa şi, prin urmare a vizat această consecinţă.

Înalta Curte nu poate primi susţinerile intimatului-reclamant din cuprinsul întâmpinării, potrivit cărora, din consemnările ofiţerilor de securitate rezultă că pârâta ar fi relatat mai multe informaţii decât cele consemnate în notele informative.

Cu privire la acest aspect, sunt relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012, care, deşi au fost formulate într-un litigiu care se referea la neconstituţionalitatea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", au o aplicabilitate mai largă, întrucât vizează calitatea probelor pe care se întemeiază acţiunile CNSAS.

Astfel, în Decizia nr. 672/2012 s-a apreciat că "ţinând cont de specificul contextului politico-istoric în care au fost consemnate, relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu şi uneori simulare, iar acestea pot genera un conţinut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv şi inutil, astfel, cauzei privind constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Pe de altă parte, în situaţia în care instanţa judecătorească îşi formează convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, există riscul ca orice îndoială să poată fi interpretată împotriva persoanei verificate, iar aparenţa să fie considerată relevantă. Toate acestea creează între părţile acţiunii în constatare - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitate de reclamant, şi persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalităţii de arme."

Aceste considerente nu se verifică doar în cazul relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, ci sunt valabile şi pentru înscrisurile depuse în susţinerea acţiunii de faţă, fiind vorba de acte întocmite de organele de Securitate prin care se consemnează fapte ce se pretinde a se fi petrecut în epoca respectivă. Înalta Curte constată că şi în cazul acestor înscrisuri, este posibil ca modalitatea de întocmire să fie caracterizată prin subiectivism, arbitrariu şi uneori simulare. Organul de Securitate care a întocmit actul era interesat să prezinte într-o lumină cât mai avantajoasă activitatea colaboratorilor pe care îi avea în responsabilitate, de acest aspect depinzând evaluarea propriei sale activităţi, ceea ce putea conduce la consemnarea unor fapte nereale, exagerate, interpretate subiectiv în raport de interesul celui care a întocmit actul.

Atribuirea unei prezumţii de veridicitate acestor acte şi soluţionarea litigiului exclusiv în baza lor fără a fi coroborate cu alte probe legal administrate, ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională în decizia menţionată "A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanţei judecătoreşti un rol superficial, incompatibil cu funcţia sa de înfăptuire a justiţiei. Or, în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia drepturilor individului să fie atins".

În concluzie, având în vedere că nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate de pârâtă, prin notele informative depuse la dosar, s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale care să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A., va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 449 din data de 19 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.