Judicial fine reexamination motion annulled as unfounded after valid service found.

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 4550 din 14 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a respins contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1571 din 19 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a aplicat reprezentantului contestatoarei S.C. A. S.R.L., domnul B., amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

2. Încheierea pronunţată şi contestaţia în anulare formulată

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate petentului B. prin decizia nr. 4550 din data de 14 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 3 C. proc. civ., B. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că decizia atacată a fost pronunţată în lipsa sa şi fără a fi îndeplinită procedura de citare prevăzută de art. 157 alin. (1) lit. c) g), j) şi k) C. proc. civ., iar instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii citaţiei emise pentru termenul din 26.11.2019. De asemenea, deşi cererea de reexaminare era corect motivată în fapt şi în drept, instanţa a respins-o fără a se pronunţa asupra motivelor invocate.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii extraordinare de atac

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul B., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Referitor la apărările intimatei vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că argumentele expuse reprezintă apărări care privesc fondul căii de atac, întrucât, pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte trebuie să procedeze la analiza motivelor invocate de contestator, analiză care depăşeşte limitele unei simple excepţii.

Din analiza contestaţiei în anulare, rezultă că aceasta a fost formulată împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în reexaminarea amenzii judiciare aplicate lui B., iar motivele expuse se subsumează în mod formal cazurilor de contestaţie în anulare invocate în susţinerea căii extraordinare de atac.

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.,

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestator, instanţa poate hotărî asupra unei cereri doar dacă părţile au fost legal citate ori au fost prezente, personal sau prin reprezentant.

Verificând procedura de citare în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunţat încheierea atacată, Înalta Curte constată că petentul B. a fost citat la data de 11 noiembrie 2019, pentru termenul de judecată din 26 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar actul de procedură conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) şi 164 din C. proc. civ.

Totodată, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii citaţiei emise pentru acest termen de judecată, pretins omisă de instanţa de judecată, Înalta Curte reţine că în cuprinsul încheierii de şedinţă s-a menţionat că procedura de citare este legal îndeplinită, ceea ce implică în mod necesar analiza prealabilă, de către completul de judecată, a dovezilor de citare a părţilor aflate la dosarul cauzei, din perspectiva motivelor de nulitate prevăzute de C. proc. civ. (în care se includ şi cele invocate de contestator) şi constatarea inexistenţei vreunui viciu al acestor acte procedurale.

Prin urmare, contestaţia în anulare nu este fondată din perspectiva motivului întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., în cauză nefiind identificat un caz de nelegală citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care instanţa de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen. Subsumat acestei critici, contestatorul a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra motivelor cererii cu care a fost învestită.

Înalta Curte reţine, în primul rând, că prin încheierea din 26 noiembrie 2019, atacată cu contestaţie în anulare, nu s-a soluţionat calea de atac a recursului, ci o cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate petentului B. prin decizia nr. 4550/14.12.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018. Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care sunt aplicabile în cazul hotărârilor pronunţate în recurs şi motivelor de casare invocate de recurent, nu pot constitui temei al contestaţiei în anulare declarate împotriva unei hotărâri prin care se soluţionează o altă cale de atac. Prin urmare, omisiunea cercetării motivelor cererii de reexaminare a amenzii judiciare formulate de contestator, chiar dacă ar fi reală, nu poate face obiectul contestaţiei în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că aceste prevederi sunt incidente şi în cazul căii de atac care vizează reexaminarea amenzii judiciare, Înalta Curte reţine că, prin încheierea din 26.11.2019, au fost analizate în mod efectiv criticile petentului subsumate, în esenţă, unui singur argument şi anume lipsa calităţii petentului de reprezentant al A. S.R.L., calitate în temeiul căreia s-a dispus amendarea sa pentru fapta persoanei juridice.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de B. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.