Salary assimilation for common contractual functions in veterinary public services under O.U.G. 83/2014

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017 (acţiune disjunsă din dosarul nr. x/2016) reclamantul Sindicatul Liber din Reţeaua Sanitar Veterinară Sibiu, în numele şi pentru A., B. şi C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu:

- obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul Art. 82 din O.U.G. nr. 83/20I4, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (81), în cadrul Agenţiei de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- obligarea pârâtei D.S.V.S.A. Sibiu ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicate a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaţilor reprezentaţi în cauza, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivii art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 195 din data de 20 septembrie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Reţeaua Sanitar Veterinară Sibiu, reprezentant pentru membrii de sindicat A., B. şi C., împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu, iar pe cale de consecinţă;

Obligă pârâta A.N.S.V.S.A. să emită un ordin prin care completeze Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 în sensul asimilării funcţiilor şi salariilor pentru personalul din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu, cu funcţiile similare şi nivelul de salarizare din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014.

Obligă pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu la plata diferenţei dintre drepturile salariale stabilite prin asimilare după emiterea ordinului şi drepturile salariale efectiv plătite, începând cu data de 1.12.2015.

Obligă pârâtele la plata sumei de 900 RON cu titlu cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamanţilor."

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu, ambele criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

Prima critică priveşte soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte, întrucât solicitarea reclamantului era în sensul ca Ordinul nr. 1016/23.12.2015 să fie completat prin emiterea unor acte administrative de asimilare care pot fi emise numai de către direcţiile sanitare-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Recurenta-pârâtă este organul ierarhic superior şi nu poate emite decizii pentru personalul încadrat în instituţiile din subordinea sa, iar direcţiile sunt instituţii publice cu personalitate juridică.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. f) din Anexa 2 la Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 571/2014, directorul executiv al direcţiilor judeţene, în executarea atribuţiilor de serviciu, emite decizii privind încadrarea, modificarea, sancţionarea, pensionarea şi încetarea raporturilor de muncă/raporturilor de serviciu ale personalului din instituţie, respectiv personalului contractual/funcţionarilor publici.

Prin urmare, consideră recurenta-pârâtă, nu există identitate între persoana sa şi persoana care este ţinută să aducă la îndeplinirea obligaţia stabilită în raportul juridic dedus judecăţii.

În plus, nici calitatea de ordonator principal de credite nu atrage calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte şi, prin urmare, sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, ale H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANSVSA şi a unităţilor subordonate acesteia, coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi cu cele ale art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Recurenta a criticat şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii, soluţia primei instanţe sub acest aspect fiind dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.. Prima instanţă a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) şi (11) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi pe cele ale art. 60-62 din Legea nr. 24/2000.

Obiectul unei acţiuni în contencios administrativ este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi constă în anularea în tot sau în partea actului administrativ, repararea pagubei cauzate şi acordarea de daune morale, prin urmare, solicitarea intimaţilor-reclamanţi, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, nu poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.

Cererea reclamantului este inadmisibilă şi prin raportare la maniera în care aceştia solicită să se efectueze completarea, respectiv prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituţiile din subordine (decizii de asimilare).

Mai arată recurenta-pârâtă, că reclamantul nu contestă şi nu aduce nicio critică Ordinului Preşedintelui ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 şi nici drepturilor salariale stabilite, începând cu data de 01.12.2015, prin actele administrative individuale emise de D.S.V.S.A. Sibiu, astfel că soluţia primei instanţe este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arătând că aprecierile instanţei de fond sunt contradictorii şi neîntemeiate, deoarece, începând cu data de 01.12.2015, funcţiile şi salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituţiei au fost asimilate cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), potrivit dispoziţiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Aceste dispoziţii legale susţin asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului A.N.S.V.S.A., instituţiilor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul APIA pentru unităţile subordonate.

Totodată, se prevede că, stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se face prin ordin al preşedintelui autorităţii naţionale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor ANSVS, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor MADR, de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.

La asimilarea funcţiilor trebuie să se ţină seama de nivelul studiilor şi ierarhizarea funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii se asimilează. Recurenta-pârâtă A.N.S.V.S.A. a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul APIA, prin emiterea Ordinului nr. 1016/2015, ţinându-se seama de nivelul studiilor şi vechimea în specialitate a acestora.

Ulterior, D.S.V.S.A. Sibiu a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia, funcţionari publici/contract de muncă.

Astfel, au fost asimilate numai funcţiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, lit. k) - "Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu alte cuvinte, numai funcţiile contractuale specifice activităţii, exceptându-se funcţiile contractuale comune. Asimilarea s-a realizat strict din punctul de vedere al salarizării şi are ca referinţă dispoziţiile OMADR nr. 1980/29.12.2014.

Pentru funcţiile contractuale comune (muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, şofer), Legea nr. 284/2010 nu reglementează niciun nivel de studii, în timp ce pentru funcţiile cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 şi OMADR nr. 1980/2014, legea prevede pentru ocupare studii superioare de lungă durată/de scurtă durată şi studii medii.

Membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt încadraţi pe posturi de muncitori, corespunzător Anexei I, Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, iar funcţia nu este corespondentă cu funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, pentru care se cere un anumit nivel al studiilor, conform Anexei I, Cap. II, lit. k) - Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din Legea nr. 284/2010.

Intimatul-reclamant nu a precizat în cerere cu ce funcţie solicită a se face asimilarea, astfel că, şi din acest punct de vedere soluţia primei instanţe este criticabilă.

Recursul formulat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu a vizat modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile faţă de această pârâtă, în calitate de angajator al membrilor de sindicat, recurenta apreciind că afilierea sindicatului reclamant la federaţia sindicală naţională, care a realizat a procedura prealabilă faţă de ordonatorul principal, nu prezintă relevanţă juridică în cauză.

D.S.V.S.A. Sibiu a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de primul capăt din cererea de chemare în judecată, excepţie pe care a reiterat-o în recurs, întrucât singura instituţie care are prerogativa de a aduce eventuale completări/modificări ordinului contestat fiind autoritatea emitentă.

A mai arătat recurenta că dispozitivul sentinţei recurate este neclar şi nu poate fi pus în executare conform dispoziţiilor legale referitoare la asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului A.N.S.V.S.A., institutelor centrale şi structurilor jdeţene subordonate, având în vedere faptul că asimilarea vizează funcţiile specifice sistemului sanitar veterinar şi nu altele, cum sunt muncitorii calificaţi, şoferi etc.

În ceea ce o priveşte, recurenta D.S.V.S.A. Sibiu a dus la îndeplinire obligaţiile referitore la stabilirea salariilor pentru personalul propriu, conform Ordinului nr. 1046/2015, asimilând doar categoriile de personal indicate strict în acest ordin, ca denumire şi cuantum salarial. Stabilirea drepturilor salariale pentru funcţiile anterior menţionate (muncitor, şofer şi femeie de serviciu) s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Sindicatul Liber din reţeaua Sanitar-Veterinară Sibiu, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B. şi C., a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe, răspunzând punctual argumentelor de nelegalitate invocate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în următoarele limite şi pentru considerentele ce succed:

Un prim motiv de nelegalitate invocat ambele recurente se referă la soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestora, iar aceste suţineri pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de susţinerile recurentei A.N.S.V.S.A., în sensul că o completare a ordinului în discuţie nu poate fi realizată decât de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii pentru personalul încadrat în instituţiile din subordinea sa, instanţa de control judiciar reţine că deciziile în discuţie, care sunt de competenţa direcţiilor judeţene/municipiului Bucureşti sunt acte administrative unilaterale individuale ce nu pot fi emise în absenţa unui act administrativ unilateral normativ, similar Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de recurenta-pârâtă. Prin urmare, în cauză sunt pe deplin respectate prevederile art. 36 C. proc. civ., existând identitate între persoana pârâtului şi persoana care este ţinută să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită prin raportul juridic dedus judecăţii.

Nu în ultimul rând, această autoritate are şi calitatea de ordonator principal de credite, în virtutea căreia are obligaţia de a repartiza ordonatorilor terţiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunţate împotriva instituţiilor publice care funcţionează în subordinea sa.

În mod similar, recurenta D.S.V.S.A. Sibiu pretinde, fără temei, că nu poate fi obligată la modificarea Ordinului nr. 1016/2015 în sensul solicitat de reclamant, dar potrivit dispozitivului sentinţei recurate, calitatea sa procesuală pasivă a fost reţinută doar în privinţa celui de al doilea capăt de cerere, vizând plata diferenţelor salariale.

Ca atare, din această perspectivă, hotărârea instanţei de fond este legală şi nu va fi afectată de decizia de casare.

Recurentele au mai invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - depăşirea atribuţiilor autorităţii judecătoreşti - din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Astfel, în cauză, nu se poate reţine depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, sintagmă prin care se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, ţinând cont că obiectul cererii deduse judecăţii este generat de poziţiile divergente ale părţilor cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acţiuni în contencios administrativ constă în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale.

Pe de altă parte, art. 18 din Legea nr. 554/2004 reglementează soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ, respectiv anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative; acordarea de daune materiale/morale, după caz.

Este de principiu că prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18 din Legea 554/2004, aşa cum au fost redate mai sus, instituie un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căruia, controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii.

În cazul în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, şi în acest scop, pote chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O atare măsură se încadrează în soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ este îndrituită să le pronunţe potrivit art. 18 din Lg. 554/2004 şi nu poate fi calificată drept o ingerinţă în atribuţiile administraţiei publice, interpretarea contrară propusă de recurenta pârâtă fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Pe cale de consecinţă nici motivul de casare privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu poate fi primit, date fiind considerentele de mai sus.

Nefondate sunt şi argumentele referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile faţă de pârâta D.S.V.S.A. Sibiu, în contextul în care, capătul de cerere vizând modificarea/completarea Ordinului nr. 1016/2015 nu a fost formulat în contradictoriu cu această pârâtă, iar din înscrisurile depuse la dosar reiese parcurgerea procedurii obligatorii de către organizaţia sindicală naţională la care reclamantul este afiliat.

Pe fondul cauzei, s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciind că primul motiv nu a fost dezvoltat şi, prin urmare, nu îndeplineşte exigenţele legale pentru a fi analizat.

Înalta Curte apreciază, însă că sunt întemeiate criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. I alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1 în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare, s-au stabilit, la art. 1, următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeaşi dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condiţiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabileşte prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referinţă Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcţionarii publici şi funcţiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 şi punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015:"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins: "1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins: «(8^2) Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbeşte despre "asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului" şi nu face distincţie între funcţiile publice şi funcţiile contractuale, în cadrul funcţiilor publice nu deosebeşte între categoriile de funcţii publice existente.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menţionate, în ceea ce priveşte personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi al unităţilor subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziţie ordinele ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi clarificări de la instituţii publice, printre care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcţii publice cu funcţii contractuale şi invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, şi nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcţiilor trebuia să se ţină cont de nivelul studiilor şi de ierarhia funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii s-au asimilat.

Aşa fiind, recurentele au apreciat în mod corect că asimilarea funcţiei şi a salariului din A.N.S.V.S.A. şi din structurile subordonate judeţene se face cu funcţia şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcţionari publici şi personal contractual).

Ca atare, au fost asimilate atât funcţiile publice, cât şi funcţiile contractuale specifice activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcţiile contractuale comune.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare, "Administraţie", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează şi reclamanta.

Or, reclamantul, deşi solicită emiterea unor acte de asimilare şi plata diferenţelor de salarizare, nu a arătat în concret modalitatea de completare a ordinului, în condiţiile în care, în anexa acestuia, stabilirea salariilor de încadrare pentru funcţionarii publici şi pentru funcţiile specifice contractuale s-a făcut în funcţie de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate.

Date fiind aceste argumente, este evident că salarizarea membrilor de sindicat reprezentaţi de intimatul-reclamant s-a efectuat în conformitate cu legislaţia în vigoare, aşa cum s-a analizat mai sus, iar obligarea autorităţii să emită un act de asimilare în privinţa acestora ar încălca voinţa legiuitorului, care a statuat că, pentru funcţiile contractuale comune (exemplu: muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, şofer), Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu reglementează vreun nivel de studii pentru aceste funcţii, în timp ce pentru funcţiile cuprinse în anexele la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/20l4 şi Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată şi, respectiv, studii medii.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte opinia primei instanţe care a admis cererea de chemare în judecată, apreciind că intenţia legiuitorului a fost ca aplicarea dispoziţiei legale privind asimilarea să se realizeze pentru întreg personalul A.N.S.V.S.A. şi structurilor subordonate, funcţionari publici şi personal contractual.

Astfel, contrar celor susţinute de intimatul-reclamant, funcţia personalului contractul (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) pentru a căror ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii, nu sunt corespondente funcţiilor contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor (cum ar fi: medic veterinar, inginer, subinginer, asistent veterinar, laborant, tehnician etc), întrucât pentru aceste funcţii legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcţii, respectiv studii superioare (studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă), studii superioare de scurtă durată (absolvite cu diplomă), studii medii (studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat), conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din Legea nr. 284/2010.

Raţiunea adoptării dispoziţiilor legale analizate a fost aceea de înlăturare a diferenţelor salariale în cadrul autorităţilor ce funcţionează în coordonarea/subordinea M.A.D.R., cu atribuţii specifice domeniului de activitate, ţinând seama că la nivelul A.P.I.A. a intervenit o modificare salarială prin raportare la funcţiile Ministerului Fondurilor Europene, în baza art. 1 alin. (8) şi (81) din O.U.G. nr. 83/2014.

Reclamanţii din prezenta cauză se găsesc într-o situaţie diferită, datorită faptului că nu ocupă o funcţie specifică, iar pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare, "Administraţie", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile autorităţilor pârâte, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu împotriva sentinţei nr. 195 din data de 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar al judeţului Hunedoara, reprezentant pentru membrii de sindicat A., B. şi C., ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.