Mayor's conflict-of-interest finding upheld in fuel contract with own company; appeal dismissed as final.

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 emis de către pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2592 din 26 iunie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamant.

Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 70 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi a art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Admite excepţia tardivităţii cererii modificatoare şi respinge ca tardiv formulată această cerere.

Respinge contestaţia iniţială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii, admiterea acesteia şi anularea raportului de evaluare contestat.

În motivarea căii de atac s-a arătat că instanţa de fond a respins, în mod greşit, ca tardivă cererea modificatoare, deşi aceasta avea mai degrabă caracterul unei precizări de acţiune, deoarece nu producea nicio modificare a activului şi pasivului procesual, menţinând obiectul, părţile şi cauza.

Pe de altă parte, pârâta A.N.I. nu a depus împreună cu întâmpinarea întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii raportului de evaluare, iar această împrejurare l-a împiedicat pe reclamant ca, la primul termen de judecată, să poată preciza/modifica acţiunea. Astfel, abia după depunerea de către pârâtă, la data de 15.02.2017 a mai multor înscrisuri (rapoartele de repartizare aleatorie, declaraţiile de independenţă şi imparţialitate, sesizarea anonimă şi plicul de expediţie) reclamantul a putut solicita modificarea/completarea acţiunii, conduita pretins neconformă a acestuia fiind determinată exclusiv de conduita pârâtei.

De asemenea, recurentul a apreciat că este neîntemeiat punctul de vedere al instanţei de fond conform căruia cererea modificatoare/precizatoare a fost depusă cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010, aceste dispoziţii nefiind derogatorii de la prevederile contenciosului administrativ, completat cu dreptul comun.

Pe fondul cererii de anulare a raportului de evaluare, reclamantul a susţinut că data de referinţă trebuie să fie ziua de 12.12.2012, ca dată a aprovizionării efective, conform înscrisurilor depuse la dosar. Achiziţia în discuţie a fost determinată de adresa I.S.U. Argeş nr. 3247/11.12.2012, care recomanda măsurile de pregătire a stocului minim de materiale pentru intervenţia la deszăpezire. De asemenea, din informaţiile oferite de B., a reieşit faptul că în data de 12.12.2012 a avut loc o lucrare de prevenire avarie cu durata de 1 oră şi 40 de minute, între orele 10:30 şi 12,10, fapt ce a presupus o întrerupere a furnizării cu energie electrică în zonă.

Cum C. S.R.L. a confirmat că staţia de distribuţie Linteşti nu avea în dotare un generator de curent electric, este evident că aceasta nu a putut furniza combustibil în intervalul de referinţă, având în vedere întreruperile furnizării de energie electrică în comunele Cotmeana şi Morăreşti jud. Argeş, din cauza fenomenelor meteorologice extreme, iar reclamantul, în calitate de persoană obligată să ia măsuri pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, a fost nevoit să semneze documentaţia de achiziţie combustibil.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/23.11.2015 prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente în sensul existenţei unui conflict de interese în conformitate cu prevederile art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, deoarece, în luna decembrie 2012, reclamantul A. a aprobat şi semnat, în calitate de primar al comunei Morăreşti, pe de o parte şi de furnizor reprezentând D. S.R.L. (asociat cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 80%/80%), pe de altă parte, documentaţia privind achiziţia directă de combustibil (160 l motorină, 20 l antigel şi 20 l ulei) de către Primăria comunei Morăreşti de la D. S.R.L., în valoare de 1488 RON, conform facturii nr. x/18.12.2012 emise de către D. S.R.L.

Instanţa de fond a respins ca tardivă cererea modificatoare şi ca neîntemeiată acţiunea formulată, validând constatările autorităţii pârâte, iar reclamantul a criticat hotărârea pronunţată, invocând cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate .

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele vizând respingerea ca tardivă a cererii modificatoare.

Astfel, potrivit art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., "reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. ….Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."

În cauză, prin cererea modificatoare reclamantul a suplimentat motivele de fapt pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, invocând motive noi de nelegalitate a raportului de evaluare contestat. Motivarea în fapt reprezintă un element esenţial al cererii de chemare în judecată, a cărui absenţă atrage, potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., nulitatea cererii.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului conform căreia cererea formulată are caracterul unei precizări de acţiune, instanţa de fond constatând, în mod corect, neîndeplinirea condiţiilor impuse de textele anterior enunţate, câtă vreme cererea a fost depusă la cel de al treilea termen acordat în dosar, iar pârâta nu şi-a exprimat acordul pentru modificarea acţiunii.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 44/2016 au fost menţionate de instanţa de fond nu ca temei de drept al soluţiei pronunţate, ci doar pentru a sublinia intenţia legiutorului de a limita, sub aspect temporal, posibilitatea prezentării motivelor de nelegalitate a actului administrativ.

Pe fondul cererii de anulare a raportului de evaluare întocmit de pârâtă, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 70, 71, 76 alin. (1), (77) din Legea nr. 161/2003, art. 25, 46 alin. (1), (61) alin. (1), (63) din Legea nr. 215/2001, art. 2 alin. (1) şi 75 din Legea nr. 393/2004, reglementează "conflictul de interese", impunând persoanelor care deţin funcţii publice obligaţia de a manifesta o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, interzicând aceloraşi persoane să abuzeze în orice fel de poziţiile deţinute şi să obţină anumite beneficii pentru ei, soţi, rude sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.

În cauză, reclamantul a încălcat această interdicţie expresă prevăzută de art. 76 din Legea nr. 161/2003, de a nu emite ori încheia, în exercitarea funcţiei, un act juridic care produce un folos material persoanelor enumerate în textul de lege, întrucât, în luna decembrie 2012, acesta a aprobat şi semnat, în calitate de primar al comunei Morăreşti, pe de o parte şi de furnizor reprezentând D. S.R.L. (asociat cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 80%/80%), pe de altă parte, documentaţia privind achiziţia directă de combustibil de către Primăria comunei Morăreşti de la D. S.R.L., în valoare de 1488 RON, conform facturii nr. x/18.12.2012 emise de către D. S.R.L.

Înalta Curte reţine că sunt nefondate argumentele referitoare la situaţia excepţională care a determinat achiziţia în discuţie, neprezentând relevanţă nici diferitele adrese depuse la dosar referitoare la întreruperile în furnizarea energiei electrice şi avariile din perioada de referinţă.

De asemenea, obligaţia ce îi incumba în virtutea art. 76 din Legea nr. 161/2003, de a se abţine de la aprobarea şi semnarea documentaţiei achiziţiei, nu echivalează cu încălcarea atribuţiilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, deoarece imposibilitatea sa subiectivă, decurgând din necesitatea de a preîntâmpina ivirea conflictului de interese, nu reprezintă o imposibilitate absolută, fiind aplicabile, prin analogie, dispoziţiile legale referitoare la situaţiile de imposibilitate temporară a primarului de exercitare a atribuţiilor ce îi revin.

Înalta Curte nu poate primi nici argumentele recurentului vizând datele concrete rezultate din diferitele adrese emise de I.S.U. Argeş, B., C. S.R.L., întrucât aceastea, împreună cu susţinerile referitoare la caracterul singular al achiziţiei şi valoarea redusă a acesteia nu sunt de natură a înlătura existenţa conflictului de interese, textele legale în materie neputând fi interpretate în sensul dorit de reclamant.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2592 din 26 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.