Suspension of tax assessment execution: legality doubt and imminent harm limited to accessory debts

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2019 în cadrul dosarului nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere, nr. IFG - AIF x din data de 20.02.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscala nr. IFG - AIF 1023 din data de 20.02.2018, ambele acte fiind emise de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 6 iunie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. IGF-AIG x/20.02.2018, în privinţa debitului accesoriu până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a respins în rest cererea (de suspendare) ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere şi respingerea în tot a acesteia.

În motivarea căii de atac s-a arătat că instanţa de fond a admis, în mod nelegal, cererea formulată, deşi la dosar nu se afla dovada consemnării cauţiunii în prezenta cauză, reţinându-se că plata acesteia s-a făcut în dosarul nr. x/2019 având ca obiect cererea de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod subiectiv şi nejustificat, instanţa a achiesat la susţinerile reclamantului, apreciind că acesta ar fi făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiţii impuse de legiuitor pentru a se dispune suspendarea, cu toate că acesta nu a depus probe în acest sens.

A apreciat recurenta că instanţa a depăşit limitele impuse de art. 14, considerentele hotărârii dovedind că aceata a făcut o reală cercetare a fondului cauzei, deşi nu fusese învestită cu o astfel de cerere. Astfel, s-a realizat o veritabilă analiză de fapt şi de drept a deciziei de impunere, reţinându-se că aceasta este nelegală în ceea ce priveşte debitul accesoriu. Este adevărat că prin decizia nr. 1304/12.11.2018 a fost admisă contestaţia împotriva deciziei de impunere în ceea ce priveşte suma de 73.505 RON, ca urmare a calculului de accesorii refăcut, însă această împrejurare nu este de natură să creeze îndoială serioasă asupra legalităţii accesoriilor.

În mod similar a fost greşit apreciată ca fiind îndeplinită şi condiţia producerii pagubei iminente, deşi executarea unei obligaţii bugetare stabilite printr-un act care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui, prin ea însăşi, o pagubă.

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x - AIF 1024 din data de 20.02.2018, prin care pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov a stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale în cuantum total de 1.543.048 RON (din care 625.930 RON creanţă principală T.V.A. suplimentar, 826.198 RON dobânzi şi majorări de întârziere şi 93.890 RON penalităţi de întârziere).

Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul identificării unor împrejurări calificate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 drept cazuri bine justificate.

În speţă, s-a reţinut, în mod corect, o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărei suspendare se solicită, însă doar în privinţa debitului accesoriu, rezultată din împrejurarea că prin decizia nr. 1304/12.11.2018, organele fiscale au admis în parte contestaţia administrativ-fiscală şi au desfiinţat în parte decizia de impunere în privinţa accesoriilor în cuantum de 73.505 RON.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a examinat argumentele reclamantului referitoare la debitul principal (vizând comunicarea avizului de inspecţie fiscală nr. x/13.12.2011 şi a procesului-verbal nr. x/12.12.2011 sau nulitatea referatului de suspendare a inspecţiei fiscale) şi a apreciat că acestea nu dovedesc existenţa cazului bine justificat, acesta fiind şi motivul admiterii în parte a cererii de suspendare a executării.

De asemenea, nefondată este şi susţinerea recurentei referitoare la nedepunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, condiţie de admisibilitate a cererii. Anterior formulării prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în cadrul dosarului nr. x/2018, reclamantul a formulat şi cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din acelaşi act normativ, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2018 (în prezent nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în cadrul căruia reclamantul a consemnat cauţiune în cuantumul stabilit de către instanţă - 16.064 RON, recipisa nr. x/23.05.2018, astfel încât, în mod corect, instanţa de fond a consemnat în încheierea din data de 9 mai 2019 împrejurarea că reclamantul a depus dovada achitării cauţiunii aferente cererii de suspendare a executării.

Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine faptul că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, se observă că această condiţie instituită de textul de lege este îndeplinită în cauză, iar executarea debitul accesoriu anterior judecării fondului cauzei este aptă să cauzeze reclamantului un prejudiciu material dificil de recuperat, în contextul în care situaţia sa materială concretă trebuie privită atât din perspectiva persoanei fizice, întreţinător al familiei, cât şi a persoanei care desfăşoară activitate economică, implicată în raporturi contractuale ce necesită lichidităţi importante.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare a executării este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, împotriva încheierii din data de 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.