Retrocession of religious assets: jurisdictional competence of the Special Commission versus local land fund commission where res judicata established the land's urban status

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la data de 09 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Parohia Romano - Catolică Sighişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase din România, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor:

- să se constate calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 75-900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x;

- să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x;

Pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună:

- în principal, obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare, cuantum ce va fi stabilit în urma administrării expertizei judiciare;

- în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare;

- în terţiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătoreşti;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.03.2021, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei sesizate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 21 mai 2021, reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara a înaintat la dosarul cauzei o cerere de modificare a acţiunii introductive, prin care a solicitat introducerea unui nou petit, respectiv anularea Adresei nr. x/02.04.2021 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care aparţin cultelor religioase din România.

La data de 31 mai 2021 reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara a înaintat la dosarul cauzei o cerere de modificare a acţiunii introductive, prin care extinde cadrul procesual în sensul introducerii în cauză a pârâţilor: Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Sighişoara.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 iunie 2021 de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce îşi desfăşoară activitatea la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, de către Parohia Romano-Catolică Sighişoara, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei sesizate, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei CNCI, şi rămânerea fără obiect a cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

La data de 01.07.2021, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, împotriva cererii de modificare a acţiunii introductive prin care aceasta a înţeles să extindă cadrul procesual al cauzei în sensul introducerii în cauză a pârâţilor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) şi Comisia Locală Sighişoara şi a înţeles să modifice petitele cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea cererii de introducere în cauză a pârâtei C.N.C.I, şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

La data de 6 iulie 2021 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România (C.S.R.), a depus întâmpinarea împotriva cererii de modificare a acţiunii introductive formulată de către Parohia Romano-Catolică Sighişoara, prin care aceasta a înţeles să extindă cadrul procesual al cauzei în sensul introducerii în cauză a pârâţilor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) şi Comisia Locală Sighişoara şi a înţeles să modifice petitele cererii de chemare în judecată.

Prin urmare a solicitat să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRP, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de Parohia Romano-Catolică Sighişoara.

La data de 02.09.2021, pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Municipiului Sighişoara a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepţie, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la petitul nr. III al acţiunii, cu luarea în considerare a puterii lucrului judecat potrivit hotărârilor judecătoreşti şi, pe cale de consecinţă, solicitând admiterea excepţiilor invocate şi respingerea petitelor în virtutea prezumţiei absolute a puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii formulate de Parohia Romano - Catolică Sighişoara ca neîntemeiată, fără obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1279/28 septembrie 2021 Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele: s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în ceea ce priveşte cererea având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021; s-a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania, cerere având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 şi în consecinţă, a fost anulată adresa x/02.04.2021; s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x, să dispună restituirea în natură a imobilului iar pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună în principal: obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare; în subsidiar acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare; în terţiar: acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătoreşti. În consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă cererea anterior indicată, formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 122 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei recurate în sensul menţinerii ca temeinică şi legală a adresei nr. x/02.04.2021.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a apreciat că sentinţa nr. 122/10.12.2021 este nelegală.

A susţinut că Parohia Romano-Catolică Sighişoara a depus cererea nr. x/OS. 12.2005, având ca obiect restituirea imobilelor în suprafaţă totală de 10 ha 7600 m.p., situate în municipiul Sighişoara. Str. x şi Cătunul Viilor, judeţul Mureş, înscrise initţial în C.F. nr. x a localităţii Sighişoara, nr. top. x, ulterior dezmembrate şi transcrise în alte cărţi funciare.

Potrivit punctului 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 "nu fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităţilor, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar."

Dispoziţiile art. IV al titlului II din Legea nr. 247/2005 prevăd că cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, precum şi construcţii de orice fel, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Termenul de 60 de zile curge de Ia data la care Comisia specială de retrocedare primeşte situaţia juridică din care reiese că imobilul respectiv era sau este situat în extravilan.

De observat sunt sentinţele civile pe baza cărora reclamanta a înţeles să-şi fundamenteze acţiunea, depuse de aceasta la probatoriul cauzei (Sentinţa civilă nr. 700/2013 a Judecătoriei Sighişoara din Dosarul nr. x/2010 şi Decizia nr. 1029/05.12.2013 a Tribunalului Mureş) şi precizăm că prin aceste sentinţe instanţa nu a avut în vedere prevederile legale anterior învederate la momentul reţinerii faptului că imobilul "situat în intravilanul municipiului Sighişoara în suprafaţă de 75900 m.p. în Sighişoara, str. x şi înscris în C.F. nr. x, top. x revine Comisiei speciale de retrocedare " şi faptul că potrivit înscrisurilor depuse în dosarul administrativ terenul în suprafaţă de 75.900 m.p. la momentul preluării abuzive se afla în extravilanul municipiului Sighişoara.

In contextul prezentării istoricului adreselor în discuţie, recurenta a apreciat că, în măsura în care OCPI Mureş nu a reuşit să indice în mod cert destinaţia/situarea terenului ce face obiectul prezentei cauze, Primăria municipiului Sighişoara este în măsura să stabilească destinaţia/situarea terenului la momentul preluării abuzive în funcţie de înscrisurile doveditoare.

Cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 depusă de către Parohiei Româno-Catolică Sighişoara, a fost soluţionată prin faptul că dosarul aferent cererii sus-menţionate privind restituirea imobilului identificat prin nr. top. x a fost redirecţionat prin adresa nr. x/02.04.2021, entităţilor competente de soluţionare, motivat de faptul că imobilul se afla în extravilanul localităţii la momentul preluării abuzive de către Statul Român, iar potrivit pct. 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modifiările şi completările ulterioare precum şi pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale de retrocedare "nu fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau Ia data preluării abuzive, în extravilanul localităţilor, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar."

Prin urmare, comisiei nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluţii de către C.S.R.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, recurenta a invocat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susţinând că de lege lata, instanţa de judecată nu poate să dispună obligarea comisiei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilele în litigiu, având în vedere cadrul procedurii administrative reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pe motiv că prin memoriul de recurs sunt invocate critici de netemeinicie a sentinţei, iar nu critici de nelegalitate.

Pe fond, a susţinut că este neîntemeiată critica privind nemotivarea hotărârii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., intimata-reclamantă a arătat că singura chestiune pusă în discuţie la acest moment este reprezentată de valabilitatea adresei nr. x/02.04.2021 prin care pârâta Comisia Specială şi-a declinat competenţa în favoarea Comisiei locale Sighişoara.

Or, recurenta este obligată să respecte hotărârile judecătoreşti. Prin admiterea argumentelor acesteia s-ar ajunge la o încălcarea a principiului securităţii juridice.

4.2 Intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Intimata-reclamantă a depus la dosar cerere de renunţare parţială la dreptul dedus judecăţii, conform declaraţiei autentice nr. 22/14.01.2022, ataşată, a Parohiei Romano-catolică Sighişoara, temei art. 408 C. proc. civ., privind strict terenurile provenite din CF nr. x cu nr. top x, respectiv: 16.208 mp; 7828 mp (descrise).

La data de 24.03.2022, intimata AJFP Mureş a depus la dosar note de şedinţă, prin care a susţinut că, în opinia sa, sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, corespunzător motivată, dată cu corecta reţinere a situaţiei de fapt, în baza documentelor aflate la dosar, exemplificând raţionamentul bazat pe actele normative care a condus la adoptarea soluţiei.

La data de 19.04.2022, recurenta a formulat note de şedinţă în raport de notele de şedinţă şi declaratia autentică privind renunţarea parţială la dreptul pretins, arătând că Comisia înţelege să îşi menţină recursul şi criticile, argumentele şi apărările formulate.

La data de 28.04.2022, recurenta a depus la dosar note de şedinţă cu privire la notele de şedinţă formulate de intimata AJFP Mureş, susţinând că îşi menţine criticile si argumentele din cererea de recurs. De asemenea, la data de 15.05.2023, au fost depuse la dosar note de şedinţă formulate de recurentă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cererea de renunţare la dreptul dedus judecăţii formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Sighişoara

Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantei Parohia Romano Catolică Sighişoara la drept şi va respinge în fond cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declaraţiei autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. şi B..

Astfel, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 9 din C. proc. civ.: "(...) (2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. (3) În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."

Totodată, art. 408 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic.", art. 409 alin. (2) din acelaşi Cod statuând cu privire la renunţarea la drept făcută în căile extraordinare de atac.

Aşa fiind, dispoziţiile art. 408 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la drept în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac, iar pentru manifestarea voinţei în acest sens condiţia este să poate dispune de dreptul respectiv, fără a fi necesar acordul pârâtului.

În cauză, se constată că prin cererea depusă la dosarul de recurs, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe, în temeiul art. 408 C. proc. civ., la dreptul dedus judecăţii în ceea ce priveşte terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declaraţiei autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. şi B., anexată cererii .

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamantă reprezintă în fapt o renunţare la drept, exercitată în stadiul procesual al căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, manifestarea de voinţă în sensul renunţării la drept, astfel cum a fost formulată reclamantă, este un act de dispoziţie, motiv pentru care, având în vedere manifestarea de voinţă a reclamantei, neîndoielnică şi neechivocă, în sensul de a renunţa la drept, act de dispoziţie al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de aceasta, astfel cum rezultă din declaraţia autentică depusă la dosar.

2. Excepţia nulităţii recursului

Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă Parohia Romano Catolică Sighişoara, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-pârâtă privesc greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 şi art. IV titlu II din Legea nr. 247/2005, putându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România

Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Parohia Romano - Catolică Sighişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase din România, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor:

- să se constate calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 75-900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x;

- să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x;

Pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună:

- în principal, obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare, cuantum ce va fi stabilit în urma administrării expertizei judiciare;

- în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare;

- în terţiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătoreşti.

Prin sentinţa recurată, s-a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania, cerere având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 şi, în consecinţă, a fost anulată adresa x/02.04.2021; s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x, să dispună restituirea în natură a imobilului, iar pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună în principal: obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare; în subsidiar acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulaţie a imobilului, calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare; în terţiar: acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătoreşti. În consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă cererea anterior indicată, formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighişoara în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000. În ceea ce priveşte sentinţele civile pe baza cărora reclamanta a înţeles să-şi fundamenteze acţiunea, depuse de aceasta la probatoriul cauzei, a susţinut că în aceste sentinţe instanţa nu a avut în vedere prevederile legale şi faptul că potrivit înscrisurilor depuse în dosarul administrativ terenul în suprafaţă de 75900 m.p. la momentul preluării abuzive se afla în extravilanul municipiului Sighişoara. Cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 se află în acest moment în proces de soluţionare, fiind imperios a reconfirma dacă imobilul solicitat identificat prin nr. top. x se afla în extravilan la momentul preluării abuzive, spre a fi înaintat entităţilor competente de soluţionare. Prin urmare, pârâtei nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluţii de către C.S.R.. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, s-au invocat de către recurentă încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că instanţa judecătorească neputând hotărî conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând critici care să se circumscrie acestui text legal, astfel că nu se poate efectua controlul judiciar din această perspectivă, susţinerile recurentei încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate prin prisma acestuia.

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin adresa atacată Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania a înaintat Comisiei locale de Fond Funciar Sighişoara spre soluţionare dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/08.12.2005, cerere formulată de Parohia Romano-Catolică Sighişoara în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania şi având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021, din cuprinsul actului atacat rezultă că autoritatea pârâtă a constatat că imobilele solicitate se aflau în extravilanul localităţii la data preluării şi în consecinţă nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la acest aspect, în mod corect a constatat prima instanţă că prin sentinţa civilă nr. 700/29.04.2013, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1029/05.12.2013, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2010 s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 231/30.01.2007 a Comisiei Locale Sighişoara pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum şi anularea în parte a Hotărârii nr. 472/21.06.2007 a Comisiei Judeţene Mureş pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în ce priveşte terenul intravilan în suprafaţă de 75.900 mp înscris în CF nr. x.

În considerentele hotărârilor judecătoreşti s-a reţinut că în ceea ce priveşte suprafaţă de teren de 75.900 mp competenţa de a analiza această cerere revine Comisiei Speciale, constituită în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, aspect constatat anterior de altă instanţă de recurs, în decizia civilă nr. 127/18.02.2010 a Tribunalului Mureş. S-a mai reţinut că "prin acea decizie, tribunalul a reţinut în mod irevocabil, că solicitarea reclamantei de restituire în natură a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 75900 mp, situat în Sighişoara, înscris în CF nr. x Sighişoara, nr. top x era aşadar de competenţa Comisiei speciale de retrocedare (constituită în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000), iar nu în competenţa Comisiei locale de fond funciar".

Într-adevăr pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania nu a avut calitatea de parte în dosarul x/2010 astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 431 C. proc. civ. pentru a i se opune autoritatea de lucru judecat. Însă din perspectiva dispoziţiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti prin care s-a tranşat regimul juridic al imobilului – teren intravilan care poate face obiectul unei cereri de reconstituire din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, sunt opozabile pârâtei.

Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs, prin care reiterează argumente prezentate şi în faţa instanţei de fond, recurenta-pârâtă apreciază incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 în funcţie de situaţia juridică a imobilului la data preluării acestuia, fără ca prin adresa menţionată să înţeleagă să facă dovada contrară în ceea ce priveşte situaţia de fapt avută în vedere de instanţe în dosarul x/2010

Totodată, se constată că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara a fost parte în dosarul anterior indicat şi în consecinţă este ţinută de dispoziţiile instanţei, care a anulat hotărârea prin care se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate, în ce priveşte terenul în suprafaţă de 75.900 mp tocmai în considerarea faptului că aceasta autoritate nu avea competenţa de a soluţiona această cerere.

Prin urmare, adresa prin care cererea de restituire a aceluiaşi teren este transmisă Comisiei Locale de Fond Funciar nu poate determina o soluţionare a cererii de către Comisia Locală fără ca aceasta să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul x/2010

În aceste condiţii, având în vedere că dispoziţiile legale incidente cererii de retrocedare formulate de reclamantă au fost definitiv stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nefiind chestiuni de fapt susceptibile de dovada contrară şi având în vedere totodată că adresa atacată nu poate în mod legal investi autoritatea Comisia Locală de Fond Funciar Sighişoara cu soluţionarea cererii de retrocedare, fără a încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul x/2010, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte apreciază că în cauză se impunea soluţionarea cererii de către Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania.

Prin transmiterea cererii către o instituţie care, în virtutea autorităţii de lucru judecat, nu are competenţa de a o soluţiona, sunt evident vătămate drepturile legitime ale reclamantei Parohia Romano-Catolică Sighişoara, astfel că nu pot fi primite susţinerile din memoriul de recurs în sensul că cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 depusă de către Parohiei Româno-Catolică Sighişoara, a fost soluţionată prin faptul că dosarul aferent cererii sus-menţionate privind restituirea imobilului identificat prin nr. top. x a fost redirecţionat prin adresa nr. x/02.04.2021, entităţilor competente de soluţionare, motivat de faptul că imobilul se afla în extravilanul localităţii la momentul preluării abuzive de către Statul Român, cu trimitere la pct. 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000.

Pe cale de consecinţă, în mod judicios a concluzionat prima instanţă în sensul admiterii cererii având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania.

În fine, Înalta Curte nu poate avea în vedere susţinerea recurentei-pârâte cu privire la încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitor la solicitarea acesteia de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, în sensul că instanţa judecătorească nu poate hotărî conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit, în condiţiile în care prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de recurenta-pârâtă şi a respins ca inadmisibil şi capătul de cerere subsidiar având acest obiect, recurenta-pârâtă urmărind prin prezentul recurs modificarea sentinţei recurate în sensul menţinerii ca temeinică şi legală a adresei nr. x/02.04.2021.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

În raport de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4122,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 453 C. proc. civ., va lua act de renunţarea reclamantei Parohia Romano Catolică Sighişoara la drept şi respinge în fond cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declaraţiei autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. şi B., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă Parohia Romano Catolică Sighişoara, va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România, ca nefondat şi va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4122,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantei Parohia Romano Catolică Sighişoara la drept şi respinge în fond cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declaraţiei autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. şi B..

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă Parohia Romano Catolică Sighişoara.

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 122 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4122,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.