Conflict of interest scope: obligation to withdraw from local council session versus mere abstention from voting

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate formulând contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II întocmit de către inspectorii pârâtei la data de 06.07.2021 solicitând anularea actului contestat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că reţinerea instanţei de fond în sensul că sunt îndeplinite condiţiile conflictului de interese motivate de participarea reclamantei la dezbaterile pentru adoptarea HCL 133/27.08.2018 (care este singurul temei al respingerii contestatiei) nu este nicidecum motivată ori ancorată în vreunul din textele legale citate în chiar cuprinsul sentintei sau invocate si analizate in extenso in cadrul contestatiei.

Mai mult, pe langa adaugarea vadita la norma legala, instanta considerand prezenta în sală ca fiind circumscrisa conflictului de interese, demonstrand caracterul "formal" al abtinerii neechivoce de la vot si de la deliberare) si neanalizand in nicio maniera apararile reclamantei, instanta de fond constata ca aceasta a participat, la una dintre sedinte, la dezbaterile asupra Proiectului de Hotarare ce fusese supus analizei consilierilor locali. Ori, asa cum staueaza in mod expres textul aplicabil si cum a sustinut in extenso in sprijinul petitului contestatiei, participarea la dezbateri nu genereaza conflictul de interese, doar participarea la deliberare si vot conducand la existenta acestuia.

Este insa necesar a analiza distinctia expresa a legiutorului in ceea ce priveste cele trei faze premergatoare emiterii unei hotarari de consiliu local, respectiv, dezbaterile, deliberarea si adoptarea, mai ales in conditiile in care insasi instanta de fond atesta in mod repetat faptul ca reclamanta a participat doar la dezbateri.

Or, asa cum rezulta din Procesele-verbale ale sedintelor de consiliu local la care a participat (atat cea din din 14.08 cat si cea din 27.08) reclamanta s-a abtinut in mod expres de la deliberare si de la vot, fapt consemnat expressis verbis in cuprinsul acestora.

De altfel, aceleasi lucru este aratat si de catre Primaria Onesti in raspunsul inaintat catre ANI referitor la cele doua sedinte de consiliu local.

Asadar, sustinerile din concluziile Raportului contestat cum ca reclamanta ar fi participat la deliberarea celor doua hotarari sunt lipsite, in mod evident, de fundament faptic si sunt contrazise de totalitatea inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Legiuitorul face o distinctie evidenta intre aceste etape, inserand in aliniatul 2 al art. 77 din Legea nr. 393/2004 etapele la care consilierii nu poate participa (deliberarea si adoptarea) pentru a nu se afla in conflict de interese, pentru ca in aliniatul 3 al aceluiasi articol sa faca trimitere expresa la etapa dezbaterilor, premergator carora trebuie anuntata o eventuala abtinere. In acest mod, legiutorul distinge atat terminologic cat si temporal etapele premergatoare adoptarii unei hotarari.

Asadar, legiutorul nu include in sfera conflictului de interese si participarea la dezbaterile asupra unui proiect de hotarare, ci doar stabileste normativ momentul pana la care acest conflict trebuie anuntat. In mod evident prezenta in sala sau alte momente procedurale (citirea proiectului sau prezentarea rapoartelor, avizelor retinute de catre instanta de fond) nu pot fi supuse analizei nefiind inserate in textul normativ si nici apte de a produce o minima consecinta legala sau interpretativa.

Mai mult, pozitionarea sa in sfera unui conflict de interese ar fi condus la consecinta fireasca a nulitatii absolute a actului astfel incheiat.

Or, in virtutea si mai ales in indeplinirea atributiilor sale in acest domeniu, conform art. 48 alin. (1) si alin. (3) din Legea 215/2001, Secretarul Municipiului Onesti nu ar fi trebuit sa contrasemneze Hotararea astfel adoptata urmand a prezenta motivele de nelegalitate ale acesteia. Cum Secretarul Municipiului cunoscand in mod detaliat sinergia faptelor petrecute a considerat ca legale Hotararile emise in mod evident acesta avea convingerea ca nu a existat din partea acesteia vreo incalcare a normelor legale.

Aceeasi concluzie se desprinde si din faptul ca nici Institutia Prefectului, autoritatea de tutela administrativă, nu a initiat niciun demers ulterior emiterii Hotararilor de Consiliu Local, analiza legalitatii efectuata a posteori neconducand la identificarea vreunui element de nelegalitate, mai abitir a unuia care sa atraga nulitatea absoluta a Hotararilor emise.

"Prezenta" in cadrul sedintelor in care se dezbate un Proiect de Hotarare de la deliberarea si adoptarea caruia s-a abtinut nu putea, si nici nu a influentat in vreo maniera cvorumul sau rezultatul votului.

Instanta de fond folosind aceasta teza in sprijinul respingerii contestatiei a adaugat la lege cu prilejul interpretarii acesteia, instituind un nou caz de conflict de interese, cu momente temporo-procedurale care produc, in opinia instantei, atat consecinte legale cat si prezumtii de vinovatie.

În ceea ce priveşte criticile aduse raportului si motivele de netemeinicie, recurenta-reclamantă a susţinut că simpla prezenta in sala de plen sau de Comisie, nu intra sub incidenta art. 75 si 77 alin. (1) din Legea 393/2004 ori a art. 46 din Legea 215/2001, parasirea salii nefiind prevazuta in vreo norma legala, asa cum a aratat anterior. Doamna consilier B. isi mentioneaza numele in clar si semneaza, semnatura sa intinzandu-se pana sub numele său. In cadrul dezbaterilor (iar nu a deliberarii) initiate in cadrul sedintei Consiliului Local pe marginea acestui Proiect de hotarare, reclamanta a luat cuvantul (fiind de altfel invitata de catre presedintele de sedinta) exclusiv pentru a demonta acuzatiile vadit nefondate care au fost lansate in spatiul public la adresa sa, cat si pentru a informa in mod corect consilierii locali asupra situatiei de fapt (fiind vorba, in mod evident, de un serviciu de interes public) nefacand nicio remarca cu privire la fondul proiectului de hotarare. Tocmai plecand de la necesitatea apararii interesului general in acest domeniu de larg interes local, a actionat exclusiv din buna credinta in aceeasi modalitate in care a facut-o timp de 16 ani in cele 3 mandate de Primar al Comunei Helegiu si un mandat de consilier local in cadrul CL Onesti, timp in care, in ciuda zecilor de sesizari, nu a fost identificat niciun element de nelegalitate in desfasurarea activitatii sale, fapt personal pe care, in subsidiar, solicită a fi avut in vedere in analiza vinovatiei si consecintelor actiunilor sale din cauza pendinte.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

În esenţă, a susţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa analizând toate susţinerile părţilor şi motivând pe larg soluţia, motivarea necuprinzând nici motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

A apreciat că argumentele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, în mod corect retinându-se că reclamanta, consilier local, atât personal, cât şi prin soţ, avea un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterii, nemanifestând o atitudine neutră, impartială şi obiectivă faţă de interesele patrimoniale ale sale şi ale familiei sale, între momentul dezbaterii şi cel al deliberării neexistând o delimitare în timp.

Astfel, chiar dacă reclamanta s-a abţinut de la vot, situaţia de conflict de interese subzistă, întrucât aceasta avea obligaţia de a părăsi şedinţa consiliului local pentru a nu influenţa în niciun fel deliberarea celorlalti consilieri asupra problemei în discuţie.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/6.07.2021, contestat în prezenta cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat că reclamanta A., consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Oneşti s-a aflat în conflict de interese întrucât a fost prezentă la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Oneşti nr. 126/14.08.2018 şi a participat activ la dezbaterea şi deliberarea proiectului de hotărâre nr. 133/27.08.2018 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva Hotărârii Consiliului local nr. 126/2018, a susţinut interesele firmei soţului. Pârâta a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 coroborate cu prevederile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

În acest context factual, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, formulând contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II întocmit de către inspectorii pârâtei la data de 06.07.2021 solicitând anularea actului contestat.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta criticând-o prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că sentinţa nu este motivată ori ancorată în vreunul din textele legale citate în chiar cuprinsul sentintei sau invocate si analizate in extenso în cadrul contestatiei, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar aminteşte că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Instanţa de control judiciar constată că nu sunt fondate susţinerile recurentei-reclamate, câtă vreme legiuitorul stabileşte condiţiile conflictului de interese în raport de participarea consilierului local la deliberarea şi adoptarea unei hotărâri de consiliu local în legătură cu o problemă asupra căreia are un interes personal.

Astfel, conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Conflictul de interese este definit, de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

O definiţie a conflictului de interese privind funcţionarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, în sensul că "Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale ".

Totodată art. 71 din Legea nr. 161/2003 prevede că "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitate, integritate, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003 "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

De asemenea, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 393/2004 prevăd că "Aleşii locali sunt obligaţi să menţioneze expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale. În cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului".

Conform art. 75 din aceeaşi lege, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Potrivit art. 25 din Legea nr. 215/2001 "Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat".

În cazul consilierilor locali, dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 statuează că "Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Ca o detaliere a acestei interdicţii legale, art. 77 din Legea nr. 393/2004 reglementează în sensul că "(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Reglementarea conflictului de interese prin prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001 a constituit obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională statuând prin jurisprudenţa sa (Decizia nr. 951/25.06.2009) că textul legal stabileşte garanţii ale imparţialităţii autorităţilor publice şi a membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuţiilor lor. Raţiunea instituirii acestui conflict de interese, care intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 161/2003, este aceea de a asigura "eliminarea subiectivismului şi interesului particular ori de grup" în cadrul forurilor decizionale ale autorităţilor publice (Decizia nr. 418/03.07.2014).

În lumina acestor considerente, prin raportare la dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că raportul de evaluare întocmit de ANI este legal şi temeinic.

Astfel, din actele dosarului rezultă că reclamanta a fost prezentă la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Oneşti nr. 126/14.08.2018 şi a participat activ la dezbaterea şi deliberarea proiectului de hotărâre nr. 133/27.08.2018 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva Hotărârii Consiliului local nr. 126/2018. Soţul persoanei evaluate era administratorul S.C. C., iar problemele supuse dezbaterii în şedinţele de consiliu local în discuţie priveau activitatea firmei S.C. C..

În aceste condiţii, reclamanta, care deţinea funcţia de consilier local, avea, atât personal, cât şi prin soţ, un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterii, iar potrivit dispoziţiilor legale antereferite, era obligată să nu ia parte nici la deliberarea, şi nici la adoptarea vreunei hotărâri care privea activitatea acestei societăţi.

Or, din procesul-verbal al Consiliului local Oneşti încheiat la 14 august 2018, rezultă că persoana evaluată a participat la şedinţa ordinară a Consiliului local de la acea dată. Pe ordinea de zi a şedinţei menţionate, figura la punctul nr. 5 - Proiect de hotărâre privind emiterea avizului Consiliului Local Oneşti pentru desfăşurarea activităţilor de prestări servicii funerare de către firma S.C. C.. Procesul-verbal al şedinţei consemnează, în ceea ce priveşte ordinea 5 a ordinii de zi că iniţiatorul proiectului a prezentat expunerea de motive, urmată de prezentarea rapoartelor de specialitate a trei comisii din cadrul consiliului local. Abia după acest moment este consemnată poziţia reclamantei, care a anunţat că nu va participa nici la dezbateri şi nici la procesul de votare. După ce preşedintele de şedinţă a întrebat dacă nu sunt discuţii, s-a procedat la votarea punctului 5 din ordinea de zi, proiectul fiind adoptat cu majoritate.

În aceste circumstanţe factuale, în acord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante cu privire la respectarea dispoziţiilor legale referitoare la conflictul de interese pentru şedinţa din 14.08.2018.

Astfel, deşi, formal, reclamanta a declarat că nu va participa nici la dezbateri şi nici la procesul de votare, instanţa constată că, pe de o parte, această declaraţie a intervenit după începerea prezentării chestiunilor legate de avizele comisiilor pentru autorizarea activităţii societăţii deţinute de soţul consilierului, iar pe de altă parte, persoana evaluată a fost prezentă în sala de şedinţă la votul colegilor ei.

Or, exigenţele legate de respectarea regimului conflictului de interese impuneau ca persoana, care avea un interes personal în chestiunea supusă dezbaterii şi votului consilierilor locali, să nu ia parte în nicio modalitate la şedinţele consiliului local, fie prin prezenţa sa fizică în sala de şedinţă, fie prin implicarea la dezbateri şi vot.

În continuare, la şedinţa din 27 august 2018 a Consiliului Local, reclamanta a participat activ la dezbaterea proiectului de hotărâre privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva prevederilor HCL nr. 126/2018 privind emiterea avizului Consiliului Local Oneşti pentru desfăşurarea activităţii de prestări servicii funerare de către societatea S.C. C.. Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei din 27 august 2018, proiectul de hotărâre privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva prevederilor HCL nr. 126/2018 se afla înscris la ordinea 4 pe lista de şedinţă.

La momentul anunţării de către preşedintele de şedinţă a ordinii 4, după ce consilierul juridic a prezentat expunerea de motive şi unul dintre consilierii locali a expus avizul comisiei favorabil admiterii plângerii prealabile, au început discuţiile legate de acest proiect, persoana evaluată având numeroase intervenţii în contradictoriu cu ceilalţi consilieri locali, deşi i s-a atras atenţia că se află în conflict de interese. După aceste dezbateri, preşedintele de şedinţă a supus la vot admiterea plângerii prealabile, ulterior acestui moment consemnându-se că persoana evaluată a anunţat că nu va lua parte la adoptarea proiectului de hotărâre.

In aceste condiţii, în mod corect a apreciat prima instanţă că, în speţă, conduita persoanei evaluate de a fi prezentă în sala de şedinţă şi de a participa activ în cadrul celor două şedinţe de consiliu local, în care au fost dezbătute şi votate hotărâri ce vizau activitatea societăţii la care soţul consilierului local evaluat era administrator, nu este de natură să răspundă imperativului ocrotirii valorilor sociale avute în vedere de legiuitor ca expresie a principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice - imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public - a căror transpunere în practică impun alesului local o atitudine de rezervă totală cu privire la orice aspect al unei activităţi care ar avea potenţialul de a-l situa într-un conflict de interese.

În raport de dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 precizate, în lumina principiului transparenţei decizionale, Înalta Curte constată că recurenta avea obligaţia să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor precum şi abţinerea de la procesul de votare.

Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca recurenta-reclamantă să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul şedinţei autorităţii deliberative, respectiv pentru a preveni influenţarea hotărârilor acestei autorităţi prin prezenţa sa la deliberări.

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte constată că aceasta avea obligaţia de a anunţa interesul său personal în toate etapele premergătoare adoptării Hotărârilor Consiliului Local în discuţie, la un moment anterior începerii dezbaterilor asupra acestei hotărâri, iar nicidecum la momentul votului, printr-un vot de abţinere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.