Appeal for reinstatement of unsigned administrative claim lapsed for six-month procedural inactivity, affirming annulment.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei să dispună obligarea acestuia să-i înregistreze plângerea formulată sau să o trimită organului competent, după caz, precum şi să-i plătească daune şi despăgubiri în cuantum de 2.000.000 RON.

I.2. Prin sentinţa nr. 110 din data de 20 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca nesemnată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DNA.

I.3. Împotriva acestei sentinţe pârâtul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin rezoluţia completului legal învestit, din 14.10.2021, s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursului, la data de 13.01.2022, cu citarea părţilor.

I.4. Prin încheierea din 13.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 110 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părţile nu s-au prezentat şi nu au solicitat judecata în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi act normativ.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Articolul 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi Cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, este de observat că prin încheierea din 13.01.2022 a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, având în vedere că părţile, cu privire la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menţionată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 13.07.2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că pentru termenul din 13.01.2022 procedura a fost legal îndeplinită, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, părţile nefiind însă prezente în faţa instanţei de recurs, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menţionat.

Deşi încheierea din 13.01.2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din acelaşi cod, cu atât mai mult cu cât această încheiere le-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

În analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii recursului exercitat în prezenta cauză, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 13.01.2022, din vina părţilor, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi le-a fost comunicată încheierea pronunţată la data menţionată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor. Această stare de pasivitate a părţilor a fost menţinută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu s-a făcut dovada că părţile au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.

În aceste condiţii, reţinând că de la momentul suspendării judecăţii, 13.01.2022, până la data de 13.07.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din acelaşi act normativ, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanţă din oficiu şi că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia perimării este fondată şi că recursul promovat în cauză s-a perimat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din motive imputabile părţii, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din acelaşi act normativ, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 110 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 110 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.