Administrative litigation regarding the transformation of a judicial clerk position to higher education status: applicability of mandatory preliminary complaint and statutory requirements for promotion

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea de declinare a cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020;

- obligarea Curţii de Apel Piteşti la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020;

- repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor constând în plata diferenţei dintre suma plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să i se plătească, începând cu data de 27.10.2020, prin luarea în considerare a funcţiei de grefier arhivar cu studii superioare;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile salariilor pentru activitatea desfăşurată începând cu data de 27.10.2020) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin sentinţa nr. 182 din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 06.05.2022, sub nr. x/2022.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 172 din 22 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale şi, prin urmare, a respins cererea vizând aceste aspecte, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Justiţiei; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020; a obligat pârâta Curtea de Apel Piteşti la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 27.10.2020 şi a obligat aceeaşi pârâtă, Curtea de Apel Piteşti, la plata către reclamantă a diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să-i fie plătită începând cu data de 27.10.2020, prin luarea în considerare a funcţiei de arhivar cu studii superioare, cu dobânda legală şi actualizată cu indicele de inflaţie, alături de Tribunalul Argeş, conform încheierii de îndreptare eroare materială pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 05.07.2022.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în acest sens dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, ca tardiv formulată, respectiv ca neîntemeiată.

În esenţă, a precizat că la soluţionarea cauzei de către prima instanţă au fost nesocotite dispoziţiile alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile art. 37, art. 38 alin. (1), art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

3.1. În dezvoltarea recursului a susţinut, referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, că sentinţa de fond este nelegală în contextul factual reiterat în cuprinsul cererii de recurs, faţă de care nu există o nouă procedură prealabilă care să vizeze vreun nou refuz de emitere a unui ordin în favoarea reclamantei, astfel că este inadmisibilă cererea acesteia pentru lipsa procedurii prealabile, iar faţă de procedura prealabilă anterioară termenul legal de atacare a răspunsului formulat la plângerea prealabilă este expirat, cererea de chemare în judecată formulată apărând ca fiind tardiv formulată.

Subliniază că plângerea prealabilă se formulează cu privire la primul act administrativ considerat afectator de drepturi, în cauza de faţă refuzul Ministerului Justiţiei de a modifica statul de funcţii, considerat nejustificat de reclamantă, fiind comunicat acesteia la data de 29.07.2021. Or, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, redate în cererea de recurs, reclamanta nu a invocat niciun motiv justificat pentru depăşirea termenului de 30 de zile, iar termenul de 6 luni a fost depăşit, la rândul său, fără niciun motiv întemeiat. Totodată, dacă s-ar admite că împotriva unui refuz pretins nejustificat al unei autorităţi se pot face mai multe plângeri prealabile, s-ar ajunge la eludarea termenelor legale instituite pentru efectuarea acestei proceduri.

Aşadar, având în vedere că de la prima plângere prealabilă, singura valabilă potrivit legii, respectiv de la răspunsul formulat de autoritatea publică la aceasta, au trecut mai mult de 6 luni, a solicitat instanţei de control judiciar să admită recursul, să caseze sentinţa de fond şi să rejudece cauza pe fond cu consecinţa admiterii excepţiei inadmisibilităţii şi respingerii cererii ca inadmisibilă, pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, respectiv pentru tardivitatea introducerii acţiunii.

3.2. Recurentul a criticat şi soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte pretenţiile pe fondul cauzei,formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anume emiterea de către ministrul justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, considerând că este nelegală şi netemeinică.

A invocat art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, ale cărui dispoziţii le-a redat în cuprinsul cererii de recurs, şi a opinat că din interpretarea acestora rezultă că pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu sunt necesare studii superioare, ci doar absolvirea studiilor medii, iar situaţia concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute în mod expres de legiuitor în art. 43 şi 44 din Legea nr. 567/2004, în secţiunea ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate, şi nici în dispoziţiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor norme.

Astfel, organizarea examenelor şi concursurilor de promovare reglementate de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 567/2004 este detaliată în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiaşi instanţe ori aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 181/2007, care descrie în mod detaliat şi limitativ toate situaţiile în care se organizează concursuri de promovare.

A mai arătat că noua lege de salarizare, respectiv Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari cu studii superioare, acest fapt neputând însă echivala cu încadrarea sau numirea pe o funcţie, aceasta din urmă fiind consecinţa îndeplinirii unor condiţii prevăzute de legea ce reglementează statutul acestora. Ca atare, numai după modificarea şi completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare pot susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii şi salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017.

În continuare a formulat susţineri sub aspectul inexistenţei unui conflict între norma cuprinsă în Legea nr. 153/2017, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare, şi norma existentă în Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul profesional al categoriei profesionale în discuţie, considerând că această din urmă lege are un alt obiect de reglementare, anume condiţiile de numire în funcţie.

Sub aspectul reliefat a făcut trimitere la dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2006 privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 20 alin. (5) fraza a doua din O.U.G. nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobată prin Legea adoptată de Parlament în şedinţa din data de 20.12.2005, prin care instanţa de contencios constituţional a stabilit că abrogarea implicită, parţială sau totală a unei dispoziţii legale se produce atunci când, printr-un act normativ ulterior, se instituie reguli care contrazic, parţial sau total, conţinutul normativ al acesteia.

În speţă, a considerat că normele în discuţie nu se află în contradicţie, întrucât nu au acelaşi obiect, iar legea ulterioară, adică Legea-cadru nr. 153/2017, nu conţine o dispoziţie legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004.

Pe de altă parte, deşi este adevărat că transformarea posturilor se aprobă, în urma modificării statelor de funcţii, prin ordin al ministrului justiţiei, potrivit art. 135 din Legea nr. 304/2004, decizia de transformare a posturilor de grefier este, în primul rând, una de oportunitate, prealabil emiterii ordinului ministrului justiţiei de aprobare a transformărilor de posturi fiind necesară o analiză de oportunitate a cererilor de transformare.

Aceasta, deoarece dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparţine angajatorului, adică preşedintelui curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar şi ordonatorului principal de credite care trebuie, potrivit legii, să aprobe, prin ordin al ministrului, orice modificare intervenită cu privire la statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel.

De aceea, a considerat că cercetarea tuturor aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcţii, precum şi însăşi operaţiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate asupra cărora apreciază angajatorul şi ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanţei judecătoreşti.

În final a invocat ca practică mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Bacău şi a solicitat admiterea recursului formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus la dosar două întâmpinări faţă de cererea de recurs, respectiv la datele de 18 şi 26 septembrie 2022, combătând criticile recurentului şi solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond.

Prin intermediul celei de-a doua întâmpinări, intimata-reclamantă a solicitat anularea recursului exercitat de Ministerul Justiţiei pentru nesemnarea acestuia de persoana care îl reprezintă conform legii, precum şi decăderea acestuia din dreptul de a mai formula recurs împotriva sentinţei de fond.

Ministerul Justiţiei a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimata-reclamantă, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi a ataşat în dovedire Ordinul nr. 3051/C din 27.06.2022 emis de Ministrul justiţiei, precum şi practică judiciară.

Având în vedere modificările legislative survenite ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în temeiul art. 38 din C. proc. civ. coroborat cu art. 142 din Legea nr. 304/2022, a fost citată în dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de recurentă-pârâtă.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa recurată prin raportare la criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., la apărările formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinările formulate în cauză, şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul dedus judecăţii este nefondat şi îl va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, prin cererea formulată şi înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Olt, iar ulterior declinării competenţei de soluţionare a cauzei, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta A., grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Piteşti, a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020, cu achitarea de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.

Prin sentinţa nr. 172 din 22.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale şi a respins cererea vizând aceste aspecte, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Justiţiei; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020; a obligat pârâta Curtea de Apel Piteşti la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 27.10.2020 şi a obligat aceeaşi pârâtă, alături de Tribunalul Argeş, conform încheierii de îndreptare eroare materială pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 05.07.2022, să achite reclamantei drepturile salariale solicitate.

Sentinţa de fond a fost atacată de Ministerul Justiţiei, care a criticat-o sub aspectul soluţiei pronunţate asupra excepţiei inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, precum şi pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, mai exact în ceea ce priveşte obligarea sa la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020.

Prin urmare, analiza instanţei de control judiciar asupra sentinţei de fond se va realiza în aceste limite, prin raportare la criticile părţii recurente încadrate în motivul de casare ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu titlu prealabil Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte solicitările intimatei-reclamante din cea de-a doua întâmpinare formulată în cauză, referitoare la anularea recursului exercitat de Ministerul Justiţiei pentru nesemnarea acestuia de persoana care îl reprezintă conform legii şi decăderea acestuia din dreptul de a mai formula recurs împotriva sentinţei de fond, precum şi la apărările administrate de Ministerul Justiţiei sub acest aspect, că raportat la subrogarea legală reglementată de art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, în virtutea căreia calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiţiei a fost preluată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu se mai impune analizarea acestor susţineri.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material". În înţelesul textului de lege anterior citat, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe pronunţate atât cu privire la excepţiile invocate, cât şi pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

1.1. Cu privire la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, recurentul a susţinut că au fost nesocotite dispoziţiile alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, clamând aplicarea greşită a acestor norme prin raportare la situaţia de fapt stabilită în cauză.

Astfel, a arătat că nu există o nouă procedură prealabilă care să vizeze un nou refuz de emitere a unui ordin în favoarea reclamantei, astfel că este inadmisibilă cererea acesteia pentru lipsa procedurii prealabile, iar faţă de procedura prealabilă anterioară termenul legal de atacare a răspunsului formulat la plângerea prealabilă este expirat, cererea de chemare în judecată apărând, în opinia recurentului, ca fiind tardiv formulată.

Totodată, a subliniat că plângerea prealabilă se formulează cu privire la primul act administrativ considerat afectator de drepturi, în cauza de faţă refuzul Ministerului Justiţiei de a modifica statul de funcţii, considerat nejustificat de reclamantă, fiind comunicat acesteia la data de 29.07.2021, şi nu la data de 24.09.2021, cum a reţinut prima instanţă.

Alegaţiile recurentului sunt nefondate raportat la probatoriul administrat în cauză, astfel că instanţa de control judiciar nu le poate valida.

Aşa cum rezultă din conţinutul cererii introductive, reclamanta nu a înţeles să deducă judecăţii instanţei de contencios administrativ o solicitare de anulare a unui act administrativ, ci verificarea legalităţii refuzului nejustificat al autorităţii publice pârâte de a-i rezolva cererea, respectiv refuzul Ministerul Justiţiei de a da curs favorabil celor trei solicitări formulate succesiv, în sensul de a dispune măsurile administrative necesare încadrării în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel Piteşti la data de 26.10.2020, precum şi emiterea unui ordin în acest sens.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", iar în ceea ce priveşte obiectul acţiunii judiciare, art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege stipulează că "se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Este adevărat că procedura prealabilă administrativă este reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire a acţiunii şi este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 193 din C. proc. civ.

Însă, este de necontestat în prezenta cauză, iar instanţa de fond a relevat în mod corect această împrejurare, că situaţiei deduse judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care dispun că în ipotezele evidenţiate în art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, deci inclusiv în situaţia unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Ca atare, soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este legală şi urmează a fi menţinută ca atare de instanţa de control judiciar.

Cât priveşte susţinerile referitoare la greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii din perspectiva reliefată de recurent, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Aspect necontestat, în urma promovării examenului organizat de Curtea de Apel Piteşti la data de 26.10.2020 şi având în vedere că nu a fost numită în funcţia pentru care a participat la examen, intimata-reclamantă a adresat Ministerului Justiţiei trei solicitări în sensul de a dispune modificarea statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, pentru a putea fi numită în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare şi să dispună emiterea unei decizii în sensul încadrării în funcţia menţionată.

Urmare a celor trei cereri adresate de intimata-reclamantă, Ministerul Justiţiei a formulat răspunsul nr. x/21.09.2021, la care a ataşat adresa de răspuns nr. x/29.07.2021, ambele răspunsuri fiind primite de partea reclamantă la data de 24.09.2021, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Prin răspunsul comunicat, autoritatea publică a susţinut că numirea în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare va fi posibilă doar după modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr. 567/2004.

Contrar opiniei exprimate de recurent Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii, revenirea intimatei-reclamante cu cele două solicitări succesive din datele de 08.07.2021 şi 02.09.2021 nu are semnificaţia juridică a unei plângeri prealabile administrative în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004. Faptul că partea a înţeles să acţioneze în această manieră pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim nu schimbă natura refuzului comunicat cu adresa nr. x/21.09.2021 şi primit de intimata-reclamantă la data de 24.09.2021, de act asimilat actelor administrative unilaterale.

De altfel, acesta a fost singurul răspuns comunicat de Ministerul Justiţiei titularei cererilor ce i-au fost adresate, răspunsul emis cu adresa nr. x/29.07.2021, invocat de recurent şi în raport de care a susţinut că acţiunea reclamantei ar fi tardiv formulată, în realitate, nefiind comunicat intimatei-reclamante anterior datei de 24.09.2021.

În acord cu raţionamentul instanţei de fond, pe care îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine că şi în ipoteza în care termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ar fi calculat de la 02.08.2021, ca dată de comunicare a refuzului autorităţii pârâte, acţiunea intimatei-reclamante ar fi, de asemenea, introdusă în interiorul termenului legal menţionat, raportat la data formulării din 28.01.2021 (înregistrată pe rolul instanţei la 01.02.2022) şi data de 02.02.2022, la care termenul ar fi expirat.

Prin urmare, în condiţiile în care refuzul Ministerului Justiţiei a fost primit de intimata-reclamantă la data de 24.09.2021, iar acţiunea acesteia a fost formulată la data de 28.01.2022, soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii formulării cererii reclamantei a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză.

1.2. Criticile recurentului formulate pe fondul cauzei vizează, în esenţă, aplicarea greşită a cadrului legislativ incident în speţă, respectiv dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile art. 37, art. 38 alin. (1) şi respectiv art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 567/2004, considerând că prima instanţă a apreciat în mod greşit că este nejustificat refuzul său de a emite ordinul de modificare a statelor de funcţii şi de personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva prevederilor Hotărârii CSM nr. 181/2007, nu şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 567/2004.

Instanţa de recurs reţine că baza legală în temeiul căreia a fost organizat examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, precum şi din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare este Legea nr. 153/2017, respectiv Anexa V, cap. II pct. 7, 8 şi 9 prin care s-au introdus funcţiile de grefier-arhivar treapta I, II şi debutant, cu nivel de studii superioare.

În vederea executării dispoziţiilor legale anterior indicate, prin Hotărârea nr. 820/2018, Consiliul Superior al Magistraturii a decis modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare şi din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat prin Hotărârea nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin această hotărâre au fost stabilite condiţiile de participare la examenul de promovare din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare (art. 101 alin. (4), dar şi modalitatea de numire în noile funcţii (art. 39 şi art. 41).

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că o cerinţă precum cea a absolvirii studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, vizează doar momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar, în speţă fiind incidente normele legale ce reglementează promovarea în funcţie, prevăzute de art. 44 din Legea nr. 567/2004, potrivit cărora promovarea în funcţii de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen organizat conform dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, nu prezintă relevanţă în speţă faptul că art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reglementează drept condiţie pentru numirea în funcţia de grefier arhivar absolvirea studiilor medii, câtă vreme acelaşi act normativ prevede posibilitatea promovării din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, aceasta fiind, de altfel, situaţia premisă ce stă la baza acţiunii deduse judecăţii.

Legea nr. 567/2004 prevede atât condiţii de încadrare cât şi condiţii de promovare a personalului auxiliar, iar Legea-cadru nr. 153/2017 prevede promovarea personalului plătit din fonduri publice şi arată în mod expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de Curtea de Apel Piteşti în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Refuzul Ministerului Justiţiei este nejustificat în condiţiile în care cadrul legal existent în acest moment permite atât organizarea examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, cât şi salarizarea acestora, neputând fi primite alegaţiile recurentului privind necesitatea modificării Legii nr. 567/2004 în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţia de grefier arhivar.

Înalta Curte reţine că emiterea deciziilor de numire în funcţie a grefierilor declaraţi admişi la examenul organizat de Curtea de Apel Piteşti la data de 26 octombrie 2020, conform prevederilor art. 39 şi art. 41 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/2018, se poate face doar ulterior modificării statelor de funcţii şi de personal, prin ordin al Ministrului Justiţiei, prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată, conform cărora: "Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului Justiţiei."

Astfel fiind, nu pot fi validate susţinerile recurentului conform cărora cercetarea aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcţii, precum şi operaţiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate asupra cărora apreciază angajatorul şi ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanţei judecătoreşti.

Este adevărat că manifestarea de voinţă a autorităţii publice în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun, însă nelegal.

Ca atare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ obligaţia de a verifica atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii publice a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care este chemată să-l ocrotească.

Altfel spus, instanţa de contencios administrativ, cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, este îndreptăţită a analiza oportunitatea din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În speţă, nu au fost contestate organizarea examenului şi rezultatele acestuia, fiind legale şi producând efecte juridice. În plus, este de observat că organizarea examenului de promovare nu este condiţionată de existenţa vreunui aviz sau aprobări prealabile din partea Ministerului Justiţiei, refuzul acestuia de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcţii ale Judecătoriei Piteşti cu luarea în considerare şi a funcţiei de grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat, fiind astfel nejustificat şi vătămând dreptul intimatei-reclamante de a promova.

Promovarea reprezintă o modalitate de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, ceea ce poate presupune noi atribuţii şi responsabilităţi sau, după caz, creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.

Aşadar, în temeiul Legii nr. 567/2004 şi al Hotărârii C.S.M. nr. 181/2007 şi ca urmare a declarării intimatei-reclamante ca admisă la acest concurs, rezultă posibilitatea acesteia de a fi încadrată pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare, fiind permisă de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.

Mai reţine Înalta Curte că nu există nici conflict între dispoziţiile Legii nr. 567/2004 şi cele ale Legii nr. 153/2017, astfel cum susţine recurentul, prin refuzul exprimat de acesta prevederile Legii nr. 153/2017 fiind neaplicabile, fără nicio justificare.

În concluzie, aşa cum s-a precizat, refuzul Ministerului Justiţiei este nejustificat, fiind exprimat cu exces de putere atât timp cât cadrul normativ permite organizarea examenului de promovare din funcţiile de grefier arhivar cu studii medii în funcţiile de grefier arhivar cu studii superioare, precum şi salarizarea corespunzătoare a acestora, aşa încât a fost în mod corect sancţionat de instanţa de fond cu obligarea sa la îndeplinirea măsurii dispuse.

Această concluzie este întărită de prevederile art. 31 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stipulează că: "În situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcţii, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior."

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, fiind în mod corect obligat Ministerul Justiţiei să emită ordin privind aprobarea modificării statului de funcţii al Judecătoriei Piteşti, în sensul transformării postului pe care îl ocupă intimata-reclamantă în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020, conform rezultatelor examenului organizat de Curtea de Apel Piteşti la data de 26.10.2020, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia.

În prezent, potrivit Legii nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, aplicabilă de la data de 22.12.2022, au intrat în vigoare dispoziţiile art. 142 şi art. 146 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

Conform art. 142 alin. (2) din Legea nr. 304/2022: "Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanţe, precum şi cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi este gestionat de aceasta, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti cu privire la aceste categorii de cheltuieli", iar alin. (6) al aceluiaşi text de lege prevede că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se subrogă de drept în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală şi cele care decurg din hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii."

Din aceste prevederi legale rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Preşedintele acesteia, care este ordonator principal de credite în virtutea subrogaţiei legale reglementate de Legea nr. 304/2022, preluând poziţia procesuală a Ministerului Justiţiei, are competenţa de a emite ordine privind stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi, în speţă de a emite intimatei-reclamante ordinul solicitat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al pârâtului Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei nr. 172 din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.