Nullity of civil appeal for lack of signature: application of strict formal requirements to electronic filings

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a deciziei nr. 25863/23.03.2021 ca fiind netemeinică şi nelegală; obligarea pârâtului la plata sumei de 153,30 RON reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1760 din 26 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a exercitat recurs reclamanta A. S.A., considerând-o nelegală pentru argumentele arătate în cererea de recurs formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, urmând să anuleze recursul din această perspectivă, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, respectiv normele cuprinse la art. 148 din C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă . . . . . . . . . ., precum şi semnătura".

În acelaşi sens, art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incident în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, stipulează că: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Şi dispoziţiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs prevăd că aceasta va cuprinde următoarele menţiuni: "e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de recurs, prin reprezentant convenţional, la Curtea de Apel Bucureşti, fiind înregistrată la data de 3 mai 2022, fără a aplica însă semnătura.

Prin citaţia comunicată recurentei-reclamante la data de 02.05.2023, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia de a semna cererea de recurs formulată sau de a depune un exemplar semnat al cererii de recurs, sub sancţiunea anulării, obligaţie procesuală pe care aceasta nu a adus-o la îndeplinire până la termenul de judecată fixat la data de 8 iunie 2023.

Consecinţa lipsei semnăturii părţii din cuprinsul cererii de recurs este prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ale cărui dispoziţii devin incidente în speţă, sancţiunea fiind nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. al acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1760 din 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1760 din 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.