Negative conflict of jurisdiction over state military pension litigation: exclusivity of tribunal competence under Law 223/2015 supersedes administrative jurisdiction under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 16.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 12.08.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea – cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018.

Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la încălcarea obligaţiei imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu disp. Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă şi ale Legii nr. 73/1993 privind atribuţiile Consiliului Legislativ, mai precis nerespectarea obligaţiei de a solicita avizul Consiliului Legislativ de către Guvern mai înainte de adoptarea O.U.G. nr. 59/2017. Totodată, a susţinut că dispoziţiile criticate sunt contrare art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 307/23.05.2023 Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. În esenţă, a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei asigurărilor sociale şi, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecăţii, se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa nr. 818/25.09.2023 Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta solicitând despăgubiri în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi solicitând să se constate că este vătămată printr-o Ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate publică centrală.

2.3. Prin sentinţa nr. 545 din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa privind acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Curtea de Apel Craiova a reţinut că, faţă de obiectul şi părţile din acţiune stabilite de către reclamantă, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate drept cauză a acţiunii sale, acesta neînţelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanţe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) şi (4) din acest act normativ.

În atare condiţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale."

Prejudiciul, astfel cum a fost reclamat, este solicitat de la unicul pârât, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ

Curtea a reţinut, aşadar, că obiectul acţiunii constă în pretenţii rezultate într-un conflict de asigurări sociale, înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, fiind o cerere incidentală, pentru ca, ulterior, urmare a înlăturării acestor modificări, să obţină drepturile prevăzute de Legea nr. 223/2015, aşa cum erau acordate în forma iniţială, înainte de modificarea criticată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamanta a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017, cu obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 12.08.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015, în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea – cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie, precum şi obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, la care să se adauge şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie.

Reclamanta a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea OU nr. 99/2016, modificată de O.U.G. nr. 56/2018, Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, nu se poate reţine că reclamanta a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.