Lack of active standing for project partner in administrative challenge to funding reimbursement invoice

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic:

- anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului înregistrată sub nr. x/28.12.2015 cu privire la invalidarea sumei de 21.584 RON pentru Partener 1- A.;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 21.584 RON, reprezentând diferenţa nevalidată la cererea de plată nr. x pentru Partener 1, conform contractului de finanţare nr. x, cod SMIS 51526, proiectul "EURO-LEX- Program de practică pentru studenţii jurişti", contract înregistrat sub nr. x/24.04.2014;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1906 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

1.3. Împotriva sentinţei menţionate anterior a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Prin decizia nr. 2236 din data de 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1906 din 23 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 235 din data de 2 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman- Ministerul Educaţiei Naţionale şi în consecinţă, a anulat în parte scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 în ceea ce priveşte suspendarea la plată a sumelor aferente orelor menţionate în fişele de pontaj şi a menţinut măsura suspendării în privinţa diferenţelor stabilite în plus prin rapoartele de activitate peste numărul de ore din fişele de pontaj.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 235 din data de 2 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâta Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman- Ministerul Educaţiei Naţionale.

3.1. Recurenta-reclamanta A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte soluţionarea din nou a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluţionarea prezentului recurs.

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond, în rejudecare, a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, punând din nou în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active ce fusese deja soluţionată prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2017 pronunţată în primul ciclu procesual.

A arătat că, în cauză, a fost contestat actul administrativ reprezentat de scrisoarea standard de informare a beneficiarului înregistrată sub nr. x/28.12.2015 prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind rambursarea sumei de 21.584 RON, reprezentând diferenţa nevalidată la cererea de plată nr. x pentru partener, conform programului "Eurolex- Programul de practică pentru jurişti" contract înregistrat sub nr. x/24.04.2014.

Este adevărat că reclamanta nu a fost parte semnatară a contractului de finanţare menţionat, dar prin Acordul de Parteneriat nr. 8/58/12.08.2013 încheiat între reclamantă şi B., în calitate de lider de parteneriat, părţile au agreat implementarea proiectului finanţat potrivit Contractului de finanţare.

Curtea a reţinut că, în conformitate cu art. 6 lit. A) din Contractul de finanţare acest acord constituie parte integrantă a contractului, iar pe durata derulării acestuia, reclamanta încasa contravaloarea cheltuielilor eligibile efectuate, rambursate de autoritatea de management.

Conform art. 7.2 din Acordul de parteneriat, "cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condiţiile contractului de finanţare".

În acest context factual şi legal, recurenta-reclamantă a apreciat că are calitatea de persoană vătămată în raport de actul administrativ emis de autoritate, respectiv de invalidarea sumei de 21.584 RON, reprezentând diferenţa nevalidată la cererea de plată nr. x pentru partener 1.

A susţinut că, prima instanţă, a stabilit prin încheiere, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanta are dreptul de a acţiona în judecată intimata în vederea recuperării sumelor de bani solicitat, în temeiul contractului şi al acordului de finanţare. Deşi niciuna dintre părţi nu a atacat această încheiere, în rejudecare, instanţa de fond a repus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active. Chiar dacă soluţia i-a fost favorabilă, prin repunerea în discuţiei a unei chestiuni deja tranşate în mod definitiv, apreciază că prima instanţă a dat posibilitatea recurentei-pârâte de a promova recurs împotriva acesteia.

Raportat la principiile fundamentale de drept procesual reglementate de art. 430, art. 481 şi art. 502 din C. proc. civ., o hotărâre care nu a fost atacată de nicio parte, dobândeşte autoritate de lucru judecat, iar în cazul în care se promovează calea de atac a recursului, părţii care l-a promovat nu i se poate înrăutăţi situaţia.

În concluzie, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanţa, repunând în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active fără ca aceasta să fie criticată în recurs, i-a înrăutăţit situaţia.

3.2. Prin recurs, pârâta Direcţia Organismul Intermediar Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei a invocat motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii.

În susţinerea primului motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că atât scrisorile de informare ale beneficiarului, deciziile aferente acestora, procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, cât şi celelalte acte administrative care privesc pe beneficiarii programelor cu finanţare europeană, sunt emise în temeiul acordului de delegare de funcţii POCU, încheiat între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, cât şi a contractului administrativ de finanţare, în care reclamanta are calitatea de beneficiar al finanţării. Documentele menţionate reprezintă acte administrative ale unei autorităţi publice centrale, emise în numele şi pe seama acesteia de către OIPOCU, în baza prevederilor Regulamentului CE nr. 1083/2006, H.G. nr. 457/2008 şi O.U.G. nr. 66/2011. Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004/2004, competenţa de soluţionare a fondului nu aparţinea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat înaintarea prezentului dosar către instanţa competentă.

În continuare, a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale active, apreciind că reclamanta nu a avut calitatea de beneficiar în cadrul proiectului cu ID x, proiect aferent contractului de finanţare semnat la data de 24.04.2014 de către B., în calitate de beneficiar la finanţării. Or, aceasta din urmă nu a formulat nici recurs administrativ, nici cerere de chemare în judecată în legătură cu proiectul cu ID x sau cu scrisoarea de informare contestată în prezenta cauză.

Conform art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţia se depune numai de către debitor, adică de către beneficiarul finanţării sau de către reprezentantul legal al acestuia.

Dat fiind faptul că la data de 24 aprilie 2014, a fost semnat contractul de finanţare de către B. şi CNDIPT-OIPOSDRU, reclamanta partener al beneficiarului proiectului nu are calitate procesuală în cereri vizând contractul de finanţare, respectiv obligarea OIPOSDRU, în prezent OIPOCU şi a Autorităţii de Management POSDRU la efectuarea de plăţi cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului. În acest sens a făcut trimitere la dispoziţiile art. 6 alin. (1) coroborate cu pct. 12 şi pct. 18 din contractul de finanţare, la dispoziţiile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 şi la prevederile art. 5.1 coroborat cu art. 7.2 din Acordul de parteneriat, potrivit căruia cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate în condiţiile contractului de finanţare, iar răspunderea pentru implementarea proiectului revine liderului de parteneriat/beneficiarului finanţării.

Faptul că, părţile semnatare ale Acordului de parteneriat intervenit la data de 12 august 2013 au stabilit că "cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condiţiile stabilite în contractul de finanţare", respectiv condiţiile art. 4 din Contract, nu poate fi de natură să justifice o substituire volens-nolens a partenerilor beneficiarului finanţării în drepturile şi obligaţiile beneficiarului finanţării, aşa cum rezultă ele din contractul de finanţare, substituirea în acest caz operând doar dacă este expresă.

În cazul în care s-ar pune semnul egal între părţile celor două acorduri de voinţă reprezentate de Contractul de finanţare şi Acordul de parteneriat s-ar anula inclusiv modul diferit de tratare a răspunderii părţilor atât în cele două convenţii, cât şi normele legale care reglementează materia contractelor şi a convenţiilor civile fiind vorba despre un raport juridic contractual de finanţare între B. ca beneficiar al finanţării şi delegatul finanţatorului CNDIPT OI POSDRU şi un raport juridic de prestare a unor activităţi în vederea susţinerii/realizării Contractului de finanţare încheiat între B. ca beneficiar al finanţării şi delegatarul finanţatorului CNDIPT OI POSTRU, stabilit între B. ca lider de parteneriat şi reclamanta, în calitate de partener.

Ca atare, răspunderea contractuală asumată de beneficiarul finanţării exclude răspunderea finanţatorului (sau delegatului acestuia) semnatar al contractului de finanţare, faţă de partenerii beneficiarului finanţării, aceştia din urmă având la îndemână răspunderea asumată de beneficiarul finanţării/de liderul de parteneriat conform Acordului de parteneriat, pentru acoperirea prejudiciilor suferite pe parcursul implementării proiectului. Or, partenerii semnatari al Acordului de parteneriat sunt terţi faţă de Contractul de finanţare, iar finanţatorul sau delegatul acestuia, semnatar al contractului de finanţare este terţ faţă de Acordul de parteneriat.

Drept urmare, întrucât reclamanta nu este parte semnatară a contractului de finanţare încheiat între B., în calitate de beneficiar şi delegatul finanţatorului, aceasta nu poate avea calitate procesuală activă în exercitarea unei acţiuni întemeiate pe răspunderea contractelor la care nu a fost parte, conform art. 1270 şi art. 1350 alin. (3) din C. civ.

În cauza de faţă, reclamanta A., partener al B., s-a adresat direct instanţei de judecată, fără suport legal, împotriva unei entităţi cu care nu are niciun raport juridic, respectiv împotriva OIPOSDRU CNDIPT/OI POCU ME.

Instanţa de fond, reţinând că reclamanta are calitate procesuală activă, a trimis în derizoriu atât practica judiciară, cât şi doctrina constantă, prin care s-a stabilit că în cazul concursului între norma delictuală civilă şi norma contractuală, are întâietate norma contractuală, faptul că, prin clauzele contractului de finanţare părţile au convenit ca, în faţa partenerilor proiectului să răspundă beneficiarul finanţării, faptul că potrivit art. 5.1 coroborat cu art. 7.2 din Acordul de parteneriat, părţile semnatare au stabilit că cheltuielile eligibile efectuate de parteneri vor fi rambursate în condiţiile contractului de finanţare, iar răspunderea pentru implementarea proiectului revine liderului de parteneriat/beneficiarului finanţării.

Totodată, instanţa de fond a ignorat norma imperativă prevăzută de art. 46 alin. (3) coroborat cu art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres cui revine calitatea procesuală în astfel de cauze.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că reclamanta a pretins, prin acţiunea sa, un control de legalitate şi temeinicie cu privire la Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 emisă de OI CNDIPT.

Totodată, instanţa de fond, în rejudecare, a omis să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte obiectul acţiunii în anulare. Cu titlu de practică judiciară referitoare la acest aspect, a indicat decizia nr. 328/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin care s-a statuat că "înscrisul intitulat- scrisoare nu are trăsăturile caracteristice unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiilor implicate".

Dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd în mod expres că, în cazul formulării unei contestaţii administrative, ceea ce se atacă la instanţa de contencios administrativ competentă este decizia emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlurilor de creanţă emisă de autoritatea publică învestită cu soluţionarea contestaţiei la care se referă art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011.

Nefiind îndeplinită în speţa de faţă o condiţie esenţială de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, respectiv obiectul cauzei, se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

În temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă şi nu actul administrativ fiscal, în mod direct. Procedura administrativă şi termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei împotriva titlului de creanţă derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, iar în cazul optării pentru contestaţia administrativă, actul care poate face obiectul unei acţiuni în contencios este reprezentat de decizia de soluţionare a contestaţiei.

Chiar şi în măsura în care acţiunea ar fi fost guvernată numai de prevederile Legii nr. 554/2004, sancţiunea nerespectării procedurii prealabile este inadmisibilitatea.

Mai mult decât atât, scrisorile de informare a beneficiarului nu au fost adresate reclamantei, ci B. şi nu determină întocmirea unui titlu de creanţă.

În concluzie, a apreciat că, prin promovarea prezentei cauze şi admiterea cererii de chemare în judecată s-au încălcat dispoziţiile art. 20 din C. proc. civ., prin trimiterea în derizoriu a unei condiţii esenţiale de exerciţiu a acţiunii în contencios administrativ vizând însuşi obiectul acţiunii, ce atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că reclamanta A., partener în proiect, conform Contractului de finanţare semnat de B., nu avea cum să formuleze cereri de rambursare către finanţator sau reprezentantul acestuia, precum cererea de rambursare nr. x Instanţa nu poate anula, la cererea unui terţ, un act individual care are alt adresant, mai ales în condiţiile în care actele care rezultă din îndeplinirea unui contract de finanţare urmează calea acestui contract, în baza principiului accesorium sequitur principale.

B., ca lider de parteneriat, trebuia să colecteze pretenţiile şi dovezile de plată ale partenerilor şi să întocmească şi să înainteze finanţatorului din Contractul de finanţare cererea de rambursare. A. nu a făcut dovada existenţei unei împuterniciri acordate de către beneficiarul finanţării în sensul art. 46 coroborat cu art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în lipsa acesteia neavând calitate în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Faţă de recursul declarat de reclamanta A., recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a OIPOCU ME, respectiv a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi respingerea acţiunii introductive.

4.2. Recurenta-reclamantă, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman- Ministerul Educaţiei, ca nefondat şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor deduse judecăţii

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, rezultă că pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic şi B., în calitate de beneficiar, au semnat contractul de finanţare nr. x/24.04.2014, cod SMIS 51526, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Euro Lex – Program de practică pentru studenţii jurişti", în valoare de 2.033.400 RON.

În vederea implementării acestui proiect, B., în calitate de lider de parteneriat şi reclamanta A., în calitate de partener, au încheiat Acordul de parteneriat nr. 858/12.08.2013 – anexa 6 a cererii de finanţare.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015, B. a fost informată despre faptul că, din suma de 209.856 RON solicitată spre rambursare, a fost validată doar suma de 188.272 RON, precizându-se motivele care au stat la baza diminuării cheltuielilor solicitate spre rambursare pentru partener, în cadrul cererii de plată nr. 5

A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind anularea acestei scrisori standard de informare a beneficiarului, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 21.584 RON, reprezentând diferenţa nevalidată la plată, din cererea de plată nr. 5.

Prin sentinţa recurată, pronunţată în rejudecarea cauzei după casare, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman – Ministerul Educaţiei Naţionale şi a anulat în parte scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 în ceea ce priveşte suspendarea la plată a sumelor aferente orelor menţionate în fişele de pontaj, menţinând, totodată, măsura suspendării în privinţa diferenţelor stabilite în plus prin rapoartele de activitate peste numărul de ore din fişele de pontaj.

Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâta Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman- Ministerul Educaţiei Naţionale.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

II.1. Recursul declarat de reclamanta A.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2017 pronunţate în primul ciclu procesual, prin care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, punând în discuţia părţilor, din nou, această excepţie, deşi încheierea menţionată nu a fost atacată de către niciuna dintre părţi.

Înalta Curte observă că, în primul ciclu procesual, prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2017, instanţa de fond a procedat la unirea excepţiei lipsei de interes cu fondul cauzei şi a respins ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi tardivităţii contestării actului administrativ, invocate de pârât, iar prin sentinţa civilă nr. 1906 din data de 23 mai 2017, soluţionând fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta a formulat recurs, susţinând, că motivarea acesteia este contradictorie, întrucât considerentele acesteia, în care se analizează acţiunea prin prisma dreptului sau interesului titularului acţiunii sunt contradictorii faţă de cele reţinute prin încheierea din 17 ianuarie 2017, prin care s-a analizat excepţia lipsei calităţii sale procesuale active.

Instanţa de control judiciar, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, a constatat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a casat sentinţa recurată, în integralitate şi a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a statua astfel, instanţa de recurs a reţinut că motivarea primei instanţe este contradictorie, în condiţiile în care, prin încheiere, a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, iar argumentele din considerentele sentinţei recurate au fost în sens contrar acestei reţineri.

În concret, prin încheierea din 17 ianuarie 2017, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are dreptul de a acţiona în baza contractului/acordului de finanţare şi a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prin sentinţa, a reţinut că reclamanta nu mai este îndreptăţită să acţioneze în judecată intimata, potrivit legii contenciosului administrativ, deoarece beneficiarul contractului de finanţare nu a contestat pe cale administrativă scrisoarea de informare şi nici nu a formulat acţiune judecătorească.

Revenind la criticile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă în prezentul recurs, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a încheierii premergătoare din data de 17 ianuarie 2017, având în vedere că instanţa de recurs, în primul ciclu procesual, a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea expresă de a se dezlega chestiunea referitoare la calitatea procesuală activă în cauză, în raport de clauzele contractului de finanţare şi ale acordului de parteneriat, întrucât raţionamentul primei instanţe, pe baza căruia a fost pronunţată soluţia recurată, nu era de natură a permite exercitarea controlului judiciar în cauză, fiind contradictoriu celor statuate anterior prin încheierea de şedinţă menţionată.

În acest context, împrejurarea că încheierea din 17 ianuarie 2017 nu a fost recurată este irelevantă, cât timp instanţa de recurs a dispus casarea şi trimiterea spre rejudecare, desfiinţând astfel tot ceea ce a decis prima instanţă, prin încheiere sau prin sentinţă, tocmai pentru a se lămuri chestiunea calităţii procesuale active şi pentru a fi înlăturată contradictorialitatea invocată chiar de către recurenta-reclamantă prin exercitarea căii extraordinare de atac.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în rejudecare, în mod corect a procedat la repunerea în discuţia părţilor a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în acord cu dispoziţiile art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., faţă de cele statuate în mod expres de către instanţa de recurs, motiv pentru care va respinge recursul declarat de către reclamantă, ca nefondat.

II.2. Recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei

Prealabil analizării recursului, Înalta Curte consideră necesar a proceda la reîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de criticile de nelegalitate expuse.

Deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că aceasta a formulat critici de nelegalitate şi cu privire la soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Drept urmare, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă urmează să fie analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a invocat, drept motiv de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., lipsa de competenţă de soluţionare a fondului cauzei, a Curţii de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri când a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs poate fi primit doar dacă s-a invocat excepţia necompetenţei materiale sau teritoriale de ordine publică în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, invocarea s-a făcut în condiţiile legii, respectiv art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la primul termen la care părţile au fost legal citate, iar instanţa a respins în mod greşit excepţia ori a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Or, în cauza de faţă, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale în faţa instanţei de fond, astfel că nu pot fi invocate pentru prima dată în calea de atac, critici privind necompetenţa instanţei.

Drept urmare, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 36 din C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii (…)."

Lecturând înscrisurile ataşate la dosar, Înalta Curte observă că reclamanta A. nu este parte în contractul de finanţare în derularea căruia a fost emisă Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015, şi, prin urmare, nu are calitatea de a contesta, faţă de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, această scrisoare.

Din cuprinsul Contractului de finanţare rezultă că raportul juridic de drept administrativ s-a născut, în baza contractului de finanţare, între B., pe de-o parte, ca beneficiar al finanţării şi delegatul finanţatorului CNDIPT OI POSDRU, pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile din contract urmând a fi exercitate în acest cadru subiectiv.

Faptul că între B., în calitate de lider de parteneriat şi reclamanta A., în calitate de partener, a intervenit un acord de parteneriat, are semnificaţie exclusiv în privinţa părţilor acestui acord, asociaţia parteneră vizată de excepţia invocată nedobândind calitatea de parte în contractul de finanţare prin asumarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din Acordul de parteneriat. Mai exact, acest acord nu îi conferă reclamantei calitate procesuală activă în prezenta cauză, în condiţiile în care actul contestat i se adresa exclusiv beneficiarului contractului de finanţare.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 "este îndreptăţit la contestaţie debitorul, personal sau prin reprezentant legal".

Deşi acordul de parteneriat invocat de recurenta-reclamantă este adiacent contractului de finanţare nerambursabilă, drepturile şi obligaţiile ce rezultă din acest contract sunt opozabile exclusiv părţilor sale, respectiv B., pe de-o parte, ca beneficiar al finanţării şi delegatului finanţatorului CNDIPT OI POSDRU, în prezent OI POCU, iar transpunerea acestui raport în plan procesual justifică legitimarea procesuală activă exclusiv în privinţa beneficiarului.

Încheierea acordului de parteneriat nu îi conferă reclamantei drepturi şi obligaţii izvorâte dintr-un contract de finanţare în care nu a fost parte şi nici nu se poate considera că reclamanta ar fi acţionat în calitate de reprezentant legal al beneficiarului, în care art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii", iar la dosarul cauzei nu a fost depus niciun document din care să reiasă o astfel de calitate.

Mai mult, un partener nu poate avea pretenţii întemeiate direct pe contractul de finanţare ci numai în cadrul şi pe baza raportului juridic născut din contractul de parteneriat, contract pe care nu îl poate înlătura pentru a beneficia de alte prevederi mai favorabile, deoarece regimul juridic al răspunderii contractuale este special şi derogator de la regimul de drept comun.

Conform dispoziţiilor contractului de parteneriat, în legătură cu transferurile sumelor de bani între parteneri, art. 9.1 din Acordul de parteneriat prevede că, în vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităţilor desfăşurate şi conform timpului alocat, va emite o cerere de rambursare către Liderul de parteneriat în termen de 10 zile lucrătoare, iar potrivit art. 9.3, sumele aferente prefinanţării solicitate şi rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat, vor fi primite în contul/conturile dedicate, deschise pe numele Liderului de parteneriat, rezultând aşadar că nu există raporturi juridice directe între parteneri şi AMPOSDRU, în prezent OIPOCU.

Prin urmare, contractul de parteneriat reglementează explicit raporturile dintre parteneri cu privire la sumele rambursate, acesta fiind cadrul juridic legal al pretenţiilor financiare ale unui partener.

În consecinţă, acţiunea în răspundere contractuală a pârâtei este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, motiv pentru care se impune reformarea hotărârii atacate, prin reţinerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analiza restului motivelor de casare criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A., cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 235 din data de 2 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi în consecinţă, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman -Ministerul Educaţiei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.