Jurisdictional conflict over pension health insurance compensation: application of authority rank versus fiscal value threshold in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele: repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 270/2023 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, faţă de obiectul său, litigiul pune în discuţie îndreptăţirea sau nu a autorităţilor publice competente de a impune sau nu plata contribuţiei de asigurări de sănătate la venituri din pensii, cu reţinere la sursă. Invocarea în speţă a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, respectiv neconstituţionalitatea prevederilor legale care au stat la baza aplicării cotei de contribuţii de asigurări de sănătate asupra sumelor care depăşesc suma de 4000 RON şi achitate cu titlu de pensie, reprezintă cauza prezentului demers judiciar şi nu obiectul său.

În egală măsură, nu este pus în discuţie însăşi dreptul la pensie în sensul naşterii, modificării sau stingerii sale, reclamantul nu solicită plata pensiei într-un anumit cuantum, nu pune în discuţie corectitudinea calculării ab initio a acesteia sau a eventualei sale recalculări prin raportare la prevederile legale aferente raportului juridic de asigurări sociale, ci solicită explicit restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări de sănătate, apreciind că acestea nu sunt datorate.

Concluzionând, faţă de natura juridică a sumei a cărei restituire se solicită, anume contribuţii la asigurările sociale de sănătate, prezentul litigiu trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuţii, dintre cele menţionate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecinţa fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei. Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze îi revine tribunalului.

Simpla chemare în judecată a Guvernului României sau a altor autorităţi publice centrale nu poate atrage competenţa materială a Curţilor de apel de vreme ce natura obiectului litigiului determină aplicarea criteriului valoric şi nu al rangului autorităţii. Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci şi de obiectul principal al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2236/2023 din data de 17 octombrie 2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dispunând, totodată, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în cauză, nu este supus controlului instanţei un act administrativ care să privească taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, motiv pentru care în cauză competenţa trebuie stabilită potrivit criteriului rangului autorităţii. Câtă vreme demersul reclamantului este întemeiat pe articolul 9 din Legea contenciosului administrativ şi toate susţinerile sale sunt centrate în jurul neconstituţionalităţii unei norme legale şi a reparării prejudiciului suferit de către reclamant ca urmare a aplicării normei neconstituţionale, instanţa apreciază că obiectul cauzei nu este reprezentat de o contribuţie, care să confere prezentului litigiu o natură fiscală în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind o cerere în despăgubiri, în cazul căreia este aplicabil criteriul rangului autorităţii.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-au modificat dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, după cum urmează: "13. La articolul 155 alin. (1), după lit. a) se introduce o nouă literă, litera a1) cu următorul cuprins: venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON."

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Având în vedere dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală), Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte (Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

Prin urmare, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamantul având domiciliul în mun. Cluj Napoca, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.