Tax suspension bond: payment of debt does not terminate security measure before final judgment on the merits

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 15.07.2022, petenta A. S.R.L., în temeiul art. 1.064 C. civ., coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 278 Codul de procedură fiscală, a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 31.223,66 RON consemnată în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative constând în Decizia de impunere nr. x/09.08.2019 şi decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, emise de ANAF.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia prematurităţii cererii şi a fost respinsă, ca prematură, cererea reclamanta A. S.R.L., privind restituirea cauţiunii în cuantum de 31.223,66 RON, achitată în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că, în opinia sa, hotărârea este dată cu greşita aplicare a dreptului material.

Enunţând condiţiile de restituire a cauţiunii prevăzute la art. art. 1064 C. proc. civ., recurenta a susţinut că acestea sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că Societatea a achitat integral suma cu care ANAF a fost înregistrat în tabelul definitiv al creanţelor, sumă ce face obiectul dosarului nr. x/2020, ANAF nemaifiind creditor al societăţii, prin urmare, în mod evident, efectele măsurii pentru care s-a depus această cauţiune nu mai subzistă.

În concret, în opinia sa, nu mai există niciun motiv legal pentru menţinerea măsurii suspendării executării actelor administrative contestate, respectiv a cauţiunii.

Aşadar, Curtea de Apel Piteşti a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la restituirea cauţiunii, fără a ţine cont de dispoziţiile tezei a doua a din acest articol, respectiv încetarea efectelor măsurilor pentru care a fost dispusă cauţiunea.

În acest sens, societatea a achitat integral către ANAF sumele contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, pentru a beneficia de dispoziţiile O.U.G. nr. 69/2020, respectiv de anulare a sumelor accesorii creanţelor principale contestate.

Ca urmare a plăţii integrale către ANAF a sumelor contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, în mod evident, nu mai subzistă niciun motiv pentru păstrarea cauţiunii la dispoziţia ANAF, atât timp cât ANAF a recuperat integral creanţa sa, astfel cum reiese din documentele anexate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La cerere s-au anexat copii OP 1166/27.06.2022, 1167/28.06.2022, 1168/28.06.2022, decizie de anulare a obligaţiilor de plată accesorii din 29.06.2022.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa nr. 155/F-Cont, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/9.08.2019 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, "până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a acestor acte administrative", până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 1855 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie in data de 14.05.2020 în dosarul nr. x/2019. În vederea suspendării, petenta a achitat cauţiunea în valoare de 31.223,66 RON.

Acţiunea în anulare a actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată a fost soluţionată în fond de Curtea de Apel Piteşti, prin pronunţarea sentinţei nr. 110/F-Cont/3.06.2021, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală şi art. 28 alin. (1) din Legea 554/2004 în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. potrivit cu care " (1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus."

De asemenea, se reţine că potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Instanţa de control judiciar constată că recurenta a invocat achitarea integrală a debitelor către ANAF, respectiv sumele contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, pentru a beneficia de dispoziţiile O.U.G. nr. 69/2020 cu privire la anularea sumelor accesorii creanţelor principale contestate, astfel că, în opinia sa, efectelor măsurilor pentru care a fost dispusă cauţiunea au încetat.

Înalta Curte constată că din interpretarea dispoziţiilor legale antereferite rezultă că se restituie cauţiunea celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1), acesta fiind textul de lege invocat de recurentă.

Astfel, cererea de despăgubire poate fi formulată în termen de 30 de zile de la încetarea efectelor hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, care coincide cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de soluţionare a acţiunii pe fond până la soluţionarea căreia s-a dispus suspendarea şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare.

În aceste condiţii, plata sumelor din decizia de impunere contestată nu lipseşte de obiect măsura suspendării executării acestui act administrativ, astfel cum susţine recurenta.

Prin instituirea cauţiunii, legiuitorul a urmărit să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge.

Prin urmare, soluţia de respingere cererii de restituire a cauţiunii este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. în Reorganizare împotriva încheierii din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.