EU funding denial upheld: private co-financing excluded from aid cap, rejection reinstated.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 martie 2018, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman, a solicitat anularea Adresei nr. x/19.09.2017, emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei formulată la data de 16.08.2017, admiterea contestaţiei cu consecinţa anulării Notificării privind rezultatul verificării nr. 46328/08.08.2017, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanţare şi obligarea pârâtului de a reevalua şi aproba cererea de finanţare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond în primul şi al doilea ciclu procesual

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 168 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a anulat adresa nr. x/19.09.2017 emisă de pârât, precum şi Notificarea nr. x/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanţare, a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanţare formulată de reclamantă şi a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la aprobarea cererii de finanţare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, iar prin decizia nr. 5358 din 21 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 februarie 2021, sub dosar nr. x/2018.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 71/CA din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa:

(i) a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene;

(ii) a dispus anularea Adresei nr. x/19.09.2017 emisă de pârât, precum şi anularea Notificării nr. x/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanţare;

(iii) a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanţare formulată de reclamantă;

(iv) a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la aprobarea cererii de finanţare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât a susţinut incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând în acest sens că prima instanţă s-a limitat la a admite în parte acţiunea reclamantei fără însă a motiva soluţia pronunţată, concluzionând fără o justificare pertinentă doar că "în mod greşit s-a reţinut de către pârâtă (...)" sau "în mod greşit a apreciat pârâta (...)" şi fără să arate care sunt argumentele în baza cărora comportamentul intimatei-reclamante apare ca fiind legal. Necesitatea motivării soluţiei impune ca instanţa să facă o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, cu examinarea argumentelor părţilor, ceea ce va determina într-un final formarea convingerii proprii a instanţei. Or, în cauză, instanţa de fond nu a făcut o analiză a aspectelor învederate de pârâtul minister în apărările formulate, mulţumindu-se doar la a achiesa la apărările reclamantei, reţinând doar că nu se poate aprecia ca din suma solicitată spre finanţare trebuie să se scadă contribuţia proprie, aşa cum a reţinut pârâta, întrucât prin "Grant nerambursabil" se înţelege valoarea totală eligibilă minus contribuţie proprie.

A mai susţinut recurentul-pârât şi incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind, în esenţă, că hotărârea recurată se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale în ceea ce priveşte acordarea asistenţei financiare nerambursabile.

Arată că cererea de finanţare cu ID x depusă de intimata-reclamantă pe Apel POCU/82/3/7/Creşterea ocupării prin susţinerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană – România Start Up Plus a fost respinsă în etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, întrucât nu a fost îndeplinit criteriul nr. 3 din Ghidul solicitantului, respectiv "Solicitantul face parte din categoria de beneficiari eligibili şi îndeplineşte condiţiile stabilite în Ghidul Solicitantului", subcriteriul "Solicitantul are capacitate financiară".

În speţă, în ceea ce priveşte proiectul cu ID x, parteneriatul alcătuit din liderul de proiect A. şi partenerul 1 B. nu a îndeplinit criteriul "capacitatea financiară".

Menţionează că verificarea s-a realizat conform algoritmului de calcul prezentat în documentul "Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" cu o precizie de calcul de 2 zecimale, document regăsit în Ghidul Solicitantului – Condiţii Specifice.

Conform secţiunii 4.1.3 – Capacitatea financiară şi operaţională din Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, capacitatea financiară a parteneriatului se stabileşte ca valoare maximă a finanţării nerambursabile care poate fi accesată de fiecare organizaţie din cadrul parteneriatului în funcţie de tipul organizaţiei.

Având în vedere că finanţarea nerambursabilă reprezintă cedarea cu titlu definitiv a unor fonduri băneşti, cofinanţarea proprie a beneficiarului nu poate fi considerată "finanţare nerambursabilă".

Subliniază faptul că în ceea ce priveşte cofinanţarea proprie, aceasta reprezintă valoarea ce trebuie asigurată în mod obligatoriu de fiecare entitate din cadrul proiectului (solicitant sau partener) ca procent aplicat la valoarea eligibilă a proiectului, în strictă conformitate cu prevederile Secţiunii 4.3.1 "Cofinanţarea proprie minimă a beneficiarului" care stipulează foarte clar următoarele: "Dacă proiectul este propus de un grup de entităţi partenere, această contribuţie este obligatoriu de asigurat în comun. Asigurarea cofinanţării proprii minime aferente parteneriatului trebuie realizată de fiecare membru al parteneriatului, prin aplicarea ratei de cofinanţare aferentă tipului de entitate la valoarea bugetului gestionat de partenerul în cauză. De exemplu, dacă unui partener societate comercială îi revine 20% din bugetul proiectului, acest partener este obligat să contribuie cu o cofinanţare de 5% din valoarea eligibilă de 20% din bugetul proiectului".

Un argument suplimentar al raţionamentului care a stat la baza evaluării cererii de finanţare îl reprezintă modul de completare a coloanei "Nerambursabil" din cadrul bugetului, ce stipulează că "se calculează valoarea nerambursabilă aferentă cheltuielii (în funcţie de cofinanţarea stabilită prin Ghidul solicitantului – Condiţii specifice pentru apelul de proiecte)". Acest raţionament este obligatoriu, fiind impus de necesitatea respectării în procesul de evaluare a prevederilor Ordinului nr. 1839/09.09.2016 privind aprobarea Ghidului Solicitantului Condiţii Specifice "România Start-Up Plus" aferent Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 3 Locuri de muncă pentru toţi, Obiectivul Specific 3.7 Creşterea Ocupării prin susţinerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană.

Precizează că în Anexa nr. 4 la Ghidul Solicitantului – "Instrucţiuni orientative privind completarea cererii de finanţare", la punctul 22 "Buget – Activităţi şi cheltuieli" este precizat modul de completare a coloanei, identic cu cel prezentat.

Totodată, în cadrul Orientărilor privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, punctul 4.2. Eligibilitatea proiectului, se precizează că "Bugetul proiectului propus trebuie să se încadreze în limitele de buget stabilite prin Ghidurile Solicitantului – condiţii specifice şi să respecte rata de cofinanţare (nerambursabilă, buget naţional şi contribuţie proprie) stabilită prin Ghidurile Solicitantului – condiţii specifice".

În concluzie, contrar reţinerilor instanţei de fond, susţine că evaluarea cererii de finanţare s-a desfăşurat în acord cu prevederile legale şi cele ale Ghidului solicitantului – Condiţii Specifice potrivit cărora valoarea finanţării nerambursabile ce poate fi accesată de solicitant/partener reprezintă cofinanţare UE+cofinanţarea naţională fără cofinanţarea proprie ce trebuie asigurată în mod obligatoriu de solicitant/partener.

Pe de altă parte, învederează instanţei de control faptul că maximum 1 membru al parteneriatului poate beneficia de mecanismul de calcul al capacităţii financiare ca valoare maximă a finanţării nerambursabile de 30% sau 20% din valoarea totală a finanţării nerambursabile, după caz. Pentru ceilalţi membri ai parteneriatului se va aplica algoritmul de calcul prin raportare la cifra de afaceri/venituri totale.

Aşadar, susţinerile intimatei-reclamante din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi, ulterior, preluate şi de către instanţa de fond, potrivit cărora "valoarea corectă a asistenţei financiare nerambursabile este de 11.348.923,31 RON" sunt eronate şi contravin condiţiilor de accesare a finanţărilor aşa cum sunt prevăzute în documentul Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020 din cadrul Ghidului solicitantului – Condiţii Specifice.

Consideră că aceste susţineri contravin şi informaţiilor completate în bugetul proiectului de către potenţialul beneficiar, unde se menţionează clar faptul că valoarea de 11.348.923,31 RON, reprezintă Cheltuieli eligibile actualizate proiect (conform anexă: Extras din bugetul cererii de finanţare x încărcat în sistemul MySMIS, precum conform Acord de parteneriat încheiat între beneficiar şi partener).

Reiterează că, în cazul solicitantului A., care are o vechime mai mare de 1 an de zile, valoarea asistenţei financiare nerambursabile solicitată, respectiv suma de 8.908.636,23 RON, este mai mică decât suma veniturilor totale pe ultimii trei ani fiscali, respectiv 93.640.293,00 RON. Faţă de acest aspect, atâta vreme cât valoarea asistenţei financiare nerambursabile solicitate de către A. este mai mică decât suma veniturilor totale ale solicitantului pe ultimii 3 ani fiscali, acesta are capacitate financiară.

În ceea ce îl priveşte pe Partenerul nr. 1, respectiv B., arată că acesta este un ONG cu vechime mai mică de 1 an. Valoarea asistenţei financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 2.258.478,17 RON, este mai mare decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali (0 RON), astfel că, pentru acest membru s-a aplicat mecanismul de calcul al capacităţii financiare ca valoare maximă a finanţării nerambursabile de 20% din valoarea totală a finanţării nerambursabile, conform Ghidului Solicitantului – Condiţii Generale, secţiunea 4.1.3 – Capacitate financiară şi operaţională, respectiv "valoarea asistenţei financiare nerambursabile solicitate = maxim 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale".

Cu privire la suma în valoare de 117.600 RON menţionată în bugetul proiectului drept contribuţie proprie, pentru suma aferentă ajutorului de minimis gestionat de solicitant, având în vedere că în Ghidul Solicitantului – Condiţii Specifice – secţiunea 1.9 pct. B se menţionează "...pentru cheltuielile care fac obiectul schemei de ajutor de minimis, contribuţia eligibilă minimă a solicitantului din totalul cheltuielilor eligibile este 0", recurentul-pârât apreciază că potenţialul beneficiar a menţionat în mod eronat în cadrul bugetului proiectului, suma de 117.600 RON reprezentând contribuţie proprie pentru activitatea A2 implementarea planurilor de afaceri (respectiv subvenţii pentru înfiinţarea de afaceri), în condiţiile în care subvenţiile sunt exceptate de la asigurarea contribuţiei proprii din partea beneficiarului.

Aşadar, contrar raţionamentului instanţei de fond, suma de 117.600 RON a fost corect încadrată drept cheltuială nerambursabilă, fiind menţionată la coloana "Nerambursabil" din cadrul bugetului format Excel.

Astfel, asistenţa financiară nerambursabilă în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, în calitate de solicitant, va fi în cuantum de 9.026.236,23 RON, astfel cum a fost menţionată la rubrica "Nerambursabil" din cadrul bugetului format Excel, iar asistenţa financiară nerambursabilă pentru întreg proiectul va fi în cuantum de 11.284.714,4 RON.

Având în vedere aspectele menţionate anterior, concluzionează că asistenţa financiară nerambursabilă pentru Partener 1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale:

- maxim 20*11.284.714,4/100=2.256.942.88 RON, suma mai mică decât asistenţa financiară nerambursabilă solicitată de Partenerul 1 în cadrul proiectului, respectiv 2.258.478,17 RON sau

- 258.478,17*100/11.284.714,4=20,01% - ceea ce depăşeşte procentul de 20%.

Aşadar, există o diferenţă în sumă de 1.535,29 RON, între asistenţa financiară nerambursabilă solicitată de Partenerul 1 şi suma maximă a asistenţei financiare nerambursabile ce poate fi solicitată de către Partenerul 1, conform datelor din bugetul proiectului.

Arată şi că, potrivit Ghidului solicitantului, calculul capacităţii financiare se realizează prin raportare la cheltuielile totale nerambursabile, sens în care apreciază că echipa de evaluatori din cadrul autorităţii de management a realizat corect acest calcul, astfel cum se poate constata din Extrasul din bugetul cererii de finanţare x încărcat în sistemul electronic MySMIS.

Modul de calcul al capacităţii financiare şi operaţionale este unul matematic, deloc subiectiv sau interpretabil, iar prevederile legale (în mod particular ale Ghidului solicitantului) sunt absolut clare şi fără echivoc.

Din economia celor deja arătate, rezultă că evaluarea cererii de finanţare sub toate aspectele sale a respectat întocmai prevederile legale în vigoare.

Prin urmare, se impune reformarea sentinţei recurate deoarece soluţia pronunţată prin aceasta este, pe de o parte, nemotivată, iar pe de altă parte, nefondată.

4. Apărările formulate în calea de atac a recursului

Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Răspunzând punctual criticilor formulate în susţinerea recursului, Înalta Curte remarcă mai întâi că primul motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurentul-pârât.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din cauza Albina c. României din 28.04.2005, hotărârea din cauza Gheorghe c. României din 15.03.2007).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde argumentele care - în opinia instanţei de fond - susţin soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat distinct susţinerile din întâmpinare nu este de natură, prin ea însăşi, să conducă la casarea sentinţei, câtă vreme considerentele hotărârii răspund implicit şi acestor susţineri.

Faptul că recurentul-pârât nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

În concluzie, nu este incident motivul de nelegalitate a hotărârii pronunţate în fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază şi, în acelaşi timp, necuprinzând motive contradictorii în raport cu dispozitivul hotărârii.

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează.

Reclamanta A., în calitate de beneficiar, şi B., în calitate de Partener 1, au încheiat un acord de parteneriat prin care, la art. 2 alin. (1), au stabilit drepturile şi obligaţiile părţilor, contribuţia financiară proprie a fiecărei părţi la bugetul proiectului, precum şi responsabilităţile ce le revin în implementarea activităţilor aferente proiectului (...), iar la art. 4 alin. (2), au prevăzut că valoarea estimată a cheltuielilor eligibile angajate pe perioada proiectului este de 11.348.923,31 RON, din care 9.090.445,14 RON - liderul de parteneriat (beneficiarul) şi 2.258.478,17 RON - Partenerul 1.

Prin Notificarea privind rezultatul verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii nr. 46328/3.08.2017, cererea de finanţare, depusă de beneficiar/reclamanta din cauză şi care face parte din acordul de parteneriat menţionat, a fost respinsă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman (în prezent, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene), întrucât parteneriatul nu a îndeplinit criteriul "capacitatea financiară".

Împotriva acestei notificări beneficiarul a formulat contestaţie, iar prin Adresa nr. x/10.09.2017 emisă de pârât, i s-a adus la cunoştinţă menţinerea deciziei de respingere a cererii de finanţare în sensul că aceasta nu va intra în etapa de evaluare tehnică şi financiară.

Instanţa de fond a anulat actele administrative atacate şi a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanţare, constatând, în esenţă, că B. are capacitate financiară; a reţinut în acest sens că valoarea asistenţei financiare nerambursabile de 2.258.478,17 RON se încadrează în procentul de 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale de 11.348.923,31 RON, întrucât prin asistenţă financiară nerambursabilă se înţelege cofinanţarea UE + cofinanţarea naţională, aceasta din urmă reprezentând cofinanţarea publică plus cofinanţarea privată, respectiv contribuţia proprie a solicitantului sau a partenerilor, şi că nu trebuia scăzută contribuţia proprie pentru calcul.

Analizând criticile de nelegalitate expuse de pârât din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a realizat o interpretare greşită a prevederilor legale în ceea ce priveşte acordarea asistenţei financiare nerambursabile, deoarece Partenerul 1 nu a îndeplinit criteriul "capacităţii financiare", conform algoritmului de calcul din Ghidul Solicitantului, iar cofinanţarea nu poate fi considerată "finanţare nerambursabilă".

Conform secţiunii 4.1.3 – Capacitatea financiară şi operaţională din Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, capacitatea financiară a parteneriatului se stabileşte ca valoare maximă a finanţării nerambursabile care poate fi accesată de fiecare organizaţie din cadrul parteneriatului în funcţie de tipul organizaţiei .

Conform aceloraşi prevederi, pentru categoria Organizaţii Neguvernamentale cu vechime mai mică de 1 an, valoarea asistenţei financiare nerambursabile solicitate este egală cu maxim 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale.

Prealabil, se impune precizarea că, în cuprinsul acordului de parteneriat, respectiv în nota aflată de sub tabelul aflat la dosar fond, în care sunt trecute valorile cheltuielilor estimate de parteneri, există o adnotare în sensul că valorile menţionate vor fi cele existente în cererea de finanţare.

Cu aceste precizări, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că echipa de verificare a constat că: în cazul beneficiarului A., intimata-reclamantă din cauză, care are o vechime mai mare de 1 an de zile, valoarea asistenţei financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 8.908.636,23 RON (9.090.445,14 RON – 181,808,91 RON contribuţia proprie) este mai mică decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali, respectiv 93.640.293,00 RON, astfel că aceasta are capacitate financiară; în ceea ce îl priveşte pe Partenerul 1 – B., care este un ONG cu vechime mai mică de 1 an de zile, valoarea asistenţei financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 2.258.478,17 RON este mai mare decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali, respectiv 0 RON, astfel că pentru acest membru s-a aplicat mecanismul de calcul al capacităţii financiare ca valoare maximă a finanţării nerambursabile de 20% din valoarea totală a finanţării nerambursabile, conform Ghidului Solicitantului – Condiţii Generale, rezultând că AFN P1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale.

Evaluatorii din cadrul AM au stabilit că AFN pentru întreg proiectul este în cuantum de 11.284.714,4 RON, valoare în raport de care au constatat că AFN P1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale, pe când, instanţa de fond consideră, îmbrăţişând astfel punctul de vedere al reclamantei, că valoarea corectă a asistenţei financiare nerambursabile este în sumă de 11.348.923,31 RON, în raport de care AFN P1 se încadrează în procentul de 20% din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale.

Interpretarea instanţei de fond, potrivit căreia, prin asistenţă financiară nerambursabilă se înţelege cofinanţarea UE plus cofinanţarea naţională, aceasta din urmă reprezentând cofinanţarea publică plus cofinanţarea privată, respectiv contribuţia proprie a solicitantului sau a partenerilor, este contrară definiţiilor din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale POCU 2014-2020, potrivit cărora, asistenţa financiară nerambursabilă reprezintă cofinanţarea UE plus cofinanţarea naţională; cofinanţarea publică reprezintă orice contribuţie din fonduri publice naţionale destinată finanţării cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului; iar cofinanţarea privată reprezintă orice contribuţie a unui beneficiar la finanţarea cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului, alta decât cofinanţarea publică.

De asemenea, în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020 (art. 2 alin. (3), cofinanţare publică înseamnă orice contribuţie din fonduri publice naţionale destinată finanţării cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului (lit. d); cofinanţare privată înseamnă orice contribuţie a unui beneficiar la finanţarea cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului, alta decât cea prevăzută la lit. d) (lit. e); contribuţia publică naţională înseamnă fondurile publice necesare implementării programelor/proiectelor, care cuprind cofinanţarea publică şi fondurile aferente cheltuielilor publice, altele decât cele eligibile stabilite prin contractul/decizia/ordinul de finanţare (lit. g).

În acest context, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cofinanţarea naţională se referă doar la cea publică, nu se însumează cu cea privată.

Cât priveşte suma de 117.600 RON care, în bugetul proiectului, este menţionată contribuţie proprie pentru suma aferentă ajutorului de minimis gestionat de solicitant, evaluatorii din cadrul AM au reţinut în mod corect, faţă de cele menţionate în GS CS, secţiunea 1.9 pct. B, respectiv "... pentru cheltuielile care fac obiectul schemei de ajutor de minimis, contribuţia eligibilă minimă a solicitantului din totalul cheltuielilor eligibile este 0", că suma de 117.600 RON trebuie încadrată la coloana "Nerambursabil".

Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond, această sumă nu a fost scăzută din suma solicitată, ci face parte din valoarea asistenţei financiare nerambursabile totale de 11.284.714,4 RON (8.908.636,23 + 2.258.478,17 + 117.600 RON).

Prin urmare, Înalta Curte reţine că pârâtul a respins în mod corect cererea de finanţare pentru depăşirea pragului de asistenţă financiară de către partenerul 1 B., iar soluţia instanţei de fond care a infirmat legalitatea Adresei nr. x/19.09.2017 şi a Notificării nr. x/08.08.2017 emise de pârât, este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv pentru care se impune reformarea sentinţei pronunţate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 71 din data de 07 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.