Admissibility of recusal motion for failure to submit written, stamped request specifying grounds

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii COMUNA RECEA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RECEA şi PRIMARUL COMUNEI RECEA, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 14 din 30 martie 2021 prin care a fost denunţat unilateral Contractul de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 şi s-a respins întocmirea actului adiţional nr. x la acest contract; anularea notificării nr. x din 05.04.2021, privind denunţarea unilaterală a Contractului de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 ca fiind nelegal emisă; suspendarea efectelor Hotărârii nr. 14 din 30 martie 2021 prin care a fost denunţat unilateral Contractul de cooperare nr. 7670 din 17 septembrie 2020, anexa nr. 1 la HCL Recea nr. 56/17 septembrie 2020 şi s-a respins întocmirea actului adiţional nr. x la acest contract, până la soluţionarea definitivă a cauzei; cu cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 162/16.02.2022, Tribunalul Maramureş – secţia II-a Civilă, de contencios administrativ Fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii COMUNA RECEA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RECEA şi PRIMARUL COMUNEI RECEA.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta reclamanta A., solicitând în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casând hotărârea, admiterea cererii introductive aşa cum a fost formulată şi precizată; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare promovării căii de atac a recursului, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr, respectiv nr. 1136/100/2021.

Pe parcursul judecării recursului, în şedinţa publică din data de 08 septembrie 2022 reprezentanta recurentei reclamante A. a formulat oral o cerere de recuzare susţinând că, în condiţiile în care clienta sa este privată de dreptul la apărare, mandatul său este să formuleze o cerere de recuzare a completului de judecată, motiv pentru care a solicitat scoaterea cauzei de pe rol şi acordarea unui termen pentru depunerea în scris a motivelor de recuzare şi taxa de timbru aferentă.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus judecăţii de faţă

Prin decizia civilă nr. 890/2022 din data de 28 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj– secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare a completului, ca inadmisibilă, dar şi recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei nr. 162/16.02.2022 pronunţată de Tribunalul Maramureş.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva soluţiei date cererii de recuzare a formulat recurs reclamanta A., prin Preşedinte, domnul B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

După expunerea situaţiei de fapt, într-o primă critică recurenta invocă faptul că nu a fost încunoştiinţată de instanţă şi nici de reprezentantul său legal despre obligaţiile de a depune cererea de recuzare şi a o timbra, încheierile de şedinţă nefiind încărcate în arhiva electronică.

Consideră că nu au fost respectate de către instanţă dispoziţiile art. 159 C. proc. civ..nefiind citată.

Deopotrivă, mai susţine că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, neavând posibilitatea să-şi apere interesele, să-şi susţină cererea de recuzare, nefiind citată.

Invocând prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurenta solicită casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta A., au formulat o întâmpinare comună intimaţii Comuna Recea şi Consiliul Local al Comunei Recea, prin Primarul C., în cadrul căreia au solicitat anularea cererii de recurs, ca netimbrată şi ca urmare a neindicării motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea celor doi intimaţi anterior menţionaţi i-a fost comunicată recurentei în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările autorităţilor în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelul completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 26.04.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte, după soluţionarea excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţii Comuna Recea şi Consiliul Local al Comunei Recea, prin Primarul C., în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele expuse în practicaua acestei hotărâri, a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionarea recursului ce face obiectul judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor invocate şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta A., este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Astfel, constată Înalta Curte că cererea de recuzare formulată de recurenta A., a fost respinsă de prima instanţă, ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta nu cuprinde indicarea motivului de incompatibilitate invocat şi a probelor pentru dovedirea acestuia, dar nici dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă acesteia.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale şi a regulilor de procedură, criticile formulate de recurenta – reclamantă neputând fi reţinute.

Astfel, Înalta Curte reţine ca fiind incidente dispoziţiile art. 47 alin. (1), (2) şi 4 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 47. Cererea de recuzare. Condiţii. 1 Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.

2. Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42.

4. Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat".

Analizând actele şi lucrările dosarului primei instanţe, constată Înalta Curte că cererea de recuzare a fost formulată de recurentă, prin apărătorul său ales, doamna avocat D., în cadrul dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022, pe considerentul că este privată de dreptul la apărare, doamna avocat însăşi solicitând acordarea unui termen pentru a depune în scris motivele de recuzare şi taxa de timbru aferentă.

Chiar în şedinţa publică de la acel termen de judecată, în cadrul dezbaterilor orale, instanţa a pus în vedere în mod expres apărătorului recurentei " să redacteze cererea în formă scrisă, să precizeze motivele de recuzare cu privire la fiecare dintre judecătorii care alcătuiesc completul de judecată şi să timbreze cererea de recuzare cu suma de 100 RON", astfel cum rezultă din conţinutul încheierii de amânare a pronunţării din data de 08.09.2022 (fila x paragraful 10), sens în care, dând curs şi solicitării apărătorului ales al recurentei, a amânat pronunţarea succesiv la data de 22 septembrie 2022 şi ulterior, la data de 26 septembrie 2022 şi la data de 28 septembrie 2022, stabilind în continuare în sarcina recurentei obligaţia de a depune "în scris cererea de recuzare a completului formulată oral în timpul dezbaterilor de către reprezentanta recurentei şi timbrarea acesteia".

În data de 27 septembrie 2022, recurenta – reclamantă a depus la dosar Cerere de repunere pe rol, nu şi motivarea cererii de recuzare " pentru fiecare judecător în parte", astfel cum impun dispoziţiile art. 47 alin. (1) din C. proc. civ., şi dovada timbrării acesteia, astfel cum impun dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora cererea de recuzare în materie civilă se timbrează cu 100 RON . . . . . . . . . .şi cum a şi dispus instanţa la termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022.

Or, faţă de această situaţie de fapt, judicios prima instanţă a respins cererea de recuzare formulată de recurenta A., ca inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., anterior redate, aceasta reţinând corect că sancţiunea inadmisibilităţii pentru nerespectarea condiţiilor de formulare a cererii de recuzare se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorilor recuzaţi.

Înalta Curte nu poate reţine critica recurentei în sensul că nu i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile completului de judecată, în condiţiile în care partea a fost reprezentată de avocat şi chiar acesta, în persoana doamnei avocat D., a fost cel ce a solicitat un termen pentru depunerea în scris a motivelor de recuzare şi taxa de timbru aferentă, aspect necontestat, de altfel, de recurenta – reclamantă.

Astfel, atâta timp cât recurenta a fost reprezentată de avocat la termenul de judecată când instanţa a dispus a se depune în scris cererea de recuzare, cu precizarea motivelor de recuzare cu privire la fiecare judecător recuzat şi taxa judiciară de timbru aferentă, instanţa nu avea obligaţia de a o încunoşţiinţa separat şi pe reclamantă în mod expres.

Cum partea a fost reprezentată de doamna avocat, în mod corect şi legal nu i-au fost comunicate şi părţii " personal" dispoziţiile instanţei, neexistând nici o normă legală în acest sens, prezumându-se că aceasta cunoaşte aceste dispoziţii, prin apărătorul său.

Faptul că apărătorul ales al recurentei nu a încunoştiinţat-o despre dispoziţiile date de instanţă şi nu le-a îndeplinit, în numele părţii pe care o reprezenta, nu poate conduce la anularea hotărârii, prestaţia avocatului neconstituind motiv de nelegalitate a acesteia.

Înalta Curte constată că raporturile contractuale dintre parte şi avocatul său ales nu pot fi opuse celeilalte părţi din proces sau instanţei de judecată, iar o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată nelegală pentru că apărătorul ales nu şi-a îndeplinit obligaţia de a reprezenta partea şi a-i apăra interesele.

Neîndeplinirea de către apărătorul părţii şi nu de către parte a dispoziţiilor date de instanţă nu poate fundamenta o soluţie de admitere a căii de atac, de vreme ce prima instanţă a aplicat în mod corect reglementările procesuale incidente, iar relaţia apărător –parte excede aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti.

Prin urmare, pasivitatea reprezentantului convenţional al recurentei, în sensul nemotivării cererii de recuzare şi netimbrării acesteia, nu poate fi invocată ca şi motiv de nelegalitate a hotărârii.

În plus, reclamanta avea posibilitatea de a se prezenta personal la termenele de judecată fixate de instanţă, pentru a lua la cunoştinţă de dispoziţiile acesteia şi a se conforma.

În condiţiile în care partea a fost reprezentată de apărătorul său, nu au fost incidente dispoziţiile art. 159 C. proc. civ., eronat invocate de recurentă, ci dispoziţiile art. 229 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora " Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare".

Înalta Curte nu poate reţine nici încălcarea principiului contradictorialităţii, raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Instanţa hotărăşte de îndată, în Camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat... numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile."

Din interpretarea acestora rezultă că este la latitudinea instanţei dacă socoteşte necesar să asculte părţile, astfel că, în mod legal în cauză procedura de soluţionare a cererii de recuzare s-a realizat fără citarea şi prezenţa părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi reflectă corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 47 şi 51 din C. proc. civ., motiv pentru care se impune menţinerea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. prin Preşedinte B., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. prin Preşedinte B. împotriva deciziei civile nr. 890/2022 din 28 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.