Indirect discrimination claim over Saturday exam schedule for magistrate admission rejected; administrative act upholding no discriminatory conduct validated

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 878 din data de 16 decembrie 2020 pronunţată de Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi constatarea existenţei unei fapte de discriminare, potrivit sesizării nr. 1566/04.03.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1488 din data de 25 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei anterior menţionate, a declarat recurs reclamant A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive.

În susţinerea recursului, a arătat că, prin sentinţa recurată, prima instanţă a constatat că, în prezenta cauză, este îndeplinită condiţia existenţei unui tratatament defavorabil, necesară pentru constatarea faptei de discriminare, întrucât efectul practicii aparent neutre a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii a fost de natură a aduce atingere dreptului său la egalitatea de şanse în ocuparea unei funcţii publice fiind împiedicată să ocupe o funcţie publică din cauza apartenenţei la o anumită religie. În concret, fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, reclamanta a fost împiedicată să participe la probele care s-au susţinut pentru accesul în profesie întrucât au fost organizate într-o zi de sâmbătă.

Deşi a reţinut astfel, prima instanţa a apreciat însă că această diferenţă de tratament a fost justificată de către pârât prin elemente obiective şi rezonabile, fiind păstrat raportul de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Recurenta-reclamantă consideră că soluţia instanţei de fond este neîntemeiată, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut dovada faptului că refuzul de a reprograma susţinerea probei din data 07.12.2019 a fost justificat de elemente obiective şi rezonabile.

A mai arătat că, instanţa de fond a analizat implicaţiile organizării concursului o singură dată pe an doar din prisma măsurilor întreprinse de pârâtul CSM, fără a avea în vedere şi eforturile pe care un candidat trebuie să le depună în vederea pregătirii pentru participarea la un asemenea concurs.

În concret, instanţa de fond a reţinut că, anterior stabilirii calendarului de concurs, sunt efectuate demersuri în scopul asigurării spaţiilor necesare, al pazei şi protecţiei, al asigurării asistenţei medicale şi al asigurării fondurilor necesare cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea concursului, aceste demersuri fiind dovedite cu referatele de necesitate depuse la dosar.

În plus, deşi instanţa a solicitat comunicarea tuturor înscrisurilor referitoare la demersurile efectuate în vederea organizării concursului şi cheltuielile ocazionate de acesta, astfel de informaţii nu au fost furnizate de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind dovedită modalitatea de stabilire a taxei de participare la concurs.

Mai mult, referatele de necesitate la care a făcut referire prima instanţă au fost întocmite de către Direcţia de Resurse Umane şi Organizare - Biroul Concursuri, iar nu de Direcţia Economică, ulterior datei la care a fost adoptat calendarul de concurs şi după înscrierea candidaţilor.

De asemenea, în ceea ce priveşte serviciile de pază şi securitate, a susţinut că din adresele nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/10805 şi nr. w/10805 nu a rezultat efectuarea unor costuri pentru contractarea acestor servicii.

Instanţa a reţinut că, în analiza justificării obiective, nu prezintă relevanţă faptul că CSM a făcut dovada încheierii efective a contractelor ulterior exprimării refuzului de modificare a datei concursului, reţinând că demersurile efectuate în acest sens au avut loc anterior acestui refuz. Or, pârâtul nu a depus la dosar niciun încris din care să rezulte demersurile efectuate pentru evaluarea cheltuielilor necesare organizării concursului anterior adoptării calendarului de concurs ori anterior refuzului de modificare a acestuia.

Totodată, instanţa a reţinut că modificarea datei uneia dintre probele de concurs ar fi generat modificări în bugetul concursului, cu consecinţa modificării cuantumului taxei de înscriere, fară ca aceste considerente să aibă corespondent în probatoriul administrat în cadrul procesului. De altfel, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nici nu a invocat în cadrul apărărilor formulate necesitatea modificării taxei de concurs. Instanţa ar fi trebuit să analizeze în concret, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, cheltuielile efectiv întreprinse de CSM anterior formulării cererii de modificare a calendarului de concurs din data de 18.09.2019 şi cheltuielile care ar fi fost generate de reprogramarea probei scrise din data de 07.12.2019. Or, în cadrul procesului nu au fost administrate probe cu privire la cuantumul efectiv al costurilor efectuate anterior cererii de reprogramare a probei scrise din data de 07.12.2019, din cuprinsul referatelor rezultând doar numărul de candidaţi înscrişi şi necesitatea închirierii spaţiilor prin raportare la acest număr.

În opinia sa, nu pot fi primite nici considerentele instanţei privind necesitatea organizării concursului în două zile consecutive pentru a se asigura corectarea lucrărilor în paralel, dar şi pentru eficientizarea costurilor alocate onorariilor cuvenite membriilor comisiilor, întrucât modificarea calendarului de concurs ar fi determinat cheltuieli suplimentare în eventualitatea în care ar fi susţinut proba scrisă într-o altă zi decât restul candidaţilor, ipoteză în care ar fi fost necesară constituirea unei comisii suplimentare. Or, în măsura în care proba scrisă din 07.12.2019 ar fi fost reprogramată pentru o altă dată, membrii comisiilor de concurs ar fi fost remuneraţi în aceleaşi condiţii, fără angajarea unor cheltuieli suplimentare.

A mai arătat recurenta-reclamantă că, prin adresele nr. x/24.09.2019 şi nr. y/26.11.2019, Consiliul Superior al Magistraturii a motivat refuzul de modificare a calendarului de concurs şi din perspectiva asigurării spaţiului necesar desfăşurării concursului raportat la numărul mare de candidaţi înscrişi. De asemenea, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimării a reţinut în cuprinsul hotărârii nr. 878/16.12.2020 că măsura reprogramării probei scrise din 07.12.2019 este disproporţionată prin raportare la resursele şi logistica necesare organizării concursului, având în vedere că numărul de candidaţi este de peste 2000 de persoane. Or, reclamanta a formulat cererea la data de 25 noiembrie 2019, ulterior afişării rezultatelor la testul grilă, numărul candidaţilor fiind cu mult redus, astfel că şi problema spaţiilor necesare desfăşurării probei scrise din data de 07.12.2019 era considerabil diminuată.

Contrar celor reţinute de instanţă, modificarea calendarului de concurs la acest moment nu ar fi condus la afectarea semnificativă a bugetului alocat şi la încălcarea obligaţiilor asumate faţă de terţi, la momentul formulării cererii, Consiliul Superior al Magistraturii nu încheiase încă contractul de închiriere al spaţiilor.

Reclamanta a solicitat, în principal, reprogramarea probei din data de 07.12.2019 în oricare altă zi, cu excepţia zilei de sâmbăta, pentru a putea susţine concursul în condiţii de egalitate cu ceilalţi concurenţi şi cu respectarea convingerilor sale religioase, iar în subsidiar, modificarea orei de susţinere a probei de concurs, respectiv după apusul soarelui, ori posibilitatea de a susţine această probă separat, având în vedere că se situa pe poziţia 140 în clasament după susţinerea testului grilă.

Instanţa a reţinut că refuzul de a stabili proba scrisă la drept civil şi drept procesual civil în oricare zi a săptămânii a avut o justificare obiectivă. În acest sens, prima instanţă a reţinut dificultatea constituirii comisiilor de concurs în acel interval, or, subcomisiile de elaborare a subiectelor, de corectare a lucrărilor şi de soluţionare a contestaţiilor îşi desfăşurau oricum activitatea în cursul zilelor lucrătoare, aspect ce rezultă din calendarul de concurs. În ceea ce priveşte comisiile de supraveghere, au mai fost organizate examene în cursul zilelor lucrătoare, ca urmare a cererilor formulate de judecătorii stagiari aparţinând Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Referitor la lipsa spaţiilor necesare desfăşurării concursului în zilele lucrătoare, pârâtul CSM nu a făcut dovada faptului că universităţile nu au disponibile săli pentru organizarea concursului în cursul săptămânii. În plus, pârâtul CSM avea posibilitatea de a contracta oricare alt spaţiu din Bucureşti adecvat desfăşurării concursului, cum de altfel, sesiunea iulie 2021 - aprilie 2022 a concursului de admitere la INM s-a desfăşurat la centru expoziţional B., iar nu în cadrul universităţilor.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de fond referitoare la faptul că stabilirea orei de concurs după ora 16:30 ar fi determinat cheltuieli suplimentare pârâtului în conformitate cu dispoziţiile art. 137 Codul Muncii, recurenta-reclamantă a susţinut că proba din data de 07.12.2019 era stabilită oricum într-o zi de repaus săptămânal, respectiv într-o zi de sâmbătă. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că revenea pârâtului CSM obligaţia de a suporta cheltuielile cu angajaţii instituţiilor ce au asigurat spaţiile necesare susţinerii probei.

Referitor la existenţa unei justificări obiective, instanţa a mai reţinut faptul că a existat o suprapunere a probelor de concurs de admitere la INM cu cele ale concursului privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, fiind programată în data de 08.12.2019 proba scrisă privind managementul, fapt ce a condus la imposibilitatea programării probei din 07.12.2019 în ziua de 08.12.2019. Întrucât ambele concursului au fost organizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, nu se poate susţine existenţa unor elemente obiective ce au împiedicat reprogramarea probei din 07.12.2019, măsurile de organizare depinzând exclusiv de voinţa pârâtului.

Recurenta-reclamantă a arătat că instanţa a omis să analizeze în curprinsul hotărârii faptul că, la momentul publicării calendarului de concurs, Consiliul Superior al Magistraturii şi-a rezervat dreptul de a modifica calendarul de concurs în funcţie de numărul candidaţilor, aspect ce denotă faptul că s-a prevăzut posibilitatea schimbării datelor de susţinere a probelor de concurs, însă doar în funcţie de criteriile stabilite de pârât. De astfel, prin adresa nr. x/26.11.2019 i s-a comunicat faptul că modificarea datei de concurs pentru motivele invocate în cuprinsul cererii, respectiv respectarea libertăţilor şi convingerilor religioase, nu este determinată de numărul candidaţilor.

Recurenta-reclamantă consideră că, refuzul de a i se crea posibilitatea de a susţine proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice la drept civil şi drept procesual în altă zi decât cea planificată iniţial, cu consecinţa eliminării din concurs, constituie discriminare în sensul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

4. Apărările formulate în cauză

La dosarul cauzei, a înregistrat întâmpinare intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de normele legale incidente, precum şi de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă A. a supus controlului de legalitate hotărârea nr. 878 din 16 decembrie 2020, pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, act administrativ prin care intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicat.

La baza investigaţiei efectuate de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stat sesizarea petentei A., fapta discriminatorie sesizată constând în îngrădirea accesului în profesia de magistrat şi a dreptului la educaţie, prin refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a reprograma proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice la drept civil şi drept procesual civil stabilită la data de 7 decembrie 2019, într-o zi de sâmbătă, la care reclamanta nu putea participa din motive de conştiinţă şi religie, fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, validând constatările şi concluziile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar reclamanta a criticat această soluţie.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate de recurentă în calea de atac promovată.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora " (1) (…) prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Astfel se poate considera discriminare o diferenţiere bazată pe un criteriu care aduce atingere unui drept recunoscut de lege.

În conformitate cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Instanţa europeană de contencios a drepturilor omului a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseste nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat în larga sa jurisprudenţă în materie că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic aplicate.

În hotărârea dată în cazul Thlimmenos împotriva Greciei din 6 aprilie 2000, Curtea de la Strasbourg a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite, necomparabile".

Prin urmare, se poate reţine existenţa diferenţierii în situaţiile în care persoane aflate în situaţii similare sunt tratate diferit sau dacă persoanele aflate în situaţii diferite sunt tratate în mod identic, însă doar în măsura în care nu există o justificare obiectivă pentru acel tratament.

În litigiul pendinte, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, deşi reclamanta s-a regăsit în imposibilitatea de a candida pentru ocuparea unei funcţii publice având în vedere apartenenţa la o anumită religie care a împiedicat-o să participe la una dintre probele eliminatorii ale concursului de admitere în profesia de magistrat, organizate într-o zi de sâmbătă, nu se poate reţine o discriminare pe criteriul confesiunii religioase în sarcina pârâtului CSM, întrucât măsurile organizatorice luate de către acesta au avut la bază o justificare obiectivă.

În circumstanţele particulare ale cauzei de faţă, Înalta Curte apreciază că se impune punerea în balanţă a interesului public, reprezentat de nevoia autorităţii organizatoare a concursului de a asigura condiţiile bunei desfăşurări a acestuia, precum şi de protejarea drepturilor tuturor participanţilor la concurs, în contrapondere cu interesul legitim privat al recurentei-reclamante. Se observă că argumentele invocate de către aceasta prin intermediul demersului judiciar iniţiat vizează cu precădere interesul propriu, aceasta solicitând Consiliului Superior al Magistraturii să reprogrameze proba scrisă stabilită în ziua de sâmbătă, la data de 7 decembrie 2019 sau să permită acesteia să susţină această probă separat de ceilalţi candidaţi sau să fie modificată ora probei de concurs, după apusul soarelui, fără a avea în vedere consecinţele pe care le atrag astfel de măsuri asupra bunei organizări a concursului şi a celorlalţi participanţi.

Înalta Curte constată că participarea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii s-a făcut în condiţii general aplicabile tuturor participanţilor, fiind verificate strict condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 303/2004, fără a se face vreo distincţie între confesiunile religioase ale participanţilor, calendarul de desfăşurare având la bază doar criterii obiective.

Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat măsuri neutre, despre care recurenta-reclamantă afirmă că ar fi apte să conducă la o discriminare indirectă, pentru că acestea au pus-o într-o situaţie dezavantajoasă în comparaţie cu alţi candidaţi. Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută discriminarea indirectă, având în vedere că majoritatea probelor au fost stabilite în zilele de duminică, aceasta fiind considerată zi de odihnă pentru credincioşii creştin-ortodocşi şi catolici.

Desfăşurarea concursului în zilele de repaos săptămânal, respectiv sâmbata şi duminica a fost justificată, în principal, de considerente ce ţin de asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării probelor de concurs, avându-se în vedere faptul că acest concurs este unul de mare anvergură, care implică un număr mare de participanţi, precum şi faptul că, în timpul săptămânii, universităţile care pot asigura sălile necesare au activităţile proprii în desfăşurare. Totodată, au fost avute în vedere şi resursele de ordin uman, întrucât organizarea acestui concurs implică constituirea unor comisii, formate din personal din cadrul sistemului judiciar, respectiv din persoane care în mod cotidian sunt angrenate în alte activităţi profesionale în cursul săptămânii.

În plus, măsurile de organizare a concursului în zilele de repaos săptămânal s-au aplicat tuturor potenţialilor candidaţi. Având în vedere că aceştia pot avea religii sau convingeri religioase diferite, astfel de măsuri care se aplică în mod general şi nediferenţiat nu institutuie o diferenţă de tratament întemeiată pe un criteriu legat de apartenenţa religioasă. Pe de altă parte, măsurile neutre adoptate nu reprezintă nici discriminare indirectă, reprezentând mijloace de realizare a unui interes public, adecvate şi necesare.

Înalta Curte constată că stabilirea altor zile de desfăşurare a concursului pentru probele scrise, în afara zilei de sâmbătă, conform solicitării reclamantei, ar fi produs consecinţe disproporţionate, de natura să afecteze desfăşurarea concursului în condiţii optime, din perspectiva utilizării resurselor şi a logisticii implicate în organizarea şi desfăşurarea unui astfel de concurs care nu poate avea loc decât în locaţii închiriate, cu respectarea cerinţelor de asigurare a participării comisiilor de concurs, a personalului de supraveghere şi a unui cadru netulburat de alte activităţi.

Înalta Curte apreciază că un argument relevant în analiza prezentei cauze îl constituie şi data formulării cererii de către reclamantă, privind modificarea calendarului de concurs. Astfel, se observă că reclamanta a formulat în acest sens, două solicitări succesive, la data de 18 septembrie 2019 şi la data de 25 noiembrie 2019, ulterior publicării calendarului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii. Admiterea acestor cereri ar fi pus autoritatea publică în situaţia de a reorganiza întregul concurs, într-un timp scurt, cu nesocotirea termenelor stabilite de prevederile Regulamentului din 2019 aprobat prin Hotărârea nr. 91/2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi cu consecinţa perturbării organizării şi desfăşurării concursului, a celorlalţi candidaţi, precum şi a bugetului alocat pentru organizarea concursului.

Mai mult, prin raportare la data formulării de către recurenta-reclamantă a celei de-a doua cereri, respectiv 25 noiembrie 2019, ulterior etapei susţinerii testului grilă, faţă de timpul scurt rămas până la data stabilită pentru această proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, precum şi faţă de împrejurarea că programul concursului fusese deja adus la cunoştinţa tuturor candidaţilor, o eventuală modificare a calendarului de desfăşurare a probelor de concurs ar fi afectat în egală şi drepturile şi interesele celorlalţi candidaţi.

În egală măsură, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat refuzul CSM de a da curs solicitării reclamantei în sensul stabilirii, doar pentru aceasta, a unei alte zile decât sâmbăta, în vederea susţinerii probei scrise, având în vedere că, o astfel de măsură nu este posibilă în condiţii de concurs. Dată fiind unicitatea subiectelor, susţinerea probei de verificare a cunoştinţelor juridice la o dată ulterioară faţă de ceilalţi partipanţi la concurs, nu poate fi acceptată. Susţinerea probelor de concurs trebuie să se realizeze în simultan de către toţi candidaţii, nefiind posibilă redactarea unor seturi de subiecte diferite şi crearea unui calendar de concurs în funcţie de situaţia particulară a fiecărui participant.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei-reclamante de a se organiza proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice după apusul soarelui, suplimentar argumentelor de ordin financiar evidenţiate de instanţa de fond în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că manifestarea convingerilor religioase nu poate fi de natura a crea celorlalţi un tratament nefavorabil, prin supunerea acestora la susţinerea unei probe de concurs după ora înserării sau de a crea un tratament diferenţiat exclusiv pentru reclamantă. În plus, în eventualitatea organizării probei scrise în intervalul orar astfel cum pretinde recurenta-reclamantă, resursele umane alocate ar putea ajunge în situaţia de a lucra în condiţii care nu pot asigura un proces de examinare sigur, din moment ce, pentru a aduce la îndeplinire măsurile administrative ulterioare încheierii examinării, ar putea ajunge să presteze muncă pe timpul nopţii, respectiv după ora 22:00.

Totodată, Înalta Curte apreciază că "apusul soarelui" reprezintă un moment relativ, ce nu poate fi stabilit cu exactitate la momentul elaborării calendarului de concurs.

Înalta Curte constată că reclamantă a invocat admiterea de către CSM a unor cereri similare formulate de judecători stagiari, anexând în acest sens cererii de recurs Hotărârile nr. 1013/01.11.2018 şi 688/10.11.2008 ale Plenului CSM.

Trebuie subliniat că acestea vizează însă o altă situaţie juridică, respectiv organizarea examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi procurorilor stagiari, în timp ce hotărârea CNCD ce face obiectul prezentei cauze priveşte concursul de admitere la INM, care diferă de primul prin prisma numărului mare de participanţi şi a logisticii implicate, astfel că nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentului litigiu.

Înalta Curte va înlătura celelalte critici ale recurentei-reclamante referitoare la posibilitatea CSM de a asigura şi alte spaţii în afara celor din cadrul universităţilor, la modul de gestionare a bugetului acestuia în funcţie de taxele încasate în urma înscrierii la concurs, precum şi cele referitoare la dreptul pârâtului de a modifica calendarul de concurs în funcţie de numărul candidaţilor doar în condiţii proprii, constatând că acestea nu constituie motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat în prezenta cauză, ci nemulţumiri ale recurentei-reclamante cu privire la modul de organizare a concursului. Or, organizarea concursului reprezintă atributul exclusiv al CSM, în baza unei proceduri reglementate de lege, recurenta-reclamantă neputând dicta condiţii proprii de organizare a acestuia.

De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora se impunea ca instanţa de fond să analizeze în concret, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, cheltuielile efective întreprinse de CSM anterior formulării cererii de modificare a calendarului de concurs din data de 18 septembrie 2019, precum şi cheltuielile care ar fi fost generate de reprogramare probei scrise din data de 7 decembrie 2019, întrucât acestea nu reprezintă critici de nelegalitate a sentinţei recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare şi de interpretare a probatoriului de către instanţa de fond.

Ceea ce recurenta-reclamantă solicită instanţei de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispoziţiilor art. 483 şi art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanţa analizează probatoriul face parte din stabilirea situaţiei de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunţarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de faţă, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenţiei instanţei de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentaţia recurentei-reclamante nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanţial.

În concluzie, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1488 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.