Municipality and Mayor Win Annulment of CNCD Discrimination Ruling Over Participatory Budget Project Rejection

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020 la care a fost reunit dosarul nr. x/2020, reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 302 din 01.04.2020, emisă de C.N.C.D. în dosarul nr. x/2019, în soluţionarea petiţiei nr. 5698/30.09.2019, precum şi obligarea pârâţilor la acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 779 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul A., ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. şi în consecinţă, a anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 302 din 01.04.2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, ca neîntemeiată şi menţinerii Hotărârii C.N.C.D. nr. 302 din 01.04.2020 emise în dosarul nr. x/2019 ca fiind legală şi temeinică.

După o expunere succintă a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond, reţinând că C.N.C.D. şi-a depăşit limitele învestirii prin raportare la faptul că petentul, la momentul sesizării, nu a solicitat analiza prevederilor cuprinse în Regulament, nu a avut în vedere prevederile art. 53 alin. (3) din Ordinul nr. 144/2008 potrivit cărora "Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, membrii Colegiului director pot cere acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în petiţie sau în punctul de vedere al reclamatului."

În acest context legislativ, Colegiul director, ţinând cont şi de plângerea prealabila nr. x/18.07.2019, adresată de petent părţii reclamante, a trebuit să analizeze prevederile Regulamentului postat online pentru selecţia în cadrul programului "Bugetare participativă Cluj-Napoca 2019", necesitatea acestei analize reieşind şi din cuprinsul prevederilor prevederile O.G. nr. 137/2000 care reglementează rolul C.N.C.D. de garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării.

De asemenea, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond nu a analizat speţa în complexitatea ei, apreciind ca pertinentă simpla motivaţie a părţii reclamate că proiectul "Indicatoare turistice/Tourist sign/Turisztikai jelzatablak" a fost declarat neeligibil pentru că nu îndeplinea criteriul din regulament prevăzut la Cap. 6, pct. 6, lit. b) şi anume "să fie sau să poată fi asimilat unei investiţii aflate în aria de competenţă a Primăriei Cluj-Napoca şi care vizează un spaţiu public ".

Prin plângerea prealabilă din data de 18.07.2019, intimatul-pârât A. a solicitat, în mod direct, părţii reclamante să excludă noţiunea de "etnic" din Regulamentul postat online pentru selecţia în cadrul programului "Bugetare participativă Cluj-Napoca 2019", formându-şi convingerea că excluderea proiectului său s-a datorat tocmai faptului că aparţine etniei maghiare.

Deşi partea reclamantă a precizat că a urmărit - prin respectivul criteriu - ca proiectele participante să nu promoveze aspecte etnice sau politice, în realitate modalitatea de atingere a acestui scop a fost neadecvată, creându-se o situaţie dezavantajoasă pentru petent, întrucât excluderea proiectului său i-a afectat dreptul la acces la toate la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.

În ceea ce priveşte sarcina probei, recurentul-pârât a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (6) teza I din. O.G. nr. 137/2000 şi ale art. 72 din Ordinul Preşedintelui C.N.C.D. nr. 144/2008, partea care afirmă ca a fost discriminată nu trebuie să facă dovada integrală a discriminării, fiind suficient să probeze doar existenţa unor fapte care permit a se presupune/prezumă existenţa unei discriminări directe sau indirecte, situaţie în care persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.

Or, în procedura jurisdicţional administrativă, reclamanta nu a întors aparenţa de discriminare, pe criteriul etnic, a stării de fapt reclamate de petent, simpla susţinere că proiectul a fost declarat neeligibil pe alt criteriu şi nu pe cel etnic neputând fi reţinută.

In ceea ce priveşte concluzia instanţei potrivit căreia "considerentele expuse la pct. 18 din hotărâre fiind în contradicţie cu dispozitivul, ceea ce atrage anularea actului (...)", recurentul-pârât a precizat că, în urma unei erori materiale, s-a menţionat că "nu se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare potrivit art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G nr. 137/2000", ulterior, stabilindu-se sancţionarea reclamantei cu avertisment, construcţia logică a punctului 18 al hotărârii conducând la concluzia existenţei elementelor constitutive ale faptei de discriminare.

În plus, consideră că această eroare materială nu este de natură a leza temeinicia şi legalitatea hotărârii contestate.

4. Apărările formulate în cauză

La dosar nu au fost înregistrate întâmpinări faţă de recursul dedus judecăţii.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 302 din data de 1 aprilie 2020, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reţinut că sunt în sarcina reclamantei Primăria Cluj-Napoca o fapta de discriminare în temeiul art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 137/2000, cu privire la procedura de bugetare participativă desfăşurată de autoritatea publică locală şi s-a decis sancţionarea acesteia cu avertisment, însoţit de recomandarea ca pe viitor să elimine din documentaţia postată online orice referire la elemente de etnicitate ce pot induce ideea de discriminare.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reţinut, în esenţă, că utilizarea cuvântului "etnic" la cap. 6, pct. 6, lit. f) din Regulament poate crea impresia impunerii unei interdicţii în ceea ce priveşte promovarea proiectelor aparţinând etnicilor maghiari, respectiv a propunerilor ce conţin elemente cu trimitere la această minoritate, săvârşindu-se astfel o faptă de discriminare prin refuzul accesului la serviciile publice.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi a anulat Hotărârea CNCD nr. 302/01.04.2020.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de către instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Observând Hotărârea CNCD atacată în prezenta cauză, se constată că reclamanţii au fost sancţionaţi contravenţional ca urmare a reţinerii incidenţei prevederilor art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora: "Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (...) f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice".

Potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

În ceea ce priveşte examinarea condiţiilor necesare identificării unei posibile discriminări, din economia dispoziţiilor ordonanţei rezultă că, pentru a fi în prezenţa unei discriminări, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat a unor situaţii analoage (sau omisiunea de a trata în mod diferit situaţii diferite, necomparabile); existenţa unui criteriu de discriminare - care poate fi unul dintre cele enumerate în mod expres de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată) sau poate fi un alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Prin urmare, este necesar ca deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa să aibă la bază unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de către art. 2 alin. (1) şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că, prin Hotărârea nr. 302/01.04.2020 recurentul-pârât C.N.C.D. a reţinut că proiectul înscris pe platforma www.x.ro de către intimatul-pârât A. a fost declarat neeligibil în baza criteriului etnic, ca urmare a faptului că autorul acestuia aparţinea minorităţii maghiare, fapt ce a reprezentat o discriminare, având ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte observă că proiectul intimatului-pârât, în realitate, a fost respins ca urmare a neîndeplinirii criteriului prevăzut de Cap. 6, art. 6, lit. b) din Regulament, care prevede că acesta trebuie să fie sau să poată fi asimilat unei investiţii aflate în aria de competenţă a Primăriei Cluj-Napoca şi să vizeze spaţiul public.

Or, în aceste condiţii nu se poate reţine o diferenţiere datorată apartenenţei la minoritatea maghiară, care să conducă la restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, condiţiile de înscriere a proiectelor pe platforma online nefăcând distincţie între cetăţenii români şi cei aparţinând comunităţii maghiare.

Mai mult decât atât, prin instituirea condiţiei din Regulament potrivit căreia proiectele participante nu trebuie să aibă caracter politic sau etnic, s-a urmărit evitarea promovării proiectelor de această natură, tocmai pentru a încuraja participarea tuturor membrilor colectivităţii, indiferent de apartenenţa etnică sau politică.

Chiar şi în ipoteza în care motivul respingerii proiectului propus de către intimatul-pârât ar fi fost fundamentat pe pct. 6 lit. f) din Regulament, Înalta Curte nu identifică în cuprinsul acestuia o componentă discriminatorie în sensul prevederilor O.G. nr. 137/2000.

În atare situaţie, în care nu se identifică o discriminare directă şi indirectă, nu mai prezintă utilitate analiza criticilor formulate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării referitoare la pretinsa eroare materială strecurată în cuprinsul hotărârii nr. 302/01.04.2020 şi la împrejurarea că instanţa de fond a reţinut în mod eronat depăşirea de către C.N.C.D. a limitelor învestirii, întrucât acestea nu sunt în măsură să conducă la reformarea sentinţei recurate, în sensul constatării unei fapte discriminatorii în sarcina intimatei-reclamante.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 779 din data de 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.