Pension Indexation Dispute: Jurisdictional Conflict Between Administrative and Civil Courts for Damages Based on Unconstitutional Ordinance

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, declinată ulterior în favoarea secţiei I civile din cadrul aceluiaşi tribunal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând: să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; 2.obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 459 din 11 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Vrancea - sectia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că reclamantul, fost angajat al MAI, actualmente pensionar, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale.

Cererea de chemare în judecată a formulat-o în contradictoriu, în principal cu Guvernul României, emitentul acestui act normativ şi principalul organ al statului care ar putea asigura fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, precum şi în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care a solicitat recalcularea cuantumului pensiei sale fără a lua în considerare dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se analiza, din punct de vedere al constituţionalităţii, dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, tribunalul a reţinut, ca fiind aplicabile în cauză următoarele dispoziţii legale: art. 9 din Legea 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea 544/2004 şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că, în atare situaţie, având în vedere că reclamantul a dedus judecăţii trei capete de cerere, iar primul capăt de cerere are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autorităţile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritatea publică centrală, Guvernul Românei, instanţa competentă este Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru al doilea şi al treilea capăt de cerere, accesorii, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate – litigiu de muncă, este competentă tot Curtea de Apel – secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că accesoriul urmează situaţia principalului.

Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv imposibilitatea ca cele trei capete de cerere să fie disjunse, tribunalul a reţinut că în cauză s-a produs o prorogare legală de competenţă în favoarea Curţii de Apel, instanţă competentă în raport cu primul capăt de cerere.

De asemenea, a reţinut că reclamantul domiciliază în jud. Vrancea, astfel că instanţa competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 324 din data de 12 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, sens în care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia C.A.F. pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând, în fapt, neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificării dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ.

Potrivit art. 153 si 154 din Legea nr. 263/2010: "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială;

b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, în cazul contractului de asigurare socială;

c) înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială;

d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii privind deciziile de pensii;

e) deciziile comisiilor medicale regionale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă; (...)

g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii;

h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi; (...)

k) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale;

l) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Art. 154 - (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul."

Astfel, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislaţiei în vigoare funcţionează instanţe/secţii de specialitate, competenţa instanţelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu este aplicabil în cauză, sau prin formularea acţiunii în contradictoriu şi cu Guvernul României.

Pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ, şi nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speţă, în privinţa căruia legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială.

De altfel, părţile au posibilitatea invocării neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale şi în litigiile de asigurări sociale, fără să facă trimitere la art. 9 din Legea nr. 554/2004 care priveşte doar rapoartele de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că se consideră persoană vătămată prin aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri, constând în plata sumelor pe care le-ar fi putut primi, cu titlu de indexare şi actualizare a pensiei, în condiţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în cazul în care nu ar fi fost adoptată O.U.G. nr. 59/2017.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, apreciată a fi neconstituţională, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale, respectiv Guvernul României, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Galaţi, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.