Jurisdiction for compensation claims against the Government based on unconstitutional emergency orders: central authority rank overrides monetary threshold

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

I. obligarea pârâtului la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 şi art. XXV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, constând în:

a. plata sumei de 11.218 RON reprezentând echivalentul sumelor reţinute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12.2022, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflaţiei;

b. plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;

II. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii pendinte şi, implicit, a interesului, având în vedere că la data de 17.02.2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023, act normativ ce a fost adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Totodată, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului, raportat la conţinutul O.U.G. nr. 4/2023, prin care se dă în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale, precum şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 142 din data de 19 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Guvernul Romaniei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 130/2021.

Curtea de Apel a reţinut dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe cele ale art. 96 alin. (1) C. proc. civ., constatând că legea specială nu prevede că acţiunile precum cea de faţă se judecă de curţile de apel ca instanţă de fond.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că alin. (1) al acestui articol prevede competenţa materială a curţii de apel în soluţionarea litigiilor privind acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a susţinut reclamanta, este necesară mai întâi identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic emis în executarea în concret a legii şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrative.

A mai reţinut că litigiul nu priveşte un act administrativ emis sau încheiat de autorităţile publice centrale, respectiv obiectul litigiului nu este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, sau de obligarea autorităţii publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, ci vizează acordarea de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă a pârâtului Guvernul României fiind justificată de faptul că acesta este emitentul O.U.G. nr. 130/2021.

Chiar dacă s-ar aprecia că pârâtul Guvernul României are calitate procesuală pasivă în raport cu petitele formulate, s-a reţinut că în speţă, competenţa materială de soluţionare a cererii tot nu poate aparţine Curţii de Apel Constanţa, întrucât art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 utilizează un criteriu valoric pentru determinarea competenţei materiale. Or, cuantumul despăgubirilor solicitate nu atinge cuantumul stabilit de legea specială pentru a atrage competenţa materială a Curţii de Apel Constanţa.

2.2. Prin sentinţa nr. 1358/02.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele sentinţei a reţinut că, în speţă, reclamanta urmăreşte obligarea unei autorităţi publice centrale (Guvernul României) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea sa fiind întemeiată pe Legea nr. 554/2004.

A mai reţinut că, deşi litigiul din cauză nu priveşte un act administrativ emis de Guvern ca autoritate centrală, trebuie avut în vedere faptul că acesta a fost dat în competenţa instanţei de contencios administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că instanţa competentă se stabileşte potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, text de lege situat din punct de vedere topografic după art. 8 şi art. 9, ce reglementează cu caracter general obiectul acţiunii judiciare în contenciosul administrativ, prin art. 8 şi cu caracter special prin art. 9.

Cum litigiul de faţă nu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, ci plata unei despăgubiri ca urmare a unei vătămări produse printr-o ordonanţă de urgenţă, a reţinut că trebuie avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente, şi nu cel valoric, nefiind relevant că vătămarea invocată de reclamantă este reprezentată de perceperea în timp a unei contribuţii reglementate prin Codul fiscal, câtă vreme obiectul acţiunii nu este restituirea unor sume nelegal percepute, conform legislaţiei fiscale, ci plata unei despăgubiri echivalente cu această sumă, de către Guvernul României, autoritate centrală căreia i se impută o culpă în emiterea actului normativ vătămător.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamanta se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 11, 12, 13, 16 şi 18 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) - cu referire la pct. 12, 13, 16 şi 18 - din O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării prejudiciului, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (…).

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze cauza, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri şi la încetarea vătămării produse prin actul nelegal, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.