Clarification of judgment operative part: distinction between lamination and completion of court orders

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 20.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP):

A. Constatarea neîndeplinirii de către Guvernul României a obligaţiei de adoptare a Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat în domeniul forestier, pentru perioada 2010 - 2013, într-un termen rezonabil, conform prevederilor art. 4 lit. s) pct. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 - echivalând cu un refuz nejustificat în temeiul art. 2 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 554/2004);

B. Obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern şi de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

C. Obligarea MAP la plata:

1) Sumei de 2.015.367,43 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafaţa de pădure de 457,70 ha (2010), respectiv 1.214,20 (2011-2013) situată în zona/tipul funcţional T1/T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de B. pe întreaga perioadă a anilor 2010-2013 cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2010-2013;

2) Dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 2.015.367,43 RON, începând cu data de 14.09.2012 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 şi până la plata efectivă;

Prin sentinţa nr. 302 din data de 24 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor; a respins excepţiile inadmisibilităţii, prescripţiei şi lipsei de interes invocate de pârâtul Guvernul României; a respins ca prematur introdusă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 2.015.367,43 RON, reprezentând compensaţii, ajutoare de stat şi a dobânzilor fiscale aferente.

De asemenea, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pe care l-a obligat să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de Hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

A respins, în rest, ca nefondată acţiunea în contradictoriu cu Guvernul României, pe care l-a obligat la 50 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

2. Cererea de lămurire dispozitiv

La data de 27 februarie 2023, reclamanta A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, solicitând a se clarifica dacă, prin obligaţia impusă în sarcina pârâtului de adoptare a unei hotărâri de guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, instanţa a avut în vedere obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unui act administrativ cu caracter individual.

3. Încheierea recurată în prezenta cauză

Prin încheierea din 3 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii şi lipsei de interes;

A respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de reclamanta A., în contradictoriu în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 3 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 302/2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2018 în dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost formulată, precum şi menţinerea soluţiei instanţei de fond în privinţa excepţiilor tardivităţii, inadmisibilităţii şi a lipsei de interes.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că în speţă lămurirea dispozitivului prezintă relevanţă în contextul cadrului legislativ actual, întrucât la data de 09.11.2022 a fost adoptată H.G. nr. 1370/2022.

Cum în hotărârea a cărei lămurire se solicită nu s-a dispus în mod explicit obligarea Guvernului României la adoptarea unei hotărâri de guvern sub forma unui act administrativ cu caracter normativ şi, profitând de lipsa de claritate din dispozitiv, în prezent, Guvernul României, prin intermediului organului de specialitate MMAP, susţine că H.G. nr. 1370/2022 este un act administrativ cu caracter individual.

Precizează că a formulat cererea de lămurire dispozitiv pentru a cunoaşte dacă, la momentul pronunţării sentinţei nr. 302/2018 în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern cu caracter normativ sau individual, împrejurare ce au putea clarifica dacă Guvernul României şi-a îndeplinit corect şi legal obligaţia de adoptare a actului administrativ conform dispoziţiei instanţei de judecată.

Arată că H.G. nr. 1370/2022 a fost adoptată doar ca urmare a demarării procedurii de executare silită, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova.

Susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, prin demersul judiciar de faţă ar fi solicitat, de fapt, completarea hotărârii şi nu lămurirea dispozitivului acesteia, instanţa încălcând, prin recalificarea dată cererii de lămurire, principiul disponibilităţii, prevăzut de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. şi limitele învestirii.

Arată că nu este incident art. 152 C. proc. civ., privind denumirea greşită a cererii, pentru a necesita recalificarea.

Consideră că în ambele ipoteze, instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor fundamentul juridic raportat la fondul cererii sau necesitatea completării cadrului procesual, însă dacă partea insistă în soluţionarea cererii astfel cum a fost iniţial formulată, instanţa nu poate considera cererea modificată, întrucât acest aspect încalcă principiul disponibilităţii.

Critică faptul că în ultimul paragraf din considerente, instanţa s-a referit la cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 302/2018, deşi nu a fost învestită cu o atare cerere şi în condiţiile în care completarea cererii are ca premisă, conform art. 444 C. proc. civ., ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, aspect care nu se regăseşte în prezenta speţă.

Susţine că nu sunt incidente prevederile art. 444 C. proc. civ. şi că lămurirea dispozitivului este imperios necesară, deoarece în cuprinsul său se regăsesc obligaţiile concrete ale părţilor, dispuse de către instanţă, care însă nu pot fi puse în executare de creditor prin interpretare şi prin raportare la considerentele hotărârii.

Mai arată că nu este de acord cu argumentul instanţei de fond, conform căruia "dispoziţia cu privire la care se cere lămurirea este clară", deoarece Guvernul României în prezent susţine că hotărârea de guvern la a cărei adoptare a fost obligat este un act administrativ individual, interpretare care este, în opinia sa, cauzatoare de prejudicii şi discriminantă în raport cu alţi proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră supuşi aceloraşi restricţii.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că instanţa nu a indicat motivele concrete pentru care a apreciat că dispozitivul sentinţei este clar, iar pe de altă parte, hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În ceea ce priveşte nemotivarea, arată că hotărârea recurată nu respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atrage nulitatea virtuală şi absolută a acesteia.

Susţine că instanţa de fond a prezentat în considerentele hotărârii aspecte care nu au fost puse în discuţia părţilor, respectiv nu au fost supuse discuţiei contradictorii.

Totodată, instanţa de fond nu a motivat corespunzător soluţia, prin raportare la cererile şi apărările părţilor, ci a motivat generic, pur teoretic, chiar analitic aspectele deduse judecăţii, făcând o comparaţie între procedura completării hotărârii şi cea a lămuririi dispozitivului, deşi nu s-a pus în discuţia părţilor o eventuală modificare sau recalificare a cererii şi nici părţile nu au solicitat acest lucru.

Referitor la motivele contradictorii, arată că în prima parte a considerentelor a reţinut că dispozitivul încheierii atacate este clar, nefiind incidentă instituţia lămuririi dispozitivului, dar ulterior a reţinut că a lămuri dispozitivul în sensul solicitat de reclamantă este echivalent cu a completa dispozitivul, motivând în raport cu recalificarea pe care a dat-o cererii de lămurire, astfel cum reiese din ultimul paragraf al motivării, prin care a subliniat că va respinge cererea de completare a dispozitivului.

Critică argumentul instanţei de fond în sensul că reclamanta ar fi de fapt nemulţumită de termenul de depunere a cererilor, prevăzut în Hotărârea de Guvern, ceea ce excede instrumentului juridic al lămuririi de dispozitiv, recurenta susţinând că nu a invocat argumente în sensul celor reţinute de către instanţă, ci doar a învederat că lămurirea dispozitivului prezintă relevanţă şi din perspectiva adoptării de către Guvernul României a H.G. nr. 1370/2022 şi a procedurii de executare silită, întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

5. Apărările formulate în recurs

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în sensul de a clarifica dacă, prin obligaţia impusă în sarcina pârâtului de adoptare a unei hotărâri de guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, instanţa a avut în vedere obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unui act administrativ cu caracter individual.

Prin încheierea din 3 aprilie 2023, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii şi lipsei de interes şi a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de reclamanta A., în contradictoriu în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

Împotriva încheierii din 3 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi în cuprinsul cererii de recurs recurenta-reclamantă a indicat în mod expres doar motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., criticile expuse se încadrează şi în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care încheierea atacată va fi analizată şi din această perspectivă.

Cererea de faţă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de casare s-a invocat faptul că instanţa de fond instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, prin demersul judiciar de faţă ar fi solicitat, de fapt, completarea hotărârii şi nu lămurirea dispozitivului acesteia, încălcând, prin recalificarea dată cererii de lămurire, principiul disponibilităţii părţilor, prevăzut de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. şi limitele învestirii, iar pe de altă parte, faptul că instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor fundamentul juridic raportat la fondul cererii sau necesitatea completării cadrului procesual. A mai arătat că în ultimul paragraf din considerente, instanţa s-a referit la cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 302/2018, deşi nu a fost învestită cu o atare cerere şi în condiţiile în care în cauză nu sunt incidente prevederile art. 444 C. proc. civ.

Instanţa de recurs apreciază că acest motiv de casare nu este incident în cauză şi că nu se relevă încălcarea de către prima instanţă a principiilor disponibilităţii părţilor şi contradictorialităţii, în condiţiile în care cererea de lămurire dispozitiv a fost comunicată părţilor adverse, iar completarea la care a făcut referire instanţa în ultimele paragrafe ale considerentelor încheierii recurate face parte din raţionamentul logico-juridic al instanţei, pe care aceasta şi-a fundamentat analiza cererii deduse judecăţii.

Cu alte cuvinte, în cauză nu e vorba de o modificare de către instanţă a cererii formulate de către parte, ci de concluzia la care a ajuns instanţa de judecată în urma examinării argumentelor din cererea de lămurire dispozitiv, prin prima raţionamentului logico-juridic al instanţei, ce nu intră în sfera art. 14 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia: "Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate".

În speţă, în realitate, ceea ce se critică şi o nemulţumeşte pe recurentă este soluţia dată de către instanţa de fond cu privire la cererea de lămurire dispozitiv, şi nu încălcarea unor norme de procedură referitoare la această excepţie.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reţine că, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat în esenţă faptul că instanţa nu a indicat motivele concrete pentru care a apreciat că dispozitivul sentinţei este clar, iar pe de altă parte, hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât în prima parte a considerentelor a reţinut că dispozitivul încheierii atacate este clar, nefiind incidentă instituţia lămuririi dispozitivului, dar ulterior a reţinut că a lămuri dispozitivul în sensul solicitat de reclamantă este echivalent cu a proceda la completarea acestuia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de lămurire dispozitiv.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Contrar celor susţinute de către recurenta-reclamantă, instanţa de fond a arătat că nu se impune lămurirea dispozitivului, acesta fiind clar, fără echivoc, constând în obligarea pârâtului Guvernul României să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de Hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

De asemenea, în cuprinsul încheierii analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

În concret, considerentul instanţei de fond conform căruia dispozitivul sentinţei este clar şi nu necesită a fi lămurit nu vine în contradicţie cu argumentul că a lămuri dispozitivul conform celor indicate de reclamantă, şi anume, de a explicita în dispozitiv caracterul actului la care a fost obligat pârâtul, este echivalent cu a completa dispozitivul, acestea fiind aspecte distincte.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, instanţa reţinând în mod corect că aspectul a cărui lămurire s-a solicitat excede cadrului unei lămuriri de dispozitiv, care presupune doar clarificarea acestuia şi nu modificarea sau completarea ori modificarea considerentelor hotărârii, aşa cum s-a solicitat în speţă.

De altfel, chiar dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ. condiţionează formularea unei asemenea cereri de situaţia în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii.

Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă în cauză.

Înalta Curte constată că soluţia astfel dată nu este susceptibilă de lămurire din perspectiva soluţiei pronunţate, o dovadă în acest sens fiind chiar faptul că Guvernul României a procedat la punerea în executare a sentinţei a cărei lămurire s-a solicitat.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 3 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 3 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.