Expert's fee claim omitted from final cassation ruling; completion request rejected as late due to peremptory deadline lapse

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra cererii de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 82.764,09 RON cu titlu de prejudiciu estimativ stabilit de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova reprezentând plată nedatorată, din care: 74.896,59 RON prejudiciu reprezentând plăţi nelegale pentru obiectivul "Balastare drumuri comunale" întrucât lucrarea a fost supraevaluată; 7.867,50 RON majorări de întârziere, calculate de către Curtea de Conturi pentru perioada decembrie 2015 - octombrie 2016 şi în continuare până la data plăţii efective.

Prin încheierea din data de 10.01.2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea expertului B., de majorare a onorariului, a dispus înlocuirea acestuia cu expertul C., fiind prorogată discutarea probei cu expertiză contabilă solicitată de ambele părţi după efectuarea raportului de expertiză în specialitatea drumuri şi poduri.

De asemenea, prin încheierea din data de 04.02.2021, aceeaşi instanţă a dispus amânarea pronunţării pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

Împotriva încheierilor din 10.01.2019 şi 04.02.2021, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs expertul B..

I.2. Prin decizia nr. 1206 din 06.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de expertul B. împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2019 şi 4 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. A. S.R.L. şi intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei şi a respins pe acest temei cererea formulată de expert, precum şi cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.

I.3. Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs expertul B., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.12.2021, sub nr. x/2017.

A invocat în drept dispoziţiile art. 483, art. 485, art. 486 şi art. 490 din C. proc. civ. şi a susţinut că în mod greşit a admis Curtea de Apel Ploieşti excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, încălcând dispoziţiile legale aplicabile, în condiţiile în care a solicitat doar plata onorariului de expert stabilit în cuantum de 3.000 de RON pentru raportul de expertiză întocmit şi depus la dosar pentru termenul din 26.02.2018.

I.4. Prin decizia nr. 4286 din 29.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 1206 din 06.10.2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

I.5. La data de 01.02.2023 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, o cerere formulată de recurentul B., întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., prin care solicită completarea hotărârii pronunţate la data de 29.09.2022.

În motivarea cererii a susţinut că prin decizia nr. 1206/06.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, instanţa a înţeles să invoce din oficiu excepţia inadmisibilităţii apelului faţă de prevederile art. 458 C. proc. civ., fără să ia în considerare a doua parte a textului de lege care precizează "în afară de cazul în care, potrivit, legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Astfel, a considerat că în această situaţie se încadrează şi expertul B., care justifică interesul de a solicita doar plata onorariului pentru lucrarea realizată, dispusă de instanţă prin actul de numire, pentru că a justificat onorariul solicitat prin nota de evaluare şi decontul privind cheltuielile realizate, timpul de lucru şi complexitatea lucrării efectuate.

În opinia părţii, acesta reprezintă un capăt de cerere principal pe care instanţele de fond, apel şi recurs, prin hotărârile pronunţate în cauză, precum şi prin raportul Biroului de informare şi relaţii publice din 12.01.2023 emis de Înalta Curte, l-au omis la pronunţare.

Faţă de cele arătate, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună plata onorariului definitiv în cuantum de 3.000 RON.

I.6. Intimatele nu au formulat apărări cu privire la cererea de completare a hotărârii.

La data de 20.03.2023, recurentul B. a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat argumentele invocate în cuprinsul cererii de completare a hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat ca judecata să se facă în lipsă.

La termenul din data de 27.04.2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a hotărârii şi a reţinut-o spre soluţionare pe excepţia invocată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a hotărârii

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii privind completarea hotărârii, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, cu consecinţa respingerii cererii de completare a hotărârii, ca tardivă, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În speţă, recurentul B. a solicitat completarea hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2017, respectiv decizia nr. 4286 din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub aspectul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui petit al acţiunii sale.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Înalta Curte reţine că termenul de 15 zile de la comunicare, instituit de art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai solicita completarea hotărârii, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Este de observat că recurentul a formulat şi a transmis prin poştă cererea de completare a deciziei la 25 ianuarie 2023, data ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă aflat la dosar, iar în raport cu data la care i-a fost comunicată decizia nr. 4286 din 29 septembrie 2022, care este definitivă, respectiv 12 decembrie 2022, conform procesului-verbal de înmânare ataşat la dosar, cererea de completare a fost formulată cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., ultima zi în care aceasta putea fi formulată fiind 28 decembrie 2022. Această împrejurare atrage sancţiunea decăderii recurentului din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcţia sa procesuală, astfel încât instanţa nu poate proceda la examinarea motivelor invocate.

Demn de menţionat este şi faptul că, deşi recurentul a formulat cererea de completare cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea deciziei, acesta nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a acesteia dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii şi să respingă cererea promovată de recurentul B., ca tardiv formulată.

În aceste condiţii, aspectele formale care ţin de analiza pe fond a cererii de completare a deciziei nr. 4286 din 29 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, nu se mai impun a fi verificate, ca urmare a respingerii cererii de completare a hotărârii, ca tardiv formulată.

2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi asupra cererii de completare

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că solicitarea recurentului B. privind completarea deciziei nr. 4286 din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost făcută cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 444 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de completare formulată de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul B. privind completarea deciziei nr. 4286 din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.