Intravenous nutrition interim order upheld; appeals dismissed as lacking interest after claimant's death.

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa, emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună:

1) obligarea pârâţilor, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, în vederea respectării dreptului său la viaţă, la:

- în principal, asigurarea hranei intravenoase zilnice, conform recomandărilor medicilor de specialitate, începând cu data formulării cererii şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii de drept comun, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, prin care a solicitat obligarea pârâţilor să-i asigure/deconteze în regim de 100 % (fără contribuţie personală) hrana intravenoasă pe parcursul întregii vieţi;

- în subsidiar, prin decontarea gratuită în regim de decontare 100% (fără contribuţie personală) a hranei intravenoase zilnice ce îi este necesară, conform recomandărilor medicale, începând cu data formulării cererii şi până la soluţionarea definitivă a aceleiaşi acţiuni de drept comun înregistrate pe rolul Curţii de Apel Constanţa;

2) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 183 din 22 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa; a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa şi a obligat pârâţii să asigure reclamantului hrana intravenoasă zilnică, conform recomandărilor medicilor de specialitate sau, în subsidiar, să deconteze în regim de compensare 100% hrana intravenoasă zilnică a acestuia, începând cu 21.07.2022 şi până la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2022

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 183 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, au exercitat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate. Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză. Aspecte procesuale

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17.11.2022, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.

În motivare a susţinut, în contextul expunerii pe larg a circumstanţelor factuale ale cauzei, că soluţia pronunţată de prima instanţă respectă cerinţele legii aplicabile, iar criticile recurenţilor sunt nefondate, în speţă fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

La data de 13.02.2023, reprezentantul convenţional al intimatului-reclamant a transmis instanţei, prin mail, o adresă prin care a comunicat că la data de 19.01.2023 a intervenit decesul părţii, conform certificatului de deces anexat, şi a solicitat a se proceda în consecinţă. Adresa menţionată a fost comunicată recurenţilor-pârâţi şi intimatei-pârâte, care nu au depus puncte de vedere.

La termenul de dezbateri din 27 aprilie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a recurenţilor-pârâţi în susţinerea cererilor de recurs formulate şi a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţia invocată.

După dezbateri au fost înaintate la dosar, prin mail, precizări formulate de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii prin care a expus considerente referitoare la interes în accepţiunea prevederilor art. 33 C. proc. civ. şi a concluzionat, raportat la calitatea de asigurat a intimatului-reclamant şi de pretenţiile deduse judecăţii, că orice cerere de introducere în cauză a moştenitorilor este lipsită de interes, dar şi inadmisibilă.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recurenţilor-pârâţi în susţinerea cererilor de recurs formulate, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, cu consecinţa respingerii recursurilor ca lipsite de interes pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În speţă, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A. vizează obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, în vederea respectării dreptului său la viaţă, în principal la asigurarea hranei intravenoase zilnice, conform recomandărilor medicilor de specialitate, începând cu data formulării cererii şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii de drept comun, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, prin care a solicitat obligarea pârâţilor să-i asigure/deconteze în regim de 100 % (fără contribuţie personală) hrana intravenoasă pe parcursul întregii vieţi; iar în subsidiar, prin decontarea gratuită în regim de decontare 100% (fără contribuţie personală) a hranei intravenoase zilnice ce îi este necesară, conform recomandărilor medicale, începând cu data formulării cererii şi până la soluţionarea definitivă a aceleiaşi acţiuni de drept comun.

Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ.: "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale este caracterizată de urgenţă şi are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluţionării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei.

Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluţionarea pe fond a acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2022, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursurilor vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Aşa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanţă a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant şi a obligat pârâţii să-i asigure hrana intravenoasă zilnică, conform recomandărilor medicilor de specialitate sau, în subsidiar, să deconteze în regim de compensare 100% hrana intravenoasă zilnică a acestuia, începând cu data de 21.07.2022 şi până la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2022

La data de 13 februarie 2023, reprezentantul convenţional al intimatului-reclamant a transmis, prin mail, o adresă prin care a comunicat faptul că la data de 19.01.2023 a intervenit decesul părţii, conform certificatului de deces anexat, şi a solicitat instanţei să procedeze în consecinţă. Faţă de acest aspect recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a exprimat un punct de vedere prin precizările depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, arătând că, raportat la calitatea de asigurat a intimatului-reclamant şi de pretenţiile deduse judecăţii, orice cerere de introducere în cauză a moştenitorilor este lipsită de interes, dar şi inadmisibilă.

În speţă, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenţei interesului în susţinerea cererilor de recurs formulate în cauză, sens în care a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a recursurilor exercitate de pârâţi, în condiţiile în care obligaţia stabilită pe calea ordonanţei preşedinţiale era strict legată de persoana reclamantului decedat.

Or, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Se impune a se reţine sub acest aspect şi articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În acest context, ţinând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunţării soluţiei de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială de către instanţa de fond şi învestirii instanţei de recurs cu căile de atac promovate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a intervenit decesul intimatului-reclamant A., Înalta Curte reţine, faţă de obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, că interesul procesual în susţinerea recursurilor pârâţilor nu mai este actual. În condiţiile în care obligaţia de asigurare a hranei intravenoase, stabilită de prima instanţă, a avut caracter executoriu, a vizat strict persoana reclamantului şi nu se poate transmite moştenitorilor, o eventuală soluţionare favorabilă a demersului părţilor ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu un asemenea demers judiciar.

În consecinţă, cum interesul de a acţiona al pârâţilor trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 183 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes, menţinând astfel sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 183 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.