Exclusivity of High Court jurisdiction for judicial transfer appeals under CSM legislation overruling Court of Appeal competence

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.08.2022, în dosar nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 şi a Hotărârii secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/3.03.2022; obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantei de la Judecătoria Constanţa la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 206 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2023, atacată cu recurs de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, coroborat cu art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004, întrucât în cauză nu se atacă o hotărâre a plenului Consiliul Superior al Magistraturii, ci una a secţiei, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 ce trimit la dreptul comun - Legea nr. 554/2004, iar conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3), văzând rangul central al emitentului actului, respectiv Consiliul Superior al Magistraturi şi domiciliul părţii reclamante (Bucureşti), a apreciat că este competentă, general, material şi teritorial, în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei, cu consecinţa anulării Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 şi a Hotărârii secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/3.03.2022 şi obligării pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantei de la Judecătoria Constanţa la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea nu este motivată şi nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv instanţa şi-a însuşit argumente eronate cu privire la vechimea în magistratură, iar pe de altă parte, nu a răspuns în concret susţinerilor sale din contestaţie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că cererile de transfer nu au fost soluţionate cu exces de putere, întrucât intimatul şi-a exercitat în mod legal dreptul de apreciere, în condiţiile în care normele legale care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv, conferind doar o vocaţie magistratului, şi nu un drept.

De asemenea, consideră că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că cererile de transfer nu au fost soluţionate cu exces de putere şi din perspectiva faptului că vechimea sa în magistratură este comparativ egală sau mai mică cu a doamnei judecător B., precum şi din perspectiva faptului că motivele personale invocate nu ar avea caracter excepţional.

Consideră că se impunea prioritizarea criteriilor de transfer şi că, prin prima criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, cererea sa de transfer trebuia admisă cu prioritate faţă de cea a doamnei judecător B..

Totodată, susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că hotărârile prin care au fost soluţionate cererile de transfer au fost motivate, câtă vreme s-a făcut trimitere doar la impactul negativ pe care l-ar avea în activitatea instanţei de la care a cerut transferul, admiterea cererii sale de transfer, fără a fi analizată în mod obiectiv situaţia contestatoarei.

3.1. Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi a sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs incident recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident, casarea sentinţei şi a încheierii recurate, admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, admiterea excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arată că, pentru soluţionarea contestaţiei, completul a fost alcătuit dintr-un singur judecător, deşi competenţa revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de prevederile art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 şi art. 29 alin. (7)-(9) Legea nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arată că instanţa a respins în mod eronat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, interpretarea dată de către instanţa de fond acestui aspect fiind în contradicţie cu intenţia legiuitorului, care a prevăzut la art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 că hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate în condiţiile art. 29 alin. (7)-(9) Legea nr. 317/2004, respectiv în aceleaşi condiţii în care pot fi atacate hotărârile Plenului privind cariera judecătorilor şi procurorilor.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a respins în mod eronat excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei, nefiind respectat termenul de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, prevăzut de art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care ambele hotărâri atacate au fost publicate la data de 23.05.2022, iar contestatoarea a formulat plângerea prealabilă la data de 07.06.2022, acţiunea fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.08.2022.

4. Apărările formulate în recurs

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului contestatoarei, ca nefondat.

În esenţă, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu poate fi reţinut excesul de putere în ceea ce priveşte respingerea cererilor de transfer ale contestatoarei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârilor secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 şi nr. 775/3.03.2022; obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Constanţa la una dintre judecătoriile aflate în municipiul Bucureşti.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Anterior, prin încheierea din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, coroborat cu art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004, întrucât în cauză nu se atacă o hotărâre a plenului Consiliul Superior al Magistraturii, ci una a secţiei, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 9 din legea nr. 304/2004 ce trimit la dreptul comun - Legea nr. 554/2004, iar conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3), văzând rangul central al emitentului actului, respectiv Consiliul Superior al Magistraturi şi domiciliul părţii reclamante (Bucureşti), a apreciat că este competentă, general, material şi teritorial, în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod greşit a respins excepţia necompetenţei materiale.

Astfel, potrivit art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, aplicabil în speţă în raport cu data introducerii acţiunii, 24.08.2022: "(7) Hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată în condiţiile art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

(8) Contestaţia formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5) suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera şi drepturile acestuia.

(9) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia prevăzută la alin. (7) este definitivă."

Analizând textele de lege de mai sus, Înalta Curte constată că art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 trimite în mod expres la art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004, ce atribuie în alin. (7) competenţa soluţionării contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor prin care se dispune cu privire la cererile de transfer, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din această perspectivă, este irelevant că art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 trimite, la rândul său, la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit foarte clar instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva Hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cererile de transfer ale magistraţilor.

Este adevărat că dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, însă, câtă vreme legiuitorul a stabilit în mod expres că hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, respectiv la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu se poate reţine interpretarea primei instanţe în sensul că acest text de lege s-ar referi doar la hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.

Cu alte cuvinte, nu se poate face abstracţie de norma expresă de la art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, care stabileşte competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiilor formulate de persoanele interesate împotriva hotărârilor prin care se dispune cu privire la cererile de transfer, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, şi nu conform alin. (5) al aceluiaşi articol.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., respectiv instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte, hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, instanţa respingând în mod greşit excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, motiv pentru care instanţa de recurs va admite recursurile, va casa hotărârile recurate, va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi va trimite cauza pentru soluţionarea contestaţiei pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere soluţia pronunţată, celelalte aspecte invocate de către recurenţi nu se mai impun a fi analizate, acestea urmând a fi avute în vedere în soluţionarea contestaţiei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi a sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa încheierea şi sentinţa recurate şi, rejudecând: va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi va trimite cauza pentru soluţionarea contestaţiei pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi a sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa recurate şi, rejudecând:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

Trimite cauza pentru soluţionarea contestaţiei pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.