Revision petition rejected: absence of newly discovered evidence invalidates Art. 509(1)(5) CPC extra-judicial remedy

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019 la data de 29.08.2019 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş solicitând anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătatt că, la data de 10.12.2014, pârâtele au emis Decizia nr. 7538/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) lit. (c) şi (d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a reclamantei, ulterior, la data de 12.04.2019, reclamanta a formulat contestaţia nr. 12255 împotriva Deciziei nr. 7538/27.02.2019, iar pârâtele au răspuns prin emiterea Deciziei nr. 3573 12.07.2019.

Prin Decizia nr. 3573/12.07.2019 a fost respinsă contestaţia reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş s-a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2020 la data de 09.01.2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă şi a Deciziei nr. 7538/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare a reclamantei, reluând în motivare aceleaşi argumente de fapt şi de drept prezentate anterior în motivarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

La termenul din data de 13.02.2020, având în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (1), (2) şi 3 din C. proc. civ. s-a admis excepţia conexităţii dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019, excepţie invocată din oficiu şi s-a trimis respectivul dosar completului învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019

Prin sentinţa civilă nr. 51/05.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara a respins cererile conexate formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Recursul formulat de către revizuentă împotriva sentinţei civile nr. 51/05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondat.

Împotriva sentinţei de mai sus, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 27.08.2021, sub număr unic de dosar x/2021, solicitând admiterea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 51/05.03.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, în sensul schimbării în tot a acesteia, anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 prin care s-a soluţionat Contestaţia nr. 12255/18.04.2019 împotriva Deciziei nr. 7538/27.02.2019, anularea în tot a Deciziei nr. 7538/27.02.2019 (titlu executoriu) de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare a revizuentei A. şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea căii extraordinare de atac a revizuirii, revizuenta- reclamantă s-a prevalat de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor".

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de revizuire:

Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 587 din 4 noiembrie 2021, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 51/05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019.

Pentru a se pronunaţa astfel, instanţa a constatat că revizuenta nu a prezentat niciun înscris nou în susţinerea cererii sale, ci doar a făcut trimitere la faptul că instanţa de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit şi 3.876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziţie actele necesare efectuării acesteia.

În condiţiile în care revizuenta nu a prezentat niciun înscris în susţinerea căii de atac de faţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că acesta nu îndeplineşte niciuna din condiţiile cerute a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

S-a mai reţinut că faţă de motivul invocat, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe considerentul respingerii unei cereri în probaţiune, astfel că, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii de faţă, Curtea a respins calea extraordinară de atac.

3. Cererea de recurs:

Împotriva sentinţei civile nr. 587 din 4 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs recurenta-revizuentă, A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

Criticând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, recurenta-revizuentă a susţinut că hotărârea pronunţată în revizuire este nelegală şi netemeinică.

A arătat că, instanţa de fond cât şi cea de recurs au respins cererea revizuentei de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dovedea că nu poate fi făcută responsabilă pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit şi 3,876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziţie actele necesare efectuării acesteia.

Revizuenta a precizat că nu a avut posibilitatea de a depune actele necesare efectuării expertizei fiscal- contabile, înrtucât toate documentele S.C. B. S.R.L. au fost predate cesionarilor S.C. C. S.R.L. şi D. cu ocazia cesionării părţilor sociale şi retragerii din societate atât ca asociat cât şi ca administrator.

S-a mai susţinut că cererea revizuentei de administrare a probei cu expertiza fiscal-contabilă putea fi admisă, în condiţiile în care documentele necesare efectuării acesteia puteau fi solicitate de către expertul judiciar.

Totodată, a susţinut că nu a avut posibilitatea de a se apăra eficient, prin respingerea probei cu expertiza fiscal-contabilă fiind privată de acest drept, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

În opinia sa, recurenta-revizuentă a apreciat că instanţa a soluţionat cauza încălcând principiul egalităţii armelor care implică obligaţia ca fiecăreia dintre părţi să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza - inclusiv probele - în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj faţă de partea adversă [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), pct. 146; Dombo Beheer B.V. împotriva Ţărilor de Jos, pct. 33].

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş au formula întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea care face obiectul controlului judiciar, motivul respingerii cererii de revizuire l-a constituit neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate care impun a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-revizuenţă a expus, pe larg, situaţia de fapt a litigiului, învederând că, atât instanţa de fond cât şi cea de recurs au respins cererea revizuentei de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dovedea că nu poate fi făcută responsabilă pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit şi 3,876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziţie actele necesare efectuării acesteia.

De asemenea, recurenta-revizuentă, a mai susţinut că nu a putut să se apare eficient, prin respingerea probei cu expertiza fiscal -contabilă fiind privată de acest drept, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că susţinerile recurenţei, pe de o parte, sunt critici care vizează netemeinicia sentinţei atacate, iar pe de altă parte, nu pun în discuţie legalitatea hotărârii atacate sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate sus-menţionate.

Este de amintit că revizuenta reclamantă s-a prevalat de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor".

Prin instituirea acestei căi de retractare a unei hotărâri definitive, legiuitorul a urmărit, în principal, revenirea asupra unor erori de fapt săvârşite involuntar de judecător ca urmare a imposibilităţii în care s-a aflat una dintre părţi de a înfăţişa înscrisuri existente la momentul judecăţii, cu caracter determinat asupra soluţiei, pentru că au fost reţinute (adică, ascunse) de cealaltă parte din proces (parte potrivnică) ori din împrejurări mai presus de voinţa sa (care nu se confundă cu împrejurările imputabile, precum pasivitatea, neglijenţa, neştiinţa, riscul condamnării penale etc.).

În speţa supusă analizei, se constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a legii.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greşită a legii presupune că textul legal incident speţei este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond. În acest caz, situaţia de fapt a fost greşit calificată, comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului sau apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecăţii.

Anume, Înalta Curte constată că, invocând acest motiv de recurs, revizuenta pretinde că ar fi prezentat vreun înscris nou în susţinerea cererii sale făcând trimitere la faptul că instanţa de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit şi 3.876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018.

În realitate, criticile dezvoltate de către recurenta-revizuentă nu vizează nelegalitatea sentinţei atacate, ci constituie aspecte de netemeinicie ale acesteia, referitoare la modul în care instanţa a interpretat şi a valorificat probele administrate în cauză şi cele reţinute cu privire la situaţia de fapt, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Cu atât mai puţin, susţinerea recurentei în sensul că nu a avut posibilitatea de a depune actele necesare efectuării expertizei fiscal - contabile, ca temei al revizuirii când ea este fundamentată, pe lipsa de diligenţă în identificarea şi procurarea unor mijloace de probă, indiferent de strategia de apărare adoptată, mijloace de probă necesare în susţinerea apărărilor.

Or, considerentele sentinţei recurate evidenţiază motivele pentru care instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte înscrisul nou că revizuenta nu a prezentat niciun înscris în susţinerea căii de atac de faţă astfel că, acesta nu îndeplineşte niciuna din condiţiile cerute a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tocmai aceasta a reţinut Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa recurată, fără a contrazice cu nimic cele reţinute de aceeaşi instanţă, că revizuenta nu a prezentat nici un înscris nou în susţinerea cererii sale, ci doar a făcut trimitere la faptul că instanţa de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligaţiile fiscale suplimentare.

Faţă de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivele şi criticile formulate de recurentă, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 587 din 4 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.