Upholding status as Securitate worker despite departure from judicial office; appeal rejected

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti –Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să constate calitatea de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe acesta.

La prezentarea motivelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată s-a arătat că, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, Ministerul de Justiţie a transmis, în temeiul art. 6 din Legea nr. 303/2004, declaraţia pe propria răspundere a domnului A., asistent judiciar la Tribunalul Harghita, în vederea verificării existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii. S-a constatat că pârâtul a instrumentat dosarele nr. x, fiind titularul dosarului de încadrare M.A.I. nr. M 20-A..

Aşa cum rezultă din nota de constatare nr. x/17.10.2018 şi din înscrisurile ataşate acesteia, pârâtul a fost angajatul fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul Direcţiei a V-a, U.M. 02894 Sighet - Contrainformaţii (1989), fapt ce denotă îndeplinirea primei condiţii stabilite de legiuitor în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1338 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., constatându-se calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul -pârât a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit legea, reţinând că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea acţiunii, înlăturând apărarea pârâtului cu privire la lipsa probelor din care să rezulte că prin activităţile întreprinse în calitate de ofiţer de informaţii ar fi încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale, constatând că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat si supus spre aprobare anumite măsuri represive, persoanele care le-au aprobat, respectiv persoanele care le-au executat, singurul element determinant fiind ca întreaga activitate de politie politică să vizeze încălcarea unor drepturi si libertăţi fundamentale.

Pe linia aceluiaşi raţionament, instanţa a considerat că toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, conduc la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

În consecinţă, susţine recurentul-pârât, raportându-se la consideraţiile de ordin teoretic, instanţa a constatat că operaţiunea de întocmire şi semnare a raportului din 10.11.1989, în care au fost prezentate activităţile desfăşurate de pârât, precum şi măsurile concrete pe care acesta le-a luat pentru cunoaşterea şi gestionarea situaţiei operative în rândul militarilor au avut drept consecinţă îngrădirea vieţii private şi violarea secretului corespondenţei militarilor.

Pornind de la motivele care au condus la pronunţarea hotărârii recurate, solicită ca Înaltă Curte să constate că hotărârea a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Arată că, în conformitate cu disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv ca persoana în cauză să fi îndeplinit calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989 şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce priveşte calitatea de ofiţer de contrainformaţii a recurentului-pârât A. nu există dubii, acesta confirmând că a deţinut această calitate, fiind încadrat Ia Unitatea Militară 02894 Sighet - Contrainformaţii, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, nu există nicio probă directă sau indirectă care să conducă la concluzia că prin activităţile întreprinse recurentul a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât, în concret, susţine că, prin raportare la probele administrate în faţa Curţii de Apel, reiese clar că acesta nu a îngrădit sau suprimat drepturi sau libertăţi fundamentale prin niciuna dintre activităţile imputate.

Din cuprinsul raportului (dosar A x f 185-187) rezultă că, pentru a obţine aceste date informative, recurentul-pârât a efectuat activităţi de investigare a militarilor aflaţi în seria de încorporare 01.10.1989 şi de folosire a reţelei informative în sens general. Cu toate acestea, din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă sub nicio formă în ce a constat investigarea militarilor, care au fost mijloacele de investigare folosite, care a fost modalitatea de folosire a reţelei informative şi care erau persoanele care făceau parte din această reţea, astfel încât să se ajungă Ia concluzia că prin activităţile concrete desfăşurate au fost îngrădite sau suprimate drepturile şi libertăţile celor vizaţi sau ale altor persoane în mod efectiv.

În ceea ce priveşte efectuarea unei şedinţe de lucru cu comandantul B 37 instrucţie şi comandantul de companie, cărora li s-au transmis datele rezultate din investigarea militarilor cu scopul de a antrena comandanţii în luarea măsurilor pentru prevenirea comiterii de evenimente deosebite sau alte evenimente în rândul acestora, nu există niciun document din care să rezulte care au fost datele pe care recurentul-pârât le-a transmis comandanţilor, dacă s-a discutat în cadrul acestei şedinţe despre măsurile pe care aceştia urmau să le ia, dacă prin transmiterea datelor sau cu ocazia discutării măsurilor au fost suprimate sau îngrădite în mod efectiv drepturi sau libertăţi fundamentale ale vreunei persoane, dacă au fost dispuse măsuri ori, în cazul în care au fost dispuse, dacă acestea au avut un astfel de rezultat.

În fine, ultima dintre activităţile imputate vizează luarea legăturii cu Compartimentul "S" (cu atribuţii de interceptare a corespondenţei) din IMI (Inspectoratul Ministerului de Interne) Maramureş pentru a avea în atenţie acesta categorie de militari. Având în vedere că recurentul-pârât nu făcea parte din vreo direcţie operativă a Securităţii, rezultă că luarea legăturii cu Compartimentul "S" nu conducea în mod automat la interceptarea corespondenţei poştale.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.

La rândul său, la data de 6.03.2023, recurentul-pârât a depus note scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes, având în vedere că, începând cu data de 07.03.2023, acesta a fost eliberat din funcţia de asistent judiciar pe care o deţinea în cadrul Tribunalului Harghita.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Sub aspectul excepţiei lipsei de interes, se reţine că aceasta a fost invocată de către recurent prin notele de şedinţă, raportat la împrejurarea că nu mai deţine funcţia de asistent judiciar în cazul Tribunalului Harghita, susţinând că nu mai subzistă interesul părţii adverse şi al opiniei publice de a obţine o hotărâre definitivă prin care să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţi.

Instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează dreptul de acces la propriul dosar şi nu se aplică în speţă, având în vedere că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului s-a realizat în temeiul exercitării de către persoanele îndreptăţite a dreptului de acces la informaţiile de interes public, prevăzut de art. 3 din acelaşi act normativ.

Conform dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice, au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii,/…/a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii:/../l) judecătorii, procurorii şi prim-grefierii de la instanţele şi parchetele civile şi militare, avocaţii şi notarii publici;/…/".

În cauză, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, adresate C.N.S.A.S. de către Ministerul Justiţiei, s-a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului A., în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Harghita.

Calitatea de asistent judiciar a pârâtului a încetat la data de 7 martie 2023, conform Ordinului nr. 297 din 22 februarie 2023 privind eliberarea din funcţie prin demisie, emis de Ministerul Justiţiei, ulterior înregistrării la C.N.S.A.S. a ultimei cereri de verificare, respectiv, 09. 10.2009.

Prin urmare, declanşarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 a avut în vedere calitatea de asistent judiciar deţinută de pârât la momentul introducerii cererii de verificare, iar împrejurarea că ulterior depunerii acestei cereri au intervenit modificări în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de asistent judiciar, nu este de natură a afecta desfăşurarea în continuare a procedurii instituite de O.U.G. nr. 24/2008, nefiind prevăzută obligaţia autorităţilor de a informa C.N.S.A.S. cu privire la evenimentele intervenite în exercitarea funcţiei.

Astfel, relevant este faptul că la momentul declanşării verificărilor, pârâtul a deţinut una din calităţile prevăzute la art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv, funcţia de asistent-judiciar, neputându-se reţine că dreptul de acces la informaţia de interes public este limitat în timp doar la durata calităţii de ocupant al funcţiei respective.

Mai mult, nu există nicio dispoziţie expresă în cuprinsul ordonanţei de urgenţă care să condiţioneze introducerea acţiunii în constatare de ocuparea la acel moment a funcţiei care a atras verificarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii, interesul public subzistând şi după încetarea funcţiei deţinute de persoana verificată.

În acest context, acest argument privind lipsa de interes în susţinerea acţiunii, nu prezintă relevanţă sens in care va fi respinsă ca neîntemeiată.

Expunând contextul în care ar fi vorba despre încălcarea normelor de drept material, de natura celor enumerate în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a punctat că pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv ca persoana în cauză să fi îndeplinit calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989 şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.

Astfel, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, Ministerul Justiţiei a transmis, în temeiul art. 6 din Legea nr. 303/2004, declaraţia pe propria răspundere a domnului A., asistent judiciar la Tribunalul Harghita, în vederea verificării existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii. S-a constatat că pârâtul a instrumentat dosarele nr. x, fiind titularul dosarului de încadrare M.A.I. nr. M 20-A..

Prima instanţă a reţinut, potrivit copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a probelor administrate de reclamant, că recurentul-pârât a avut calitatea de lucrător al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menţionează că, "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii".

Motivul referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondat.

Potrivit prevederii legale enunţate, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prima instanţă a identificat corect cerinţele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii şi a stabilit în mod judicios încadrarea situaţiei de fapt în ipoteza normei juridice, în condiţiile în care nota de constatare nr. Dl/1/1375/17.10.2018 în baza căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea şi înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activităţii desfăşurate de recurentul – pârât în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viaţa privată şi dreptului la libera exprimare.

Împrejurarea că activitatea desfăşurată de pârât a respectat şi s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor ierarhici nu sunt de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor legale ce definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, care nu fac o astfel de distincţie între cei care au respectat şi cei care nu s-au conformat normelor ce reglementau activitatea Securităţii şi Miliţiei.

Din documentele ataşate notei de constatare rezultă implicarea ofiţerului în acţiunea informativă, relevantă fiind împrejurarea că simplă obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa sau fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată şi a dreptului la liberă exprimare.

Astfel, îngrădirea drepturilor mai sus menţionate s-a produs în momentul în care, activităţile desfăşurate în concret de către recurentul-pârât, aşa cum reiese din raportul (dosarul nr. x, f. x -187), întocmit şi semnat olograf de către acesta prin care sintetizează informaţiile rezultate din activitatea CI. desfăşurată în rândul recruţilor, respectiv: "/.../1. In seria de încorporare 01.10.1989 în cadrul B 37 instr. x nr. de 684 recruţi. Din investigarea acestora, cât şi prin R.l. (reţea informativă, n. D.I.), au rezultat următoarele date operative: au fost identificaţi un număr de 14 militari cu rude în străinătate, din care 8 în ţările capitaliste şi 6 în ţările socialiste; de asemenea au fost identificaţi un număr de 7 militari cu relaţii în străinătate, din care 5 în ţările capitaliste şi 3 în ţările socialiste./.../;a fost identificat un militar care are rude condamnate pentru intenţii de trecere frauduloasă a frontierei; au fost identificaţi un număr de 9 militari care au audiat singuri sau cu alte persoane posturile de radio B. şi C.;etc.

Recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfăşurate în baza raporturilor de serviciu şi la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind: "Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

În speţă, însă, activitatea recurentului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că cele anterior menţionate, nu sunt în măsură să înlăture concluziile primei instanţe, activitatea de urmărire informativă în care a fost implicat recurentul – pârât în care au fost prezentate activităţile concrete desfăşurate de pârât (investigarea celor 684 de recruţi din seria de încorporare 01.10.1989 prin reţeaua informativă cu identificarea militarilor cu rude/relaţii în străinătate, a militarilor care au fost plecaţi în străinătate cu asociaţii sportive, a militarilor cu rude condamnate pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, a militarilor care ascultă posturile de radio B. şi C., verificarea convingerilor religioase ale militarilor), precum şi măsurile concrete luate pentru cunoaşterea şi gestionarea situaţiei operative în rândul acestor militari (recrutarea a 24 de persoane de sprijin militari în termen care au fost instruiţi şi dirijaţi cu sarcini specifice, organizarea unei şedinţe cu comandanţii de companie cu scopul informării lor asupra datelor culese şi antrenării acestora în luarea de măsuri pentru prevenirea comiterii unor evenimente deosebite de către militari, realizarea unei legături cu Compartimentul S din Inspectoratul Ministerului de Interne Maramureş care se ocupă cu interceptarea corespondenţei pentru a avea în atenţie militarii), toate acestea au avut drept consecinţă îngrădirea vieţii private şi violarea secretului corespondenţei militarilor.

Conchizând, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat, nefiind identificate motive pentru casarea sau reformarea sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1338 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.