Proportionality of financial sanction for regulatory breaches in investment services and IT risk management

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea parţială a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 249 din data de 07.03.2022, prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 113.100 RON, cu consecinţa diminuării sancţiunii impuse sau chiar schimbarea ei cu avertisment, respectiv a punctelor 1, 3, 6, 8, 13, 15 şi 18 din Decizie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2303 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motive de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în cadrul dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se o motivare necorespunzătoare a soluţiei de respingere şi dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în analiza legalităţii deciziei de sancţionare nr. 249/7.03.2022 emisă de autoritatea pârâtă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă nu a răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate ce vizau în principal solicitarea de individualizare corectă a amenzii aplicate şi de înlocuire, cu consecinţa diminuării sancţiunii sau a aplicării sancţiunii avertisment, în raport de abaterile contestate la pct. 1,3,6,8,13,15 şi 18 din decizie.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, respectiv a Regulamentelor ASF aplicabile în analiza legalităţii parţiale a deciziei de sancţionare faţă de 7 din cele 20 de fapte contravenţionale contestate şi faţă de care s-a aplicat amenda în cuantum de 113.100 RON.

În raport de motivele de recurs invocate recurenta – reclamantă solicită în principal admiterea recursului casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar casarea cu reţinere şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La doar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine o nemotivare a hotărârii recurate, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. Curtea apreciază că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul că a motivat în fapt şi în drept soluţia de respingere a acţiunii dispusă prin sentinţa atacată.

Iar motivarea cuprinde şi argumente proprii ale instanţei faţă de susţinerile reclamantei, nefiind o preluare, în lipsa unei analize, a argumentelor expuse de autoritate prin întâmpinare.

Curtea apreciază că hotărârea recurată a fost motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, fiind posibil a fi exercitat controlul de legalitate pe calea recursului declarat în cauză.

În cauză, Curtea nu identifică motive de casare cu trimitere în sensul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor regulamentelor ASF incidente în analiza legalităţii deciziei de sancţionare în raport de abaterile constatate - 20 faţă de care a fost stabilită amenda şi faţă de cele contestate – 7 în faţa primei instanţe.

Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi pe faptele contestate a analizat abaterile reţinute în sarcina reclamantei şi ulterior plecând de la premisa existenţei acestora modul în care autoritatea intimată a individualizat amenda pentru fiecare faptă şi a fost stabilit cuantumul final al amenzii de 113.100 RON.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 50 alin. (3)1 din Regulamentul ASF nr. 5/2019 privind abaterea de la pct. 1 al Deciziei contestate.

Nu poate fi reţinută de Curte interpretarea recurentei în sensul că acordurile de distribuţie ar fi exceptate de la obligaţia notificării către ASF similar angajamentelor deoarece norma legală nu prevede această distincţie iar obligaţia de raportare vizează toate contractele care au legătură cu prestarea serviciilor şi activităţilor de investiţii.

În ceea ce priveşte pct. 3 din Decizie, pe aplicarea Normei ASF nr. 4/2018, Curtea nu va reţine reiterarea în recurs a aspectelor invocate.

În mod corect prima instanţă a menţinut abaterea în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Norma ASF nr. 4/2018 reclamanta având obligaţia de a identifica toate sistemele informatice importante utilizate, corelativ cu obligaţia monitorizării riscurilor operaţionale generate de utilizarea sistemelor informatice şi înregistrării lor, identificarea cu întârziere neputând fi reţinută ca temei pentru înlăturarea abaterii.

În mod legal prima instanţă a menţionat abaterea de la pct. 6 din Decizie privind încălcarea dispoziţiilor art. 55 alin. (9) din Legea nr. 126/2018 faţă de identificarea unor informaţii privind convorbiri telefonice realizate prin dispozitive private. Faptul că nu s-a constatat producerea în concret de prejudicii nu este de natură a înlătura abaterea în concret reclamanta neîndeplinind obligaţia vizată de art. 55 alin. (9) din Legea nr. 126/2018.

În ceea ce priveşte amenda aplicată, nu poate fi reţinut caracterul excesiv sau discriminatoriu în raport de cuantumul aplicat ţinând cont şi de conduita de conformare a reclamantei, ulterioare constatării abaterii.

Abaterile de la pct. 8 şi pct. 13 al Deciziei au fost corect analizate de prima instanţă raportat la obligaţia reclamantei privind prevenirea riscului.

În mod corect prima instanţă pe situaţia de fapt a analizat conduita reclamantei şi a apreciat că există o încălcare a prevederilor art. 86 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 5(2019 şi a art. 91 alin. 3 coroborat cu art. 90 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 5/2019 neputând fi reţinute apărările privind specificul pieţelor de tranzacţionare şi contextul pandemiei de COVID.

Abaterea de la pct. 15 din Decizie şi amenda aplicată în cuantum de 75.400 RON au fost corect analizate şi reţinute de prima instanţă.

Nu poate fi reţinut caracterul excesiv al amenzii din perspectiva lipsei intenţiei reclamantei recunoscând culpa, iar autoritatea aplicând în final o amendă în cuantum de 113.000 RON în luarea în considerare a caracterului excepţional al operaţiunii faţă de care s-a aplicat sancţiunea.

Abaterea de la pct. 18 din Decizie respectiv nerespectarea art. 234 alin. 1 lit. i) din Regulamentul ASF nr. 5/2018 privind obligaţia de raportare a fost corect analizată de prima instanţă.

Lipsa prejudiciului nu înlătură abaterea, iar amenda aplicată în final a fost corect aplicată, neputându-se reţine un caracter vădit disproporţionat al amenzii, de natură a antama legalitatea aplicării.

Prima instanţă a analizat pretinsul caracter exclusiv, iar Curtea apreciază legală această analiză faţă de prevederile art. 262 din Legea nr. 264/2018.

Curtea constată, contrar susţinerilor din recurs, că prima instanţă a analizat motivat critica reclamantei privind greşita stabilire a amenzii şi a constatat în raport de gravitatea faptelor constatate la pct. 6, 8, 13 15 şi 18 din Decizie că autoritatea a aplicat amenda la un cuantum corect, cu respectarea limitelor de proporţionalitate.

În recurs faţă de aspectele invocate, Curtea apreciază că prima instanţă a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 252 din Legea nr. 126/2018 cu privire la individualizarea amenzii neexistând aspecte de nelegalitate de natură a infirma sentinţa atacată sub aspectul modificării cuantumului amenzii aplicate.

În cauză nu poate fi reţinut caracterul excesiv al amenzii sau tratamentul discriminatoriu, aspecte reiterate în cererea de recurs.

Intimata-pârâtă a emis decizia de sancţionare a reclamantei în raport de cele 20 de abateri constatate şi a aplicat amenda cu respectarea principiului proporţionalităţii şi cu luarea în considerare a circumstanţelor atenuante invocate de reclamantă cu privire la unele dintre aceste abateri.

Cu privire la interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor Regulamentului ASF nr. 5/2018 Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a analizat pe situaţia de fapt şi a aplicat corect dispoziţiile acestui act normativ special în analiza legalităţii deciziei de sancţionare, pentru toate cele 20 de abateri constatate şi pentru cele 7 abateri contestate de recurenta-reclamantă.

Motivat prima instanţă a înlăturat criticile de nelegalitate invocate şi reiterate în cererea de recurs cu privire la aplicarea regulamentelor nr. 4/2018 şi nr. 5/2019.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2303 din 6 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.