Incompatibility of judicial police officers with private employment contracts and the irrelevance of good faith to statutory prohibitions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that rejected the plaintiff's action and leaving the challenged administrative evaluation report in force. The plaintiff, a public officer with special status serving as a judicial police investigation officer, sought the annulment of an integrity agency report establishing a state of incompatibility, arguing that he acted in good faith after consulting both his employer and the agency regarding the legality of simultaneously holding a private managerial contract for goods transport. The court found that the incompatibility was objectively established under Article 2(4) of Law No. 364/2004, which prohibits the exercise of the function of criminal investigation officer alongside any other public or private function, and rejected the defense that lack of knowledge of the legislative amendments introduced by Emergency Ordinance No. 20/2020 or prior consultations excused the breach, noting that the specific query to the agency omitted his status as a criminal investigation officer and that his employer had explicitly warned him of personal liability for such conflicts of interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 96 din Legea nr. 161/2003, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Incompatibility of judicial police officers with private employment contracts and the irrelevance of good faith to statutory prohibitions: Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind altceva decât o reiterare a argumentelor expuse la fond prin cererea de chemare în judecată; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, anularea în tot a actului administrativ "Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022", emis de A.N.I. -Inspecţia de Integritate, întocmit în Lucrarea nr. 11747/A/II/11.03.2022 şi suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii de anulare.
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea în tot a actului administrativ "Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022", emis de pârâta ANI.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor privind incompatibilităţile funcţionarilor publici cu statut special, prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu disp. art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu a avut intenţia de a încălca normele legale aplicabile în materia incompatibilităţilor, a fost de bună credinţă, s-a adresat atât Serviciului Resurse Umane din cadrul IPJ Bacău, cât şi intimatei-pârâte pentru a solicita lămuriri cu privire la posibilitatea de a desfăşura activitatea ce derivă din certificatul profesional de manager transport marfă.
Prima autoritate a răspuns în sensul că stabilirea existenţei incompatibilităţii şi conflictului de interese aparţine ANI, iar aceasta din urmă i-a comunicat, indicând prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003.
Prin urmare, recurentul-reclamant a încheiat un contract individual de muncă cu S.C. B. S.R.L., în data de 17.08.2021, însă prin adresa nr. x/14.03.2022, intimata-pârâtă i-a comunicat faptul că se află în procedură de evaluare privind incompatibilitatea, astfel că a înaintat o cerere de demisie cu preaviz, începând cu data de 15.08.2022.
Intimata-pârâtă a indicat prevederile OMAI nr. 140/2016, deşi în răspunsul la cererea anterioară s-a referit numai la dispoziţiile Legii nr. 161/2003, astfel că nu a avut intenţia de a încălca această lege, dar nici nu a cunoscut de modificările Legii nr. 364/2004, prin O.U.G. nr. 20/2020, deoarece avizul de poliţie judiciară a fost emis cu luna iunie 2020.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind altceva decât o reiterare a argumentelor expuse la fond prin cererea de chemare în judecată; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Aspecte procesuale
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că acesta conţine critici ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că prin Raportul de evaluare nr. x/17.10.2022 s-a reţinut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant prin încălcarea disp. art. 2 alin. (4) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, potrivit cărora, "calitatea de organ de cercetare penală este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior".
Recurentul-reclamant recunoaşte exercitarea simultană a funcţiei de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare şi cea contractuală în cadrul unei societăţi comercială, însă consideră că nu este vinovat de încălcarea legii, deoarece a cerut lămuriri în acest sens IPJ Bacău şi intimatului-pârât şi nu a cunoscut modificarea Legii nr. 364/2004, prin O.U.G. nr. 20/04.02.2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 103/11.02.2020.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a exercitat în perioada 17.02.2021 – 01.08.2022, funcţia publică de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare şi funcţia contractuală, iar avizul de poliţie judiciară a fost emis în luna iunie 2020, după modificările intervenite prin O.U.G. nr. 20/2020.
Se mai constată că cererea adresată de recurentul-reclamant Agenţiei Naţionale de Integritate în scopul de a i se comunica dacă poate desfăşura, în mediul privat, activităţile de management marfă, conducător auto de transport marfă, conducător auto de transport persoane, a făcut referire numai la calitatea acestuia de funcţionar public cu statut special, fără să se aducă la cunoştinţa ANI calitatea de organ de cercetare penală al poliţie judiciare.
În ceea ce priveşte cererea către IPJ Bacău, din răspunsul adresat se desprinde concluzia potrivit căreia a fost încunoştinţat recurentul-reclamant de faptul că acestuia îi revine răspunderea pentru o eventuală situaţie de incompatibilitate.
Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant cu privire la buna-credinţă şi faptul necunoaşterii legislaţiei în materie nu pot conduce la concluzia dorită de acesta, a inexistenţei situaţiei de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare a cărui anulare s-a cerut, cum corect a apreciat şi prima instanţă.
Nefiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 26 din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.